ICCJ. Decizia nr. 9836/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la 22 septembrie 2004 pe rolul Tribunalului Argeș, reclamanții Ș.I., Ș.N.G. și M.D. au solicitat, în calitate de moștenitori ai părinților lor, măsuri reparatorii potrivit Legii nr. 10/2001 pentru un teren în suprafață de 24 ari situat în com. Godeni, sat Cotești, jud. Argeș, expropriat prin Decretul nr. 224/1984 pentru construirea unor blocuri de locuințe.
Au învederat reclamanții că s-au adresat cu mai multe cereri la Primărie și la Prefectură, însă nu au primit nici o dispoziție motivată cu privire la pretențiile emise. Au fost depuse în copie înscrisuri doveditoare.
Prefectura județului Argeș a comunicat instanței (fila 47 fond) că notificarea petenților a fost transmisă, la 12 martie 2004 Primăriei comunei Godeni, competentă prin primar să emită dispoziția.
Prin sentința civilă nr. 3 din 10 ianuarie 2005 Tribunalul Argeș, secția civilă, a admis excepția ridicată din oficiu și ca atare a respins acțiunea pentru lipsa calității procesual pasive a Prefecturii.
S-a motivat sentința prin invocarea art. 20 din Legea nr. 10/2001.
Soluția a fost menținută de Curtea de Apel Pitești care prin decizia civilă nr. 257 din 30 martie 2005 a respins apelul reclamanților, cu motivarea că soluționarea notificării este de competența Primăriei Godeni, care nu a fost chemată în judecată de către aceștia.
împotriva deciziei în termen legal reclamanții au declarat recurs, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ.
Se arată în esență că datorită lipsei posibilităților materiale nu au apelat la un avocat pentru redactarea acțiunii, dar este clar că au înțeles să obțină un răspuns la notificarea lor sau refuzul să fie cenzurat de instanță, în contradictoriu cu instituția statului însărcinată ci soluționarea notificării.
Recursul este fondat și va fi admis conform art. 312 alin. (5) C. proc. civ., cauza urmând a fi trimisă la aceeași curte de apel pentru rejudecare, în urma casării deciziei, care se dispune pentru următoarele considerente.
La data judecării apelului era în vigoare art. 129 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cu care, ca expresie a rolului activ al judecătorului, acesta avea obligația să dea îndrumări părților neasistate de avocat, cu privire la drepturile și obligațiile ce le revin din proces.
Iar art. 129 alin. (5) C. proc. civ. prevede obligarea pentru judecători de a stărui prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză.
Ignorând aceste imperative, instanța de fond - a cărei soluție greșit a fost menținută în apel-a respins acțiunea reclamanților, ca și când aceasta ar fi fost îndreptată numai împotriva Prefecturii.
Or, cum rezultă din lectura atentă a petitului acțiunii, coroborată cu confirmarea de către Prefectură a investirii Primăriei Godeni cu cererea petenților, această ultimă entitate, prin primar, fusese chemată în judecată, dar în mod eronat nu a fost citată, cu consecința lipsirii reclamanților de dreptul la un proces echitabil.
Sunt întrunite de aceea motivele de casare invocate prin recurs, motiv pentru care hotărârea recurată fiind nelegală, a fost casată, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeași instanță devolutivă de control pentru a judeca în cadrul procesual arătat în aplicarea Legii nr. 10/2001.
| ← ICCJ. Decizia nr. 9828/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 9829/2005. Civil → |
|---|
