ICCJ. Decizia nr. 9875/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 9875
Dosar nr. 9890/200.
Şedinţa publică din 29 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea formulată la 12 august 2002 şi înregistrată sub numărul 7115 pe rolul Tribunalului Sibiu, reclamanţii S.M.R., B.D.Ş., D.I.S., D.Ş.C. şi P.T. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii SC C. SA Sibiu, M. SRL Sibiu, SC T. SRL Sibiu, Hotel R.E. Sibiu şi Statul Român, prin Consiliul local Sibiu, să se constate că sunt succesorii foştilor acţionari ai SA I.T. Sibiu; să se dispună ca actuala proprietară să emită o decizie de restituire în natură a imobilului înscris în C.F., a utilajelor şi celorlalte bunuri neprecizate şi în caz de refuz sentinţa să ţină loc acestui act; să se dispună anularea încheierilor de intabulare şi a contractelor de dezmembrare şi înstrăinare a părţilor din imobil, cu stabilirea situaţiei anterioare sau să fie obligat Statul român la despăgubiri în valoare de 24.546.367.245 lei.
În motivarea cererii s-a arătat că reclamanţii sunt succesorii acţionarilor societăţii care a trecut în proprietatea statului în baza dispoziţiilor Decretului nr. 119/1948.
Pârâţii s-au opus admiterii acţiunii invocând lipsa calităţii procesuale pasive, cerând ca reconstituirea dreptului reclamanţilor să fie făcută prin echivalent.
Tribunalul, prin sentinţa civilă nr. 97 din 12 februarie 2003, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive; a admis în parte acţiunea şi, în consecinţă, s-a constatat că antecesorii reclamanţilor au fost acţionari la fosta I.T. Sibiu, proprietara imobilului înscris în C.F. Sibiu top.2430/1, 2430/2, aflată în prezent în proprietatea pârâtei SC T. SRL Sibiu; s-a dispus ca pârâta să emită decizie de restituire a imobilului în natură iar în caz de refuz sentinţa va ţine loc menţionatei decizii; pe cale de consecinţă s-a dispus anularea următoarelor acte: încheierea C.F.; contractul de vânzare-cumpărare nr. 603/1998; încheierea C.F.; contractul de vânzare-cumpărare nr. 395/1998 şi încheierea C.F. precum şi restabilirea situaţiei anterioare de carte funciară.
În motivarea hotărârii s-a reţinut calitatea procesuală activă a reclamanţilor şi că dobânditorii bunului nu s-au pronunţat asupra cererii reclamanţilor prin decizie în temeiul art. 23 şi urm. din Legea nr. 10/2001. Se mai arată că pârâtele societăţi comerciale nu îşi pot invoca buna credinţă în temeiul Legilor nr. 31/1990 şi HG nr. 834/1991, referitoare la privatizare, deoarece prin dispoziţiile art. 25 din Legea nr. 112/1995 s-a anticipat restituirea şi a altor imobile decât cele cu destinaţia de locuinţă.
Investită cu soluţionarea apelurilor declarate de ambele părţi, Curtea de Apel Alba Iulia, prin Decizia civilă nr. 114/A din 27 ianuarie 2004, a respins ca nefondat apelul reclamanţilor şi a admis apelul pârâtelor. În consecinţă a fost respinsă acţiunea reclamanţilor cu obligarea acestora la plata sumei de 24.500.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către SC T. SRL.
Prin considerentele deciziei sus arătate s-a menţionat că, potrivit dispoziţiile art. 32 din Legea nr. 10/2001, persoanele care aveau calitatea de asociat a persoanelor juridice naţionalizate prin Legea nr. 119/1948 au dreptul doar la măsuri reparatorii, constând în acţiuni la societatea comercială şi faţă de acest text de lege, acţiunea este neîntemeiată. Potrivit aceluiaşi text de lege măsurile reparatorii vor fi acordate doar de instituţia implicată în privatizare. Neîntemeiată este şi cererea reclamanţilor referitoare la plata contravalorii utilajelor, faţă de aceleaşi dispoziţii legale.
Împotriva deciziei au declarat recurs reclamanţii criticând hotărârea sub următoarele aspecte:
Instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra capetelor de cerere din acţiunea introductivă de instanţă, care, în principal se referă la preluarea abuzivă a imobilului prin naţionalizare, constatarea calităţii de moştenitoare a reclamantelor şi a nulităţii actelor de vânzare-cumpărare. Calculul valorilor utilajelor a fost făcut conform art. 32 din Legea nr. 10/2001.
Invocă recurenţii dispoziţiile art. 10 şi art. 20 din Constituţia României, art. 17 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, art. 11 din Legea nr. 119/1948, art. 481 C. civ. şi art. 1 din Legea nr. 10/2001, texte care, în esenţă, au aceleaşi dispoziţii în sensul că proprietarii trebuiau să primească o justă şi prealabilă despăgubire.
Se mai arată că actele de înstrăinare a imobilelor sunt lovite de nulitate absolută şi că măsurile de reparaţie sub formă de acţiuni sau titluri de valoare reprezintă doar o escamotare a legii întrucât aceste acte sunt fără de valoare. În drept sunt invocate dispoziţiile art. 304 pct. 8, 9 şi 10 C. proc. civ.
Intimata SC T. SRL, prin întâmpinarea formulată, solicită respingerea recursului întrucât notificarea trebuia adresată instituţiei publice implicată în privatizare; aceleaşi solicitări le formulează prin întâmpinare şi intimata SC C. SA.
Înalta Curte, deliberând în condiţiile art. 256 C. proc. civ. va constata că recursul formulat este neîntemeiat pentru considerentele ce succed.
Imobilul în litigiu a constituit proprietatea SA I.T. Sibiu" intabulat sub B 12 din C.F. Sibiu imobil ce a trecut în proprietatea statului în baza Legii nr. 119/1948. Antecesorii reclamanţilor au fost acţionari la I.T. Sibiu SA, împrejurare reţinută de altfel şi prin Decizia Curţii de Apel (se menţionează în considerente calitatea reclamanţilor de acţionari).
Potrivit dispoziţiilor art. 295 C. proc. civ. instanţa de apel va verifica doar în limitele cererii de apel stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea legii de către prima instanţă.
Rezultă astfel că apelul deşi este devolutiv cercetarea fondului de către instanţa de apel este limitată la criticile formulate prin motivele de apel. Cum reclamanţii au criticat hotărârea primei instanţe doar sub aspectul referitor la plata preţului utilajelor şi a celorlalte bunuri mobile deţinute, instanţa a analizat apelul în limitele investirii, criticile referitoare la nepronunţarea asupra tuturor capetelor de cerere nefiind fondate.
De altfel, dat fiind dezlegarea în drept reţinută de instanţa de apel, respectiv incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 32 din Legea nr. 10/2001 făceau inutilă cercetarea celorlalte capete de cerere întrucât, potrivit acestui text de lege, persoanele care aveau calitatea de asociat al persoanelor juridice naţionalizate prin Legea nr. 119/1948 au dreptul doar la măsuri reparatorii constând în acţiuni acordate cu precădere la societatea comercială care a preluat patrimoniul persoanei juridice naţionalizate sau, cu prioritate la altă societate comercială tranzacţionată pe piaţa de capital.
Recurentele au formulat notificări către societăţile comerciale astfel încât instituţia publică implicată în privatizare va stabili în urma negocierii, prin decizie sau după caz, prin dispoziţie motivată societăţile comerciale şi numărul de acţiuni corespunzătoare valorii recalculate [art. 32 alin. (7) din lege] ori alte forme reparatorii în echivalent [art. 32 alin. (8) din Legea nr. 10/2001].
Dispoziţiile reparatorii pot fi aplicate chiar şi în situaţia în care notificarea nu a fost adresată direct entităţii implicate în privatizare, faţă de dispoziţiile art. 21 alin. (4) din acelaşi act normativ în conformitate cu care notificarea înregistrată face dovada deplină în faţa oricăror autorităţi.
Pentru motivele sus arătate Înalta Curte, constatând că nu sunt incidente motivele de recurs invocate, în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanţi împotriva deciziei civile nr. 114/A din 27 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Alba Iulia.
Obligă pe recurenţi la plata către intimata SC T. SRL a sumei de 3.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 9888/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 9883/2005. Civil → |
|---|
