ICCJ. Decizia nr. 9972/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Alba la data de 13 septembrie 2002 și precizată ulterior la 25 octombrie 2002 și 22 noiembrie 2002, reclamanta B.E. a solicitat, în contradictoriu cu Primăria Alba-Iulia, anularea Hotărârii din data de 18 iulie 2002 emisă de pârâtă și obligarea acesteia la retrocedarea în natură a suprafeței de 1083 mp teren.
Prin sentința civilă nr. 193 din 11 aprilie 2003, Tribunalul Alba a respins excepțiile invocate de pârâtă privind necompetența materială a tribunalului, inadmisibilitatea acțiunii și prescripția dreptului la acțiune.
A fost admisă acțiunea reclamantei și a fost anulată Hotărârea din 18 iulie 2002 emisă de pârâtă privind notificarea reclamantei.
A fost obligată pârâta să restituie în natură reclamantei suprafața de 1083 mp teren înscris în C.F. Alba-Iulia, identificat și parcelat prin expertiza tehnică-varianta din completare, astfel:
- parcela cu nr.top nou 1903/29/1/2/3: teren în suprafață de 853 mp în realitate și 697 mp după C.F. ;
- parcela cu nr.top nou 1903/29/1/2/4: teren în suprafață de 120 mp în realitate și 101 mp după C.F. ;
- parcela cu nr.top nou 1903/29/1/3 : teren în suprafață de 110 mp în realitate și 92 mp după C.F.
Prin decizia civilă nr. 382 din 4 iulie 2003, Curtea de Apel Alba-Iulia a menținut hotărârea instanței de fond, respingând apelul declarat de pârâtă.
în esență, s-a reținut în considerente că în mod corect instanța de fond a constatat că imobilul pretins de reclamantă pentru a-i fi restituit în condițiile Legii nr. 10/2001 este teren "rămas liber", în sensul art. 11 alin. (3) din lege și deci acțiunea acesteia este fondată, soluție la care însăși pârâta a achiesat, însă aceasta accepta restituirea doar a unei părți din terenul rămas liber.
S-a reținut, de asemenea, că apărările pârâtei pe calea excepțiilor invocate, sunt nefondate pentru considerentele arătate în sentința instanței de fond.
împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta Primăria municipiului Alba-Iulia, întemeindu-și criticile pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
în cererea de recurs, pârâta a reiterat practic motivele invocate și în cererea de apel, respectiv lipsa calității procesuale pasive a Primăriei municipiului Alba-Iulia, prematuritatea acțiunii introduse de reclamantă și greșita interpretare a dispozițiilor art. 11 din Legea nr. 10/2001.
Totodată, a precizat încă o dată că este de acord cu restituirea în natură a parcelei nr. 3 formată din nr.top 1903/9/1/2/3, în suprafață de 697 mp, iar pentru restul suprafeței de teren acordarea de măsuri reparatorii.
Reclamanta B.E. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
La data de 19 octombrie 2004, Consiliul local al municipiului Alba-Iulia a formulat cerere de intervenție accesorie în interesul recurentei pârâte, susținând că în speță este vorba despre revendicarea unei suprafețe de teren mai mare decât cea expropriată, parcelele de teren atribuite în natură reclamantei având caracterul de domeniu public.
Ulterior, la data de 2 septembrie 2005 a fost formulată o nouă cerere de intervenție accesorie în interesul recurentei-pârâte de către Ț.C. și Ț.G., aceștia arătând că au edificat o construcție pe una din parcelele restituite reclamantei, invocând totodată un drept de proprietate asupra respectivei parcele de teren.
Recursul declarat de pârâtă este nefondat, ca de altfel și cererea de intervenție formulată de Ț.C. și Ț.G., pentru considerentele ce succed:
Respectând procedura administrativă prevăzută de Legea nr. 10/2001, reclamanta a notificat Primăria municipiului Alba-Iulia, primind drept răspuns adresa nr. 12620 din 16 august 2002, în sensul restituirii parțiale în natură a terenului revendicat.
Răspunsul comunicat reclamantei și semnat de primarul municipiului Alba-Iulia (ca reprezentant al Primăriei municipiului Alba-Iulia și al orașului respectiv ), chiar dacă nu a fost intitulat "dispoziție", așa cum prevăd dispozițiile art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, reprezintă un act de dispoziție prin care practic se dă curs notificării reclamantei.
Prin urmare, excepțiile invocate de pârâtă privind lipsa calității procesuale pasive și prematuritatea acțiunii sunt nefondate, tocmai pentru considerentele arătate anterior.
în ce privește critica referitoare la greșita interpretare a dispozițiilor art. 12 din Legea nr. 10/2001 și aceasta este nefondată întrucât terenul solicitat de reclamantă a-i fi restituit este un teren liber de construcții și care nu face parte din domeniul public al statului, așa cum rezultă din raportul de expertiză întocmit în cauză.
Referitor la cererea de intervenție formulată de Ț.C. și Ț.G., deși a fost intitulată "accesorie" are caracterul unei intervenții în interes propriu, întrucât se invocă un drept propriu de proprietate al intervenienților asupra uneia dintre parcelele restituite reclamantei, ceea ce reprezintă un interes potrivnic părții în favoarea căreia s-a făcut intervenția.
Pe de altă parte, potrivit art. 50 alin. (2) C. proc. civ., cererea de intervenție în interes propriu nu poate fi formulată decât în fața primei instanțe și înainte de închiderea dezbaterilor.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea a respins ca nefondate atât cererea de recurs a pârâtei Primăria municipiului Alba-Iulia, cât și cererea de intervenție formulată de Ț.C. și Ț.G.
| ← ICCJ. Decizia nr. 9978/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 9934/2005. Civil → |
|---|
