ICCJ. Decizia nr. 9988/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 9988
Dosar nr. 16661/200.
Şedinţa publică din 2 decembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la nr. 10271/2002 la Tribunalul Hunedoara şi precizată la termenul din 26 februarie 2003, G.M. şi Ţ.E., în calitate de succesoare ale defuncţilor G.C. şi I. au solicitat să se constate că imobilul înscris în C.F. 2 Deva, nr.top.946, 947, 948/1, 948/2 format din casă, curte şi grădină în suprafaţa de 3241 mp a trecut fără titlu în proprietatea statului şi să se dispună restituirea în natură a suprafeţei de 646 mp din imobilul înscris în C.F. nr.top. 946, 948/2, iar pentru restul să se procedeze la acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent.
Tribunalul Hunedoara, prin sentinţa civilă nr. 960 din 6 noiembrie 2003, a respins cererea reclamantelor de restituire în natură a terenului în suprafaţă de 570 mp înscris în C.F. Deva şi a obligat pe Primarul municipiului Deva să emită o dispoziţie în temeiul căreia să se acorde petiţionarelor măsuri reparatorii prin echivalent conform art. 9 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 pentru imobilul înscris în C.F. Deva nr.top. 946-948/2 preluat de stat fără titlu valabil.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a reţinut că imobilul a trecut fără titlu în proprietatea statului, deoarece autorii celor două petiţionare nu figurau înscrişi în anexa la Decretul nr. 92/1950 de naţionalizare.
Potrivit raportului de expertiză topo cu completările ulterioare, s-a stabilit că terenul solicitat a fi restituit în natură este ocupat în cea mai mare parte de utilităţile blocului (conducte de canalizare, termoficare, cablu electric subteran) în timp ce parcela nr. 2 care este liberă de construcţii, având o suprafaţă de doar 28 mp nu prezintă utilitate.
Constatând că restituirea în natură a terenului solicitat nu este posibilă, instanţa a dispus ca entitatea deţinătoare, care nu a emis dispoziţia de soluţionare a notificării să acorde petiţionarelor pentru imobilul trecut fără titlu în proprietatea statului măsuri reparatorii.
Curtea de Apel Alba Iulia prin Decizia nr. 934 A din 10 iunie 2004 a admis apelul declarat de Ţ.E. şi G.M. şi a schimbat sentinţa civilă nr. 960/2003 a Tribunalului Hunedoara.
Constatând că trecerea în proprietatea statului a imobilului înscris în C.F. 2 Deva nr.top. 946, 948/1 şi 948/2, casă, curte şi grădină în suprafaţă de 3241 mp s-a făcut fără titlu a dispus dezmembrarea imobilului înscris în C.F. Deva nr.top. 946, 948/1 şi 948/2 potrivit expertizei tehnice I.M. în sensul că suprafaţa de 2850 mp cu nr.top. 946, 947/1 şi 948/1 rămân în proprietatea Statului Român iar parcelele cu nr.top. 946/2, 947/2, 948/2 în suprafaţă de 332 parcela 1 şi nr.top. 946/3, 947/3, 948/1, 948/2, respectiv parcela 2 în suprafaţă de 28 mp se restituie petiţionarului. Pentru restul terenului instanţa de apel a dispus acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent.
Instanţa de apel a luat în consideraţie la pronunţarea soluţiei faptul că imobilul teren şi construcţii au trecut fără titlu în proprietatea statului iar expertiza topo-completatoare a evidenţiat existenţa în parcela 1 a suprafeţei de 332 mp neocupată de construcţii şi utilităţi, în afara suprafeţei de 28 mp din parcela 2.
În recursul declarat împotriva deciziei nr. 934/A/2004 a Curţii de Apel Alba Iulia şi fondat în drept pe dispoziţiunile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Primarul municipiului Deva arată că prin restituirea în natură a celor 2 suprafeţe de teren de 332 mp şi respectiv 28 mp instanţa nu a ţinut cont de faptul că acestea sunt afectate utilizării unor amenajări subterane, conducte de apă, gaze şi electricitate, ce deservesc ansamblul de blocuri aflate pe teren, iar asigurarea accesului petiţionarelor presupune instituirea unei servituţi de trecere pe terenul proprietate publică.
Recursul este întemeiat astfel cum se va arăta în cele ce urmează:
Corect instanţele au concluzionat că imobilul în litigiu, dobândit prin succesiune de cele două petiţionare a trecut în proprietatea statului fără titlu, deoarece autorii acestora, G.C. şi G.I. nu figurau înscrişi în anexa la Decretul nr. 92/1950 de naţionalizare.
Acordarea măsurilor reparatorii în natură sau prin echivalent instituite de Legea nr. 10/2001 presupune respectarea procedurii administrative de restituire respectiv notificarea adresată de persoana îndreptăţită entităţii deţinătoare în termenul, în condiţiile şi cu conţinutul prevăzut de art. 21 din lege, precum şi soluţionarea notificării în termenul de 60 de zile prevăzut de art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, prin pronunţarea unei decizii sau după caz a unei dispoziţii motivate asupra cererii.
Abia după îndeplinirea acestei proceduri prealabile, care este atributul exclusiv al entităţii deţinătoare notificată, persoana îndreptăţită, nemulţumită de dispoziţia sau Decizia entităţii deţinătoare se poate adresa instanţei în condiţiile art. 24 din lege.
Nerezolvarea notificării în termenul de 60 de zile prevăzut de art. 23 alin. (1) din lege nu prezumă respingerea notificării, astfel că în acest caz instanţa poate doar obliga entitatea deţinătoare să se pronunţe, fără a se substitui acesteia în exercitarea atribuţiilor administrative de soluţionare a notificării.
În speţă, instanţa de fond, respectiv Tribunalul Hunedoara, prin sentinţa pronunţată, constatând că Primarul municipiului Hunedoara nu a dat curs notificării, l-a obligat să emită o dispoziţie, dar s-a substituit acestuia atunci când a statuat asupra modalităţii de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent.
La rândul său instanţa de apel, schimbând în totalitate sentinţa s-a substituit în integralitate atribuţiilor entităţii deţinătoare a dispus restituirea parţială în natură a suprafeţei de teren solicitată precum şi prin echivalent fără ca în prealabil să se fi emis Decizia sau dispoziţia primarului de acordare a măsurilor reparatorii.
Prin soluţiile pronunţate, instanţa de fond şi apoi aceea de apel, au ignorat semnificaţia şi efectele procedurii administrative prealabile, prevăzută imperativ de Legea nr. 10/2001. Substituindu-se atribuţiilor entităţii deţinătoare instanţele au încălcat şi procedura dreptului la acţiune al persoanei îndreptăţite prevăzută de art. 24 coroborat cu art. 31 şi în Legea nr. 10/2001 privind acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent.
Aceste aspecte de ordine publică puse în discuţia părţilor, şi care reclamă casarea sentinţei civile nr. 960 din 6 noiembrie 2003 a Tribunalului Hunedoara şi a deciziei nr. 934 A din 10 iunie 2004 a Curţii de Apel Alba Iulia, iar pe fond obligarea Primarului municipiului Deva, să soluţioneze notificarea petiţionarelor, fac de prisos examinarea motivelor de recurs formulate de Primarul municipiului Deva.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Primarul municipiului Deva împotriva deciziei nr. 934/A din 10 iunie 2004 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia civilă.
Casează Decizia şi sentinţa nr. 960 din 6 noiembrie 2003 a Tribunalului Hunedoara şi, pe fond, obligă Primarul municipiului Deva să soluţioneze notificarea adresată de reclamantele G.M. şi Ţ.E.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 decembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 998/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 9869/2005. Civil → |
|---|
