ICCJ. Decizia nr. 9921/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 9921
Dosar nr. 3200/200.
Şedinţa publică din 30 noiembrie 2005
Deliberând asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin notificarea nr. 909 din 9 iulie 2001 întocmită în baza Legii nr. 10/2001 şi adresată Primăriei municipiului Braşov, numita B.V. a solicitat restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 414 mp situat în Braşov, înscris în C.F. Braşov, top. 8839/2, expropriat prin Decretul nr. 183 din 25 iulie 1987 şi acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, sub forma despăgubirilor băneşti, pentru construcţiile ce se aflau pe teren şi demolate ulterior.
Întrucât nu a primit răspuns la notificare, la data de 9 noiembrie 2001, reclamanta B.V.A. a chemat în judecată pe pârâţii Municipiul Braşov, prin Primar şi Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligaţi să-i restituie în natură imobilul expropriat prin Decretul nr. 183 din 25 iulie 1987, reprezentând teren în suprafaţă de 414 mp situat în Braşov, înscris în C.F. Braşov, top. 8839/2.
La data de 28 noiembrie 2001 reclamanta B.V.A. a formulat o completare de acţiune prin care a cerut rectificarea C.F. Braşov, top. 8839/2, în sensul radierii din Foaia de proprietate „B" a menţiunii privind dreptul de proprietate al Statului Român, dobândit prin expropriere.
Investit cu soluţionarea cauzei, Tribunalul Braşov, secţia civilă, prin sentinţa nr. 518/S din 4 noiembrie 2002, a respins ca prematură acţiunea precizată, formulată de reclamanta B.V.A., soluţie confirmată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, care, prin Decizia nr. 20/Ap din 6 martie 2003, a respins ca nefondat apelul reclamantei.
Pentru a hotărî astfel, instanţele au reţinut şi motivat că ulterior pronunţării acţiunii, pârâtul Primarul municipiului Braşov, prin dispoziţia nr. 903 din 18 iunie 2002, a răspuns notificării în sensul că a formulat reclamantei ofertă de măsuri reparatorii şi că persoana juridică nu a răspuns la notificare în termen de 60 de zile de la sesizare din motive care nu-i sunt imputabile.
Împotriva deciziei dată în apel, prin care s-a păstrat sentinţa tribunalului, în termen legal, a declarat recurs reclamanta B.V.A. care a susţinut că excepţia de prematuritate, în temeiul căreia a fost respinsă acţiunea, încalcă dispoziţiile Legii nr. 10/2001 şi că instanţele au interpretat eronat natura termenului de 60 de zile înlăuntrul căruia pârâta trebuia să răspundă la notificare, termen care are caractere imperativ.
Recursul nu este fondat, în temeiul considerentelor care succed:
Prin dispoziţia nr. 903 din 18 iunie 2002 pârâta Primăria Municipiului Braşov a răspuns la notificarea formulată de reclamantă în sensul că a respins cererea acestuia de restituire în natură a terenului în suprafaţă de 414 mp situat în Braşov, şi în temeiul art. 24 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 10/2001, reclamantului i s-a făcut oferta privind măsuri reparatorii prin echivalent, corespunzătoare valorii imobilului, respectiv titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare sau acţiuni la societăţile comerciale tranzacţionate pe piaţa de capital.
Pe cale separată, reclamanta a contestat în justiţie menţionata dispoziţie, iar Tribunalul Braşov, secţia civilă, prin sentinţa nr. 27/S din 17 ianuarie 2003, a respins ca neîntemeiată acţiunea reclamantei. Soluţia tribunalului a fost confirmată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, prin Decizia nr. 41/Ap din 19 mai 2003 şi apoi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, prin Decizia nr. 9922 din 30 noiembrie 2005, instanţe care au respins apelul, respectiv recursul, declarate de reclamantă.
Cu toate că soluţia de respingere a acţiunii promovată de reclamantă în prezentul dosar, în baza excepţiei de prematuritate, se priveşte ca greşită, totuşi, această constatare nu poate să conducă la reformarea celor două hotărâri, având în vedere particularităţile speţei din care rezultă că, ulterior notificării, pârâta a răspuns printr-o dispoziţie ce a fost menţinută în justiţie, astfel că o eventuală soluţie ce ar presupune reluarea judecăţii în dosarul de faţă apare nejustificată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta B.V.A. împotriva deciziei nr. 20/Ap din 6 martie 2003 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 10147/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1014/2005. Civil → |
|---|
