Cerere de restituire în natură a unui imobil preluat de stat. Tergiversarea sau refuzul de a se răspunde la notificarea adresată primăriei. Introducerea în cauză, de către instanța de apel, a Consiliului județean. Conținutul sintagmei "cereri noi" prevăzu
| Comentarii |
|
Conceptul de "cerere nouă" folosit de art. 294 alin. (1) C. proc. civ., se raportează cu necesitate la introducerea unei noi pretenții de către părți în faza judecății în apel.Soluția decurge din funcția fundamentală a instanței de apel, anume aceea de a examina regularitatea hotărârii primei instanțe cu privire la pretențiile ce au fost deduse în fața acesteia. Cu acest înțeles, constituie, exempli gratia, cereri noi intervenția principală, acțiunea reconvențională, cererea de chemare în garanție, cererea de chemare în judecată a altei persoane etc.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, nr. 469 din 18 Ianuarie 2006
La 9 octombrie 2002 reclamantul M.M. a chemat în judecată pe pârâtul Primarul municipiului Tg. Jiu pentru a obliga pârâtul să emită o dispoziție de răspuns la notificarea nr. 113/R/2001, la plata de daune cominatorii în cuantum de 100.000 lei/zi de întârziere, calculate de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la emiterea dispoziției.
în motivarea acțiunii reclamantul a arătat că prin notificarea nr. 113/E/2001 din 30 iulie 2001 formulată în baza Legii nr. 10/2001 a solicitat restituirea în natură a unui teren în suprafață de 1164 mp, o casă compusă din trei camere, un pătul și un șopron, bunuri situate în municipiul Tg. Jiu. Primăria municipiului Tg. Jiu nu a emis o dispoziție de răspuns la notificare, astfel că reclamantul nu a putut să-și valorifice în justiție drepturile recunoscute de lege.
Prin întâmpinare, Primarul municipiului Tg. Jiu, a solicitat respingerea cererii pe motiv că unitatea deținătoare a bunurilor, în sensul Legii nr. 10/2001, este Casa Tineretului Tg. Jiu, care este obligată să răspundă la notificarea reclamantului, solicitând totodată introducerea acesteia în cuză.
Tribunalul Gorj, secția civilă, prin sentința nr. 242 din 16 septembrie 2003, a admis acțiunea și a "obligat pe pârâtul Primarul municipiului Tg. Jiu, F.C., să emită o decizie motivată cu privire la notificarea reclamantului M.M. și să o comunice acestuia". A fost obligat pârâtul la 50.000 lei daune cominatorii de la data rămânerii definitive a sentinței și până la emiterea dispoziției.
împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul Primarul municipiului Târgu Jiu susținând că instituția deținătoare a bunurilor este Consiliul județean Gorj, singura în măsură să soluționeze notificarea reclamantului, motiv pentru care Curtea de Apel Craiova, în ședința din 5 decembrie 2003 a găsit de cuviință să introducă în cauză Consiliul județean Gorj.
Prin decizia nr. 371 din 5 martie 2004 Curtea de Apel Craiova, secția civilă, a admis apelul declarat de "pârâta Primăria municipiului Tg. Jiu", a schimbat sentința tribunalului, a admis acțiunea formulată de reclamant și a obligat pe Primarul municipiului Tg. Jiu și Consiliul județean Gorj să emită decizie de răspuns la notificare "pentru terenurile deținute atât de Consiliul Local, cât și de cel Județean Gorj, preluate de la reclamant".
împotriva deciziei dată în apel, în termen legal, au declarat recurs Primăria municipiului Târgu Jiu și Primarul municipiului Târgu Jiu, județul Gorj, care au invocat următoarele motive de casare: soluția pronunțată de instanța de apel este rezultatul unei neconcordanțe în sensul că apelul a fost promovat de Primarul municipiului Tg. Jiu, iar instanța a admis apelul Primăriei municipiului Tg. Jiu; instanța de apel a nesocotit prevederile art. 21 din Legea nr. 10/2001; unitatea deținătoare a bunurilor revendicate este Consiliul județean Gorj, singura în măsură să soluționeze notificarea.
Recursul este fondat, în sensul considerentelor care succed:
Potrivit art. 294 alin. (1) C. proc. civ. "în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi. Excepțiile de procedură și alte asemenea mijloace de apărare nu sunt considerate cereri noi".
Textul citat consacră regula potrivit căreia tantum devolutum quantum judicatum care privește principiul inadmisibilității modificării în apel a elementelor esențiale ale acțiunii civile și judecății în primă instanță, cum sunt calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată.
O altă limitare importantă pe care o impune art. 294 C. proc. civ. se referă la inadmisibilitatea cererilor noi în instanța de apel. Această precizare legislativă ridică problema determinării conținutului sintagmei "cereri noi". Doctrina și jurisprudența sunt în mare măsură de acord că prin conținutul conceptului de "cereri noi" în apel se înțeleg toate acele acte de procedură care au natura unei cereri de chemare în judecată. Conotația conceptului de "cerere nouă" este aceea de a desemna "ideea de schimbare de acțiune".
Prin urmare, conceptul de "cerere nouă" folosit de art. 294 alin. (1) C. proc. civ., se raportează cu necesitate la introducerea unei noi pretenții de către părți în faza judecății în apel. Soluția decurge din funcția fundamentală a instanței de apel, anume aceea de a examina regularitatea hotărârii primei instanțe cu privire la pretențiile ce au fost deduse în fața acesteia. Cu acest înțeles, constituie, exempli gratia, cereri noi intervenția principală, acțiunea reconvențională, cererea de chemare în garanție, cererea de chemare în judecată a altei persoane etc.
Examinând decizia criticată, chiar în recursul copârâtului Primarul municipiului Tg. Jiu, se constată că instanța de apel nu s-a mărginit la examinarea regularității hotărârii tribunalului cu privire la pretențiile deduse judecății de către reclamant, ci, din contră, a admis în apel o cerere nouă, lărgind, inadmisibil, cadrul judecății dedus primei instanțe. Astfel, nu numai că instanța de apel a permis introducerea direct în apel a unei părți - Consiliul județean Gorj -, dar prin soluția dată a și "condamnat" această parte care nu a figurat în judecată de primă instanță la o anumită prestație, parte pe care reclamantul nu a înțeles să o cheme în litigiu.
Dacă în proces, din probele administrate, instanța constată că nu persoana juridică notificată (Primăria municipiului Tg. Jiu) era deținătoarea terenului revendicat, era de recurs la alte mijloace legale (de exemplu, de aplicat art. 25 din Legea nr. 10/2001), dar în niciun caz nu era de admis să introducă, direct în apel, o altă persoană juridică care nu avea calitatea de parte la judecată în primă instanță, așa cum inadmisibil a procedat.
Sub aspectul legitimării procesuale pasive, nici hotărârea primei instanțe nu este la adăpost de critică. Astfel, din dispozitivul sentinței rezultă că obligat la emiterea dispoziției motivate nu a fost primarul localității în calitatea lui de reprezentant al unității administrativ-teritoriale, ci "primarul în nume propriu", ca persoană fizică, odată ce această persoană a fost identificată în dispozitivul hotărârii prin folosirea numelui și a prenumelui.
Or, din interpretarea art. 20 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, rezultă că obligația de a emite dispoziția motivată o are primarul unității administrativ-teritoriale, în calitatea lui de reprezentant al primăriei, ca structură funcțională cu activitate permanentă, iar nu ca persoană fizică ce nu poate avea calitate procesuală în domeniul special de reglementare al Legii nr. 10/2001.
Constatând că ambele instanțe au rezolvat acțiunea reclamantului cu neobservarea normelor legale referitoare la calitatea părților, s-a admis recursul, s-au casat hotărârile și s-a dispus reluarea judecății de la prima zi de înfățișare.
| ← Calitate procesuală. Primărie. Primar. | Cerere de rectificare a unei încheieri privind înscrierea în... → |
|---|
