ICCJ. Decizia nr. 1003/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1003.
Dosar nr. 2428/46/2006
Şedinţa publică din 7 decembrie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 191 din 31 martie 2006 pronunţată de Tribunalul Vâlcea, secţia civilă, a fost respinsă acţiunea promovată de reclamanta T.A.M. în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului Zalău, pentru anularea dispoziţiei nr. 3006 din 30 iunie 2005 emisă de pârâtă.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond, a reţinut, că în anul 1975 între tatăl şi unchiul reclamantei şi, respectiv numita L.F., s-a încheiat o promisiune de vânzare-cumpărare pentru terenul în suprafaţă de 350 mp şi o casă compusă din patru camere, două holuri, bucătărie, cămară, pod şi pivniţă, plătindu-se la data încheierii acestei convenţii o parte a preţului urmând ca diferenţa să fie achitată la data perfectării actului de vânzare-cumpărare.
În anul 1978, imobilul casă şi teren a fost expropriat de la proprietarul său L.C., iar după apariţia Legii nr. 10/2001, atât acesta cât şi reclamanta au formulat cerere de restituire.
Motivat de faptul că nici reclamanta şi nici autorii săi nu au fost vreodată proprietarii imobilului, chiar dacă au încheiat promisiunea vânzării lui şi au locuit o perioadă de timp, cererea a fost respinsă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta T.A.M., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, întrucât autorii săi au beneficiat de promisiunea vânzării imobilului făcută de L.F., aceasta fiind proprietarul, însă L.C. nu a mai vrut să perfecteze actul, deşi a încasat o parte din preţul vânzării.
Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă, conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin Decizia nr. 113/A din 16 iunie 2006, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta T.A., cu motivarea că, nu este persoană îndreptăţită la restituirea imobilului în litigiu, întrucât vânzarea nu s-a mai perfectat, deci dreptul de proprietate nu a mai ieşit din patrimoniul promitentei vânzătoare.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta T.A., invocând pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., susţinând, în esenţă, că înscrisul sub semnătură privată aflat la fila 15 dosar fond, echivalează sub aspectul înstrăinării imobilului cu o vânzare-cumpărare perfect valabilă, astfel încât de la data întocmirii acestuia, 14 iunie 1957 imobilul casă a intrat în proprietatea autorilor săi.
Că, acelaşi lucru rezultă şi din procura specială întocmită la data de 10 iunie 1954, prin care L.C. o împuterniceşte pe L.F. să vândă în numele lui şi pentru el imobilul asupra cărora erau proprietari, achitând suma de 33.000 lei cu titlu de preţ al acestor imobile.
În aceste condiţii, recurenta apreciază că vânzarea a fost perfectată şi că autorii săi au devenit proprietari din anul 1957.
Recursul nu este întemeiat.
Potrivit art. 3 lit. a) din Legea nr. 10/2001, sunt îndreptăţite la măsuri reparatorii constând în restituirea în natură sau, după caz, prin echivalent, persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora.
Prin urmare reclamanta trebuie să facă dovada că autorii săi erau titularii dreptului proprietate la data preluării abuzive a imobilului.
În speţă, imobilul a fost expropriat prin Decretul nr. 404/1978 de la numitul L.C.
Înscrisul sub semnătură privată încheiat la 14 iunie 1957 şi invocat de recurentă, nefiind încheiat în formă autentică, nu este în măsură să facă dovada dreptului de proprietate asupra imobilului în cauză.
Instanţele de fond şi de apel au făcut o corectă aplicare a legii, în sensul că transferul dreptului de proprietate operează de la înstrăinător la dobânditor numai prin înscris autentic.
Potrivit art. 221 din Legea nr. 10/2001 (text introdus prin Legea nr. 247/2005) în absenţa unor probe contrare, existenţa şi, după caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive.
În raport cu cele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat de reclamanta T.A., va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta T.A. împotriva deciziei nr. 113/A din 16 iunie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 decembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 10038/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1004/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
