ICCJ. Decizia nr. 1013/2006. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1013.
Dosar nr. 886/57/200.
Şedinţa publică din 8 decembrie 2006
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 17171 din 19 decembrie 2005 a Tribunalului Alba a fost admisă excepţia privind lipsa calităţii procesuale pasive a pârâţilor A.V.A.S. Bucureşti şi SIF Banat Crişana şi a fost respinsă excepţia lipsei calităţii active a reclamantului, excepţia tardivităţii precizării de acţiune precum şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a SC P.B.
Acţiunea precizată, formulată de reclamantul D.M. împotriva Consiliului Local al comunei Gârbova şi a SC A. SA Petreşti prin lichidator a fost admisă în parte, constatându-se că imobilul curte şi grădină în suprafaţă de 1741 mp, situat în comuna Gârbova înscris iniţial în C.F. Gârbova top 546, 547 şi ulterior transcris în C.F. Gârbova şi respectiv a fost preluat de către stat abuziv şi fără titlu valabil.
Drept consecinţă, SC A. SA Petreşti prin lichidator a fost obligată să emită o decizie prin care să propună măsuri reparatorii prin echivalent pentru construcţiile, casă şi anexe gospodăreşti demolate, în condiţiile art. 24 din Legea nr. 10/2001 modificată prin Legea nr. 247/2005, despăgubiri în condiţiile legii speciale a titlului VII din Legea nr. 247/2005 şi să restituie în natură terenul în suprafaţă de 1741 mp.
Prin aceeaşi sentinţă s-a constatat că edificatele de pe teren nu au făcut obiectul licitaţiei din 26 noiembrie 1998 şi drept consecinţă instanţa a anulat încheierea de întabulare 2156/2006 a Judecătoriei Sebeş cu privire la construcţii.
Instanţa a constatat nulitatea absolută parţială a contractului de concesiune încheiat la data de 23 noiembrie 1999 între SC P. SRL Boz şi SC V. SRL Gârbova, şi a respins celelalte capete de cerere.
Acţiunea civilă precizată formulată de reclamantul D.M. împotriva pârâţilor S.P. şi S.R. precum şi împotriva A.V.A.S. Bucureşti a fost respinsă.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că asupra imobilului înscris în C.F. Gârbova nr. Top 548 şi 547 casă de piatră, curte şi grădină în suprafaţă de 1741 mp a fost proprietar tabular reclamantul, care şi-a întabulat dreptul de proprietate prin încheierea nr. 974 în baza certificatului de moştenitor S 402/77 al notariatului Judeţului Alba.
Imobilul a trecut în proprietatea statului în temeiul Decretului 223/1474 şi a Deciziei nr. 204/1975 a Consiliului Popular al Judeţului Alba iar prin încheierea nr. 1406/1976 Statul Român şi-a întabulat dreptul de proprietate.
Preluarea imobilului de către stat s-a reţinut a fi fost abuzivă şi fără titlu valabil, deoarece Decretul 223/1974 contravenea regimului constituţional de la acea dată, care nu a omis să acorde o minimă ocrotire proprietăţii personale şi prevederilor art. 481 C. civ., deoarece cedarea proprietăţii s-a făcut fără cauză de utilitate publică şi fără o dreaptă şi prealabilă despăgubire.
Prin încheierea nr. 2156 din 21 decembrie 2000 emisă în baza certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M 07 nr.2179 în favoarea pârâtei SC A. SA Petreşti, imobilul a fost transcris în C.F. Gârbova sub A3 magazin de 109 mp, magazie şi grădină în suprafaţă de 645 mp. Apoi în baza procesului verbal de licitaţie din 26 noiembrie 1998 asupra construcţiilor şi de sub A3 s-a întabulat dreptul de proprietate cu titlu de cumpărare pârâtei SC V. SRL Gârbova. Potrivit copiei de pe cartea funciară imobilul în litigiu s-a transcris în C.F. Gârbova prin încheierea nr. 110/2002.
La B1 s-a înscris dreptul de proprietate al pârâtei SC A. SA Petreşti asupra terenului cu titlu de atestare, conform încheierii 2156/2000 iar la B2 şi B3 dreptul de proprietate al pârâţilor S.P. şi S.R. asupra construcţiilor, cu titlu de cumpărare în baza contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1239/1992 a BNP O.B.
Astfel, proprietarul actual al imobilului teren este pârâta SC A. SA Petreşti iar a construcţiilor pârâţii S.
Din dosarul de C.F. a Judecătoriei Sebeş rezultă că asupra terenului pârâta SC A. SA Petreşti a dobândit dreptul de proprietate în baza certificatului de atestare M 07 nr. 2479 iar asupra construcţiilor a dobândit doar un drept de administrare directă în conformitate cu sentinţa civilă 126/1999 a Judecătoriei Sebeş. Ca urmare, SC A. SA Petreşti neavând un drept de proprietate asupra construcţiilor, acestea nu puteau forma obiectul licitaţiei din 26 noiembrie 1998 în favoarea SC V. SRL Gârbova.
În acest context, s-a concluzionat ca întabularea în cartea funciară cu încheierea 2156 a construcţiilor în favoarea SC A. SA Petreşti, cu titlu de atestare, este nelegală. La fel şi întabularea cu aceeaşi încheiere a dreptului de proprietate asupra construcţiilor de sub A3 cu titlu de cumpărare la licitaţie în favoarea pârâtei SC V. SRL Gârbova este nelegală. Lipsind obiectul, respectiv dreptul asupra construcţiilor, pe cale de consecinţă şi contractul de concesiune este lovit de nulitate.
În cauză, tribunalul a reţinut în privinţa contractului de vânzare cumpărare că în speţă nu se poate aplica principiul resoluto iure dantis, resolvitur ius occipientis pe considerentul că nu s-a probat reaua credinţă a cumpărătorilor S. de vreme ce, la data perfectării contractului de vânzare-cumpărare, vânzătorul era întabulat în calitate de proprietar, cu titlu de cumpărător la licitaţie, iar în cartea funciară nu era notată nici o acţiune sau notificare în temeiul Legii nr. 10/2001, de către reclamant.
Pârâţii S. fiind cumpărători de bună credinţă, acţiunea în anularea contractului de vânzare cumpărare şi a încheierii de întabulare este nefondată.
Tribunalul a respins şi excepţia privitoare la prescripţia acţiunii în anularea contractului de vânzare cumpărare, cu motivarea că dispoziţiunile art. 46 din Legea nr. 10/2001 (actualul art. 50) sunt aplicabile contractelor de vânzare cumpărare încheiate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 nu şi contractelor perfectate ulterior apariţiei acestei legi.
Instanţa a reţinut, urmare a notificării pe care D.M. a adresat-o Prefecturii Judeţului Alba că notificatorul beneficiază în temeiul art. 20 din Legea nr. 10/2001 de restituirea în natură a terenului întrucât statul deţine capitalul majoritar al societăţii SC A. SA Petreşti, deţinătorul terenului iar împrejurarea potrivit căreia nu s-a solicitat anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate rămâne fără relevanţă faţă de prevederile art. 20 din Legea 10/2001 incident în cauză.
Întrucât SC A. SA Petreşti fără a avea un drept de proprietate asupra construcţiilor le vânduse prin licitaţie anterior apariţiei Legii nr. 10/2001, instanţa a obligat această societate să emită Decizia prin care să propună acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale, respectiv titlul VII din Legea nr. 247/1995, urmând ca valoarea despăgubirilor să se stabilească de Comisia Centrală în urma raportului de evaluare.
Curtea de Apel Alba Iulia, prin Decizia nr. 204/A din 21 iunie 2006, a respins ca nefondat apelul declarat de D.M. împotriva sentinţei civile nr. 1717 din 19 decembrie 2005 a Tribunalului Alba.
Prin aceeaşi decizie, Curtea de Apel a admis apelurile declarate de pârâţii S.H.P. şi S.R.; SC V. SRL Gârbova şi SC A. SA Petreşti şi a schimbat în parte sentinţa atacată în sensul respingerii capetelor de cerere din acţiunea civilă precizată de D.M. privitoare la obligarea pârâtei SC A. SA Petreşti prin lichidator să emită decizie prin care să propună măsuri reparatorii prin echivalent bănesc pentru construcţiile, casă şi anexe gospodăreşti demolate şi să restituie în natură terenul în suprafaţă de 1741 mp, a capătului de cerere privind constatarea faptului că construcţiile de pe imobil nu au făcut obiectul licitaţiei din 26 noiembrie 1998, anularea încheierii de întabulare 2156/2000 a Judecătoriei Sebeş cu privire la construcţii şi cel privitor la constatarea nulităţii absolute parţiale a contractului de concesionare, încheiat la 23 noiembrie 1999 între SC P. SRL Boz şi SC V. SRL Gârbova.
Pârâtul, primarul comunei Gârbova a fost obligat să emită o dispoziţie în favoarea reclamantului D.M. prin care să propună acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul situat în comuna Gârbova, judeţul Alba Iulia, înscris în C.F. Gârbova nr. top 546 casă şi curte în suprafaţă de 1090 mp şi nr. top 549, grădină în suprafaţă de 651 mp.
Restul dispoziţiunilor sentinţei au fost menţinute.
Reclamantul D.M. a fost obligat să plătească pârâţilor S.H.P. şi S.R. suma de 500 RON cheltuieli de judecată iar SC V. SRL Gârbova suma de 500 RON cu acelaşi titlu.
Pentru a decide astfel, Curtea de Alba Iulia a reţinut întocmai instanţei de fond că imobilul în litigiu a aparţinut în proprietate reclamantului D.M. şi că acesta a trecut ulterior în proprietatea statului în temeiul Decretului nr. 223/1974, act normativ care contravenea constituţiei în vigoare şi prevederilor art. 481 C. civ. În aceste condiţiuni capătul de acţiune privind trecerea abuzivă a imobilului în proprietatea statului s-a constatat a fi corect soluţionat.
Ulterior întabulării imobilului în proprietatea Statului Român a fost emis certificatul de atestare a dreptului de proprietate în favoarea SC A. SA Petreşti şi în baza acestuia societatea şi-a înscris dreptul de proprietate asupra terenului în C.F. Acest titlu de proprietate nefiind atacat, dreptul societăţii subzistă şi în prezent, astfel că nu există niciun temei pentru anularea încheierii de întabulare, aceasta fiind dată în baza unui titlu valabil. În aceste condiţii societatea nu poate fi obligată, în temeiul notificării emisă în baza Legii nr. 10/2001 la restituirea terenului către reclamant, cu atât mai mult cu cât acesta a solicitat restituirea terenului la 1 martie 2005, în afara termenului prevăzut de art. 20 din Legea nr. 10/2001 şi în lipsa notificării.
Instanţa de apel reapreciind probele administrate în cauză, a concluzionat că în mod greşit tribunalul a constatat nulitatea absolută a contractului de concesiune încheiat la 23 noiembrie 1999 între SC P. SRL Boz şi SC V. SRL Gârbova, precum şi a încheierii de întabulare făcută în baza acestui contract, deoarece din conţinutul acestora nu rezulta niciun motiv de nulitate absolută care să ducă la nulitatea contractului.
Referitor la înstrăinarea construcţiilor în litigiu prin licitaţie, instanţa de apel a reţinut că dispoziţiile sentinţei sunt contradictorii, de vreme ce pe de o parte se reţine că acele construcţii nu au format obiectul licitaţiei din 26 noiembrie 1998 iar pe de altă parte respinge capătul de cerere privind anularea licitaţiei. Respingând capătul de cerere privind anularea licitaţiei, din procesul verbal al licitaţiei, rezultă că s-a vândut atât terenul cât şi construcţiile. În procesul verbal şi în anexa acestuia sunt descrise cu lux de amănunte activele imobiliare şi bunurile mobile ce au făcut obiectul licitaţiei iar aceasta pune în evidenţă faptul că debitoarea a deţinut construcţiile în proprietate şi că ele au făcut obiectul executării silite la solicitarea Băncii Comerciale Române.
În aceste condiţii, concluzionează instanţa de apel, reclamantul este îndreptăţit la despăgubiri care însă nu pot fi cerute de la societăţile pârâte ci de la Consiliul local Gârbova.
În ce priveşte construcţiile dobândite de pârâţii S. aceştia sunt dobânditori de bună-credinţă, astfel că imobilul nu poate fi restituit în natură, ci sub forma măsurilor reparatorii.
Împotriva deciziei pronunţată în apel, au declarat recurs Primarul Comunei Gârbova, SC A. SA Petreşti prin lichidator şi D.M.
Primăria comunei Gârbova prin primar critică Decizia sub aspectul obligării sale de a emite dispoziţia de acordare a măsurilor reparatorii pentru imobilul casă, curte şi grădină, situat în Gârbova şi înscris în C.F. deşi imobilul nu este deţinut de stat sau de o autoritate locală, în speţă Primăria Gârbova, ci de o societate cu capital de stat, SC A. Petreşti, societate aflată în lichidare.
De asemenea recurenta arată că i-a fost încălcat dreptul la apărare, a fost privată de un grad de jurisdicţie iar instanţa luând măsura obligării Primăriei la emiterea dispoziţiei în privinţa imobilului a înfrânt şi principiul disponibilităţii.
SC A. SA Petreşti arată că în mod greşit Primarul comunei Petreşti a fost obligat să emită dispoziţia pentru acordarea măsurilor reparatorii, deoarece societatea deţine imobilul fiind proprietară tabulară pe teren cu titlu de atestare, astfel că acesteia îi revine obligaţia de restituire.
Pentru soluţionarea litigiului, recurenta a solicitat rejudecarea cauzei pentru a se stabili cu exactitate cărei persoane juridice îi revine obligaţia restituirii.
În recursul declarat, D.M. invoca nulităţile prevăzute de art. 304 pct. 5 şi 6 C. proc. civ.
Într-un prim motiv de recurs reclamantul arată că instanţa de apel a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 pct. 2, deoarece nici una din părţi nici pe cale de apărare şi nici în apel nu a cerut ca primarul comunei Gârbova să emită dispoziţia de acordarea măsurilor reparatorii pentru întregul imobil ci numai în subsidiar reclamantul a solicitat ca primarul să propună măsuri reparatorii doar pentru construcţiile demolate, capăt de cerere neadmis şi neapelat.
Hotărârea încalcă principiul instituit de Legea nr. 10/2001 (a restituirii în natură a imobilelor preluate abuziv) şi este în contradicţie cu poziţia SC A. SA Petreşti, care este de acord cu restituirea în natură a imobilului.
În ceea ce priveşte apelul SC A. SA Petreşti, hotărârea este nemotivată şi contradictorie, deoarece instanţa deşi admite apelul acesteia, în fapt respinge toate capetele de cerere din apel.
Instanţa de apel fără motive de apel şi fără a pune în discuţia părţilor, adaugă la motivarea hotărârii de fond aspecte legate de respingerea excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune privind contractul de vânzare cumpărare nr. 1239/2002.
Din motivarea deciziei nu se pot deduce considerentele pentru care a fost admis apelul pârâţilor S., deoarece hotărârea instanţei de fond le-a fost favorabilă.
Reclamantul solicită casarea deciziei cu trimitere la instanţa de apel în vederea administrării probelor solicitate la fond şi în apel, în legătură cu cauzele de nulitate ale contractului de vânzare cumpărare 1239/2002 şi reaua credinţă a cumpărătorilor.
Reclamantul critică Decizia sub aspectul admiterii apelului SC V. SRL Gârbova, arătând că lista activelor propuse spre vânzare este întocmită pro-causa.
În sfârşit Decizia este criticată şi sub aspectul cheltuielilor de judecată întrucât instanţa nu s-a pronunţat în privinţa acestui motiv de apel.
Recursurile urmează a fi admise iar Decizia civilă nr. 204/A/2006 a Curţii de Apel Alba Iulia casată cu trimitere pentru rejudecarea apelului.
Instanţa de apel, din proprie iniţiativă fără ca vreuna din părţi să solicite în apel, cu încălcarea art. 304 pct. 6 a obligat primarul comunei Gârbova să emită dispoziţia prin care să propună măsuri reparatorii pentru imobilul casă, curte şi grădină situat în comuna Gârbova înscris în C.F. cu nr. top 546, 547.
Prin precizarea din data de 21 septembrie 2005 (nr. 179 dosar fond) D.M. a cerut doar în subsidiar obligarea Primarului comunei Gârbova la măsuri reparatorii pentru construcţiile demolate, însă acest capăt de cerere nu a fost admis şi nici nu a fost apelat.
Partea din dispozitivul hotărârii prin care instanţa de fond a dispus obligarea pârâtei SC A. SA Petreşti să propună măsuri reparatorii pentru casă şi anexele demolate precum restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 1741 mp nu a fost atacată de niciuna din părţi, intrând în puterea lucrului judecat.
Imobilul nu este deţinut de stat sau de o autoritate locală, în speţă, primăria Gârbova ci de o societate cu capital de stat SC A. SA Petreşti, care nu a contestat, deţinerea şi proprietatea imobilului, fiind de acord cu restituirea lui.
Este o situaţie nefirească de a obliga Primarul comunei Gârbova de a propune măsuri reparatorii pentru întreg imobilul, pe care nu îl deţine iar adevăratul deţinător, SC A. SA Petreşti să rămână cu imobilul pe care este de acord să-l restituie în natură.
Procedând în acest mod, instanţa de apel a încălcat dreptul la apărare al părţilor şi le-a privat de un grad de jurisdicţie, ceea ce impune anularea deciziei şi rejudecarea cauzei de aceeaşi instanţă.
Decizia curţii este şi contradictorie, deoarece instanţa deşi admite apelul SC A. SA Petreşti, în fapt cererile din apel sunt respinse. Cu alte cuvinte instanţa de apel reţine şi acordă apelantei ceea ce nu a solicitat în cererea şi motivele de apel. Din punct de vedere procedural admiterea apelului pârâtei SC A. SA Petreşti ar fi echivalat cu exonerarea acesteia de măsuri reparatorii, cu anularea contactului de vânzare cumpărare şi restituirea în natură a imobilului teren şi construcţie către D.M., aşa cum apelanta a şi solicitat în recurs.
Având în vedere poziţia SC A. SA Petreşti şi cererile acesteia din apel, se impune şi pentru acest motiv rejudecarea cauzei.
De asemenea, curtea de apel a admis apelul pârâţilor S. fără să motiveze sau să se poată deduce sub ce aspecte apelul a fost admis, cu atât mai mult cu cât hotărârea instanţei de fond le era favorabilă.
Fiind înfrânte cerinţele art. 261 alin. (5) C. proc. civ. şi vătămate drepturile reclamantului D.M. se impune şi sub acest aspect rejudecarea cauzei.
Având în vedere caracterul devolutiv al apelului şi dispoziţiunile art. 295 C. proc. civ., instanţa de apel era datoare să asigure echilibrul procesual al părţilor în administrarea probelor şi garantarea dreptului la apărare, încuviinţând probe nu numai pârâţilor dar şi reclamantului, în legătură cu capătul de cerere privind nulitatea contractului de vânzare cumpărare, prin dovedirea relei credinţe a părţilor contractante şi înlăturarea prezumţiei de bună credinţă a acestora.
Curtea de Apel Alba Iulia a admis şi apelul SC V. SRL Gârbova, fără a fi lămurit în prealabil situaţia juridică a imobilului vândut la licitaţie, aceasta şi faţă de susţinerile constante ale SC A. SA Petreşti cum că imobilul se află în administrarea şi nu în proprietatea SC V. SRL Gârbova.
Instanţa de apel a omis a se pronunţa în privinţa motivului de apel prin care reclamantul D.M. a solicitat cheltuieli de judecată la fond ceea ce reprezintă încă o cauză de rejudecare a pricinii.
Aspectele mai sus arătate, evidenţiază faptul că instanţa de apel a pronunţat o soluţie nelegală, întrucât a săvârşit nulităţile prevăzute de art. 304 pct. 5, 6 şi 9 C. proc. civ., echivalând cu o nesoluţionare a apelurilor, considerent pentru care Înalta Curte urmează a admite toate recursurile casând Decizia nr. 204 A din 21 iunie 2006 cu trimitere spre rejudecare la Curtea de Apel Alba Iulia în temeiul art. 313 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de reclamantul D.M., pârâţii SC A. SA Petreşti prin lichidator C.L. şi Primarul comunei Gîrbova împotriva deciziei nr. 204 A din 21 iunie 2006 a Curţii de Apel Alba Iulia pe care o casează şi trimite cauza la aceeaşi instanţă pentru rejudecarea apelurilor.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 8 decembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 10179/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 10034/2006. Civil → |
|---|
