ICCJ. Decizia nr. 1016/2006. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1016.
Dosar nr. 8070/44/200.
Şedinţa publică din 8 decembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galaţi petentul T.C. a solicitat anularea dispoziţiei nr. 384/SR/2003 emisă de Primăria Municipiului Galaţi şi restituirea integrală a imobilului situat în Galaţi, compus din teren în suprafaţă de 400 mp.
În motivarea cererii a susţinut că după apariţia Legii 10/2001 a solicitat restituirea în natură a imobilului din str. O., teren proprietatea autorului său T.N. Cu toate că a dovedit că acesta a avut în proprietate 400 mp , prin dispoziţia contestată i s-au restituit doar 200 mp.
A mai precizat că această dispoziţie a făcut obiectul şi altor dosare în care nu a primit soluţii favorabile, întrucât instanţa nu a studiat şi analizat actele depuse.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 24 alin. (7) din Legea 10/2001.
Tribunalul Galaţi, prin sentinţa civilă nr. 947 din 3 iunie 2005 a respins contestaţia ca nefondată reţinând că autorul reclamantului a avut în proprietate suprafaţa de teren de 400 mp din Galaţi.
Potrivit certificatului de calitate de moştenitor nr. 171 din 31 octombrie 2002 defunctul T.N. a avut 4 moştenitori, fiecare cu o cotă de ¼ din masa succesorală.
Faptul că o parte a moştenitorilor defunctului au declarat în anul 1991 că nu au pretenţii asupra terenului de 400 mp nu exclude aplicarea art. 41 din HG 498/2003 potrivit cu care dacă numai o parte din moştenitori au solicitat restituirea, Decizia de restituire se va limita doar la cotele ideale de drept cuvenite acestora.
Ca urmare, Decizia de restituire trebuie să se limiteze doar la cota de ¼ cuvenită reclamantului raportat la terenul în suprafaţă de 400 mp.
Declaraţiile de renunţare la moştenire nu pot fi considerate donaţii, întrucât nu respectă forma autentică.
Împotriva sentinţei a declarat apel reclamantul T.C. arătând că instanţa de fond a refuzat fără temei să anuleze dispoziţia contestată care nu este completată cu toată suprafaţa de teren de 400 mp.
A mai arătat că fratele său I.T. nu are notificare şi acte aprobate de executorul judecătoresc pentru că a renunţat a le trimite la timp.
Curtea de Apel Galaţi prin Decizia civilă nr. 876 A din 19 decembrie 2005 a respins apelul ca nefondat reţinând că potrivit art. 4.1 din Normele Metodologice în cazul în care numai o parte din foştii proprietari au solicitat restituirea imobilului, Decizia de restituire se va limita numai la cotele ideale cuvenite acestora.
În speţă, petentul are o cotă indiviză de ¼ din teren, iar intimata a emis dispoziţia de restituire pentru o suprafaţă mai mare, decât ar fi reprezentat ¼ din 400 mp
Instanţa de fond a făcut o aplicare corectă a dispoziţiilor legale menţionate şi a principiului potrivit căruia nimeni nu-şi poate înrăutăţi situaţia în propria cale de atac.
Împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs reclamantul T.C. solicitând anularea dispoziţiei contestate şi restituirea întregii suprafeţe de teren de 400 mp. Deşi recurentul nu a indicat temeiul de drept al recursului, analiza motivelor invocate face posibilă încadrarea acestora în pct. 9 al art. 304 C. proc. civ.
Verificând legalitatea deciziei recurate, în raport de criticile formulate şi de dispoziţiile legale aplicate, Curtea constată că recursul declarat în cauză este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Legea nr. 10/2001 are un caracter reparator, iar măsurile de restituire în natură sau prin echivalent instituite de aceasta pot fi solicitate de persoana îndreptăţită prin notificarea adresată unităţii deţinătoare a imobilului. Dreptul poate fi exercitat de cel care optează să şi-l valorifice şi să şi-l aproprie.
În situaţia în care sunt mai multe persoane îndreptăţite la restituire, demersurile întreprinse doar de una dintre aceasta, deşi au caracterul unor acte de conservare, nu profită şi celorlaltor persoane îndreptăţite. In acest sens, dispoziţiile art. 4.1 teza a doua din HG nr. 498/2003 stipulează expres că, în cazul în care doar o parte dintre persoanele îndreptăţite formulează cereri de restituire, dispoziţia se va limita doar la cotele ideale de drept cuvenite acestora potrivit dreptului comun.
Instanţa de apel a dispus, în mod legal, că recurentul are dreptul doar la cota de ¼ din întreaga suprafaţă de 400 mp teren, ţinând cont de dispoziţiile legale menţionate mai sus şi de certificatul de calitate de moştenitor nr. 171 din 31 octombrie 2001, depus la fila 41 a dosarului de fond conform căruia, recurentul, în calitate de descendent al autorului său, T.N. are o cotă de ¼ din masa succesorală.
Faţă de considerentele expuse, Curtea constată că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocate de recurent, urmând a se respinge recursul declarat în cauză, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul T.C. împotriva deciziei civile nr. 876 A din 19 decembrie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 8 decembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 10041/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1003/2006. Civil → |
|---|
