ICCJ. Decizia nr. 1018/2006. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1018.
Dosar nr. 12614/1/200.
Şedinţa publică din 8 decembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin contestaţia formulată de reclamantul H.W.J. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului Sighişoara anularea dispoziţiei nr. 679 din 9 iunie 2005 emisă de pârât şi restituirea în natură a imobilului teren înscris în C.F. Sighişoara nr. top 9134.
Tribunalul Mureş, prin sentinţa civilă nr. 187 din 7 februarie 2006 a respins ca inadmisibilă contestaţia formulată de reclamant reţinând că terenul revendicat în prezenta cauză a format obiectul Legii nr. 18/1991, iar în cartea funciară, la poziţiile B13-15, la data de 1 noiembrie 2001 s-a întabulat titlul de proprietate nr. 134209/1992 pe numele lui F.N.G.
Tribunalul a apreciat contestaţia ca fiind inadmisibilă întrucât în speţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 8 alin. (1) din Legea 10/2001.
Împotriva sentinţei a declarat apel reclamantul H.W.J. întrucât au fost interpretate greşit prevederile art. 8 din Legea 10/2001, iar soluţia de respingere ca inadmisibilă a contestaţiei este contrară art. 26 alin. (3) din Legea 10/2001.
Curtea de Apel Tg. Mureş, prin Decizia civilă nr. 117 A din 12 mai 2006 a admis apelul, a desfiinţat în tot sentinţa atacată şi a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
În considerentele deciziei s-a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 26 alin. (3) din Legea 10/2001 dispoziţia motivată de respingere a notificării poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptăţită. In atare situaţie reclamantul are posibilitatea de a formula un astfel de demers procesual fără ca legea să-i îngrădească în mod expres acest drept.
Coroborând aceste dispoziţii cu prevederile art.8 din aceeaşi lege, prin soluţia pronunţată instanţa de fond a adăugat la lege.
Împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs pârâtul Primarul Municipiului Sighişoara, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pentru următoarele motive:
- din coroborarea art. 26 alin. (3) şi art. 8 alin. (1) din Legea 10/2001 nu se poate trage concluzia că reclamantul are calitate de persoană îndreptăţită la restituirea în natură sau la acordarea altor măsuri reparatorii pentru teren
- notificarea a fost respinsă întrucât imobilul a format obiectul legilor fondului funcia.
- prima instanţă a soluţionat corect cauza procedând la judecarea fondului litigiului pe baza documentelor care au stat la baza emiterii dispoziţiei contestate.
Verificând legalitatea deciziei recurate, în raport de criticile formulate şi de dispoziţiile legale aplicate, Curtea constată că recursul declarat în cauză este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
În speţa dedusă judecăţii reclamantul H.W.J., semnatarul notificării a formulat contestaţie împotriva dispoziţiei nr. 679 din 9 iunie 2005 emisă de Primarul Municipiului Sighişoara prin care s-a respins cererea de restituire în natură a terenului înscris în C.F. Sighişoara nr. top 9134 cu motivarea că terenul a format obiectul legii fondului funciar.
Exercitarea căilor de atac împotriva dispoziţiilor emise de unităţile deţinătoare ale imobilelor preluate abuziv este prevăzută expres de lege.
Astfel, art. 26 alin. (3) al Legii 10/2001 cu modificările aduse prin Legea 247/2005 a instituit o procedură legală specială potrivit căreia dispoziţia motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului, în termen de 30 de zile de la comunicare.
Acest text legal este de strictă interpretare şi îşi găseşte aplicarea doar în ipotezele la care se referă, respectiv să existe o dispoziţie motivată de respingere a notificării, iar calea de atac să fie promovată de persoana îndreptăţită, adică de persoana care a parcurs procedura administrativă instituită prin Legea 10/2001.
În atare situaţie, nu are relevanţă juridică faptul că obiectul cererii de restituire îl constituie tocmai un teren de natura celor enumerate la art. 8 alin. (1) din lege, iar dispoziţiile art. 26 alin. (3) nu pot fi interpretate în coroborare cu cele ale art. 8 alin. (1).
Faţă de considerentele expuse, Curtea constată că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocate de recurent, urmând a se respinge recursul declarat în cauză, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Sighişoara împotriva deciziei civile nr. 117 A din 12 mai 2006 pronunţată de Curtea de Apel Tg. Mureş, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 8 decembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 10177/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1016/2006. Civil → |
|---|
