ICCJ. Decizia nr. 106/2006. Civil. Limitarea exercitării dreptului la libera circulaţie în străinătate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 106
Dosar nr. 6189/42/2006
Şedinţa publică din 11 ianuarie 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 3 august 2006, reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte Bucureşti a chemat în judecată pe pârâta T.E.V., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună transformarea măsurii de suspendare temporară a dreptului de folosire a paşaportului în măsura de restrângere a dreptului la liberă circulaţie în statele Uniunii Europene pe o perioadă de cel mult 3 ani.
În motivarea acţiunii, reclamanta a susţinut că pârâta a fost returnată din Belgia la data de 14 octombrie 2003 în Baza Acordului de Readmisie încheiat de România cu această ţară, aprobat prin Legea nr. 245/1997, împotriva sa fiind dispusă suspendarea temporară a dreptului de folosire a paşaportului până la data de 14 octombrie 2007 în conformitate cu dispoziţiile art. 14 alin. (1) lit. e) din OG nr. 65/1997 privind regimul paşapoartelor, cu modificările şi completările ulterioare.
Prin sentinţa civilă nr. 847 din 8 august 2006, Tribunalul Prahova, a admis cererea şi a dispus transformarea măsurii de suspendare temporară a dreptului de folosire a paşaportului în măsura de restrângere a dreptului la liberă circulaţie în statele Uniunii Europene, în ce o priveşte pe pârâta, pe o perioadă de 3 ani, reţinând că Legea nr. 248/2005 prevede posibilitatea transformării măsurii de suspendare în cazul cetăţenilor români returnaţi în baza Acordurilor de Readmisie încheiate de România cu alte state.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta T.E.V., formulând şi cerere de repunere în termenul de apel, pe considerentul că, în perioada 15-30 august 2006, a fost plecată în sejur pe litoralul Mării Negre şi a găsit hotărârea la întoarcerea în domiciliul său.
A arătat apelanta şi faptul că instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra datei de la care începe să curgă perioada de 3 ani de restrângere a dreptului la libera circulaţie, apreciind ca fiind data de 14 octombrie 2003, când a fost privată de dreptul de a folosi paşaportul.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă, prin Decizia nr. 276 din 5 octombrie 2006, a respins cererea de repunere în termenul de apel formulată de apelanta T.E.V. şi a admis excepţia tardivităţii declarării apelului.
A respins ca tardiv formulat apelul declarat de pârâta T.E.V. împotriva sentinţei civile nr. 847 din 8 august 2006, pronunţată de Tribunalul Prahova.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel, a reţinut, în esenţă, că sentinţa civilă nr. 847 din 8 august 2006 a fost comunicată apelantei la data de 16 august 2006, dovada de îndeplinire a procedurii de comunicare fiind semnată personal de către aceasta.
Calea de atac a apelului a fost exercitată de apelantă la data de 4 septembrie 2006, după expirarea termenului de 5 zile de la comunicare, conform art. 39 alin. (5) din Legea nr. 248/2005.
Motivul de repunere în termenul de apel, invocat de apelantă, nu a fost reţinut, întrucât aceasta a semnat personal dovada de comunicare a hotărârii, la data de 16 august 2006. Pe de altă parte, faptul că apelanta s-a aflat în concediu de odihnă în perioada 15-30 august 2006, nu constituie o împrejurare mai presus de voinţa sa, în exercitarea căii de atac a apelului, ci denotă lipsa de diligenţe a apelantei în exercitarea drepturilor sale procesuale în condiţiile şi termenele prevăzute de lege.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs pârâta T.E.V., invocând aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 103 C. proc. civ., privind repunerea în termenul de apel.
În sprijinul acestei susţineri, recurenta arată că, în perioada 15-30 august 2006 a fost plecată pe litoral, că întâmplător a aflat de termenul de judecată din data de 5 octombrie 2006, când procedura de citare a fost făcută prin afişare, fapt pentru care a formulat cerere pentru lipsă de apărare, dar instanţa a trecut la judecarea cauzei încălcându-i astfel dreptul de apărare.
Recurenta a anexat la prezentul recurs chitanţa şi factura de plată a cazării în perioada 15-30 august 2006 şi contractul individual de muncă, acte adiţionale şi acte contabile emise de SC T.&C. SRL Mizil.
Recursul este nefondat
Potrivit dispoziţiilor art. 103 C. proc. civ., neexercitarea oricărei căi de atac şi neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei.
Faptul că recurenta s-a aflat pe litoralul Mării Negre în perioada 15-30 august 2006, nu poate constitui o împrejurare mai presus de voinţa părţii, în înţelesul art. 103 alin. (1) C. proc. civ., în măsură să determine admisibilitatea cererii de repunere în termenul de exercitare a căii de atac, atâta vreme cât aceasta a semnat personal dovada de îndeplinire a procedurii de comunicare a sentinţei civile nr. 847 din 16 august 2006 pronunţată de Tribunalul Prahova.
Este nefondată şi critica vizând încălcarea dreptului la apărare.
Sub acest aspect, în vederea realizării principiului celerităţii soluţionării cauzelor civile, instanţa poate să acorde un singur termen pentru lipsă de apărare, temeinic motivat.
În speţă, cererea de amânare pentru lipsă de apărare formulată de recurentă, pe motiv că nu a putut ţine legătura cu avocat C., corect a fost respinsă, dat fiind că la termenul de judecată din data de 5 octombrie 2006, din partea apelantei-pârâte s-a prezentat avocat C., că citaţia a fost primită la 20 septembrie 2006 şi de caracterul urgent al soluţionării cauzelor având ca obiect Legea nr. 248/2005, nefiind îndeplinite cerinţele art. 156 C. proc. civ..
Faţă de cele expuse în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta T.E.V. împotriva deciziei nr. 276 din 5 octombrie 2006 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 ianuarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 10394/2006. Civil. Anulare act. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1172/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
