ICCJ. Decizia nr. 1329/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1329
Dosar nr. 1750/39/2006
Şedinţa publică din 13 februarie 2007
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de faţă, a reţinut următoarele.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, secţia civilă, la 4 ianuarie 2006, reclamantul C.L.M. a chemat în judecată Primăria comunei Botoşana, prin primar, pentru ca instanţa prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună anularea dispoziţiei nr. 7 din 14 septembrie 2005 emisă de primar şi obligarea la restituirea în natură a terenului solicitat prin notificare.
În motivarea cererii s-a arătat că prin notificare adresată Primăriei comunei Botoşana în temeiul Legii nr. 247/2005 reclamantul a solicitat restituirea în natură a două suprafeţe de teren situate pe raza acestei comune, de 39 ari intravilan şi 13 ari extravilan.
Terenurile au aparţinut bunicii paterne a reclamantului şi au fost preluate de la aceasta cu ocazia colectivizării.
Prin sentinţa civilă nr. 121 din 31 ianuarie 2006 Tribunalul Suceava, secţia civilă, a admis contestaţia şi a anulat Dispoziţia nr. 7 din 14 septembrie 2005 emisă de Comuna Botoşana, prin primar.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că deşi cererea de restituire a fost notificată pârâtei în temeiul Legii nr. 247/2005, aceasta s-a pronunţat asupra ei şi a emis o dispoziţie în condiţiile art. 23-24 din Legea nr. 10/2001.
Apelul declarat de pârâtă împotriva acestei sentinţe a fost respins ca nefondat prin Decizia civilă nr. 101 din 13 iunie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia civilă.
În considerentele hotărârii sale instanţa de apel a arătat că la data înregistrării notificării la Primăria comunei Botoşana era în vigoare Legea nr. 247/2005. În lipsa unor dispoziţii tranzitorii, de ultraactivitate a legii vechi sau de retroactivitate, întreaga procedură privind iniţierea şi derularea demersului persoanei îndreptăţite de a beneficia de prevederile reparatorii ale acestei legi este guvernată de noua lege şi nu de cele ale Legii nr. 10/2001.
Aşa fiind, apelanta nu mai era competentă să soluţioneze notificarea depusă de contestator.
Împotriva acestei hotărâri apelanta pârâtă a declarat recurs, nemotivat în drept, critica vizând următoarele aspecte:
Cererea contestatorului a fost depusă potrivit Legii nr. 10/2001, faţă de modul de comunicare, prin executorul judecătoresc şi obiectul ei, teren şi construcţii.
Instanţa nu a avut în vedere faptul că reclamantul a considerat în mod greşit că prin Legea nr. 247/2005 se face o repunere în termen pentru cei care nu au depus cereri potrivit Legii nr. 10/2001. Cererea sa formulată potrivit Legii nr. 18/1991 a fost rezolvată prin sentinţa civilă nr. 250/2006 a Judecătoriei Suceava.
Prin hotărârile date în cauza de faţă, instanţele nu-l lămuresc pe reclamant că cererea sa trebuie analizată potrivit legilor fondului funciar, că dispoziţia 100 emisă de primărie este nulă ba, prin respingerea acţiunilor recurentei îl determină să creadă că cererea sa trebuie admisă de primărie. Hotărârile pronunţate nu-i folosesc la nimic reclamantului, deoarece primarul nu este obligat să emită o altă dispoziţie.
Analizând hotărârea atacată, în limitele criticii formulate prin motivele de recurs şi în raport de dovezile administrate înaintea primei instanţe, Înalta Curte a apreciat că recursul nu este întemeiat pentru următoarele considerente:
Prin notificarea nr. 911 din 9 august 2005 C.L.M. a solicitat, în temeiul Legii nr. 247/2005, restituirea în natură a unor suprafeţe de teren situate în intravilanul şi extravilanul comunei Botoşana, judeţ Suceava.
Conform art. 22 din Legea nr. 1/2000, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 247/2005, reconstituirea dreptului de proprietate, punerea în posesie şi eliberarea titlurilor de proprietate, în cazul persoanelor fizice, se fac de către comisiile locale şi comisiile judeţene sau de prefect, în conformitate cu prevederile art. 12 şi art. 51-59 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, cu modificările şi completările ulterioare, Legii nr.169/1997, cu prevederile Regulamentului privind procedura de constituire, atribuţiile şi funcţionarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului şi modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum şi punerea în posesie a proprietarilor, aprobat prin HG nr. 1172/2001, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu respectarea prevederilor acestei legi.
În aceste condiţii, fiind sesizată cu o notificare întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 247/2005, pârâta recurentă trebuia să aprecieze că intenţia notificatorului a fost de a-şi valorifica dreptul în condiţiile Legii nr. 18/1991, iar nu ale Legii nr. 10/2001. Drept urmare, trebuia să transmită notificarea comisiei constituite în sistemul acestei legi.
Faptul că notificarea a fost transmisă prin executorul judecătoresc nu constituie o dovadă că trebuia analizată potrivit prevederilor Legii nr. 10/2001.
După cum, faţă de cele ce preced, este lipsit de relevanţă în cadrul procesual fixat prin contestaţia cu care a fost sesizată instanţa, dacă, pe fond, contestatorul are sau nu dreptate.
Având în vedere cele mai sus arătate, Înalta Curte a apreciat că instanţele de fond au făcut aplicarea corectă a prevederilor legii materiale incidente în cauză, astfel încât criticile formulate nu întrunesc cerinţele art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat, cu consecinţa păstrării hotărârii atacate.
În raport de dispoziţiile art. 274 C. proc. civ. recurenta căzută în pretenţii prin respingerea recursului va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIV.
ÎN NUMELE LEGI.
DECIDE.
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta comuna Botoşana, prin primar, împotriva deciziei civile nr. 101 din 13 iunie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia civilă.
Obligă pe recurentă la 1200 lei cheltuieli de judecată către intimatul reclamant C.L.M.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1340/2006. Civil. Acţiune în concurenţă... | ICCJ. Decizia nr. 1336/2006. Civil → |
|---|
