ICCJ. Decizia nr. 1172/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1172
Dosar nr. 9703/1/2006
Şedinţa publică din 8 februarie 2007
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de faţă, a reţinut următoarele.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor la 16 martie 2004, ca urmare a declinării competenţei pronunţată de Judecătoria Beiuş prin sentinţa civilă nr. 281/2004, reclamantul S.J.O. a solicitat, în contradictoriu cu intimaţii Primăria oraşului Vaşcău şi Primarul oraşului Vaşcău, anularea Dispoziţiei nr. 3/2002 emisă de primar, restituirea în natură a imobilelor preluate de stat sau, în subsidiar, acordarea de despăgubiri băneşti.
În motivarea contestaţiei s-a arătat că intimata a respins în mod nelegal cererea de restituire a imobilelor care au aparţinut în proprietate autorilor reclamantului, cu motivarea că printr-o hotărâre judecătorească definitivă a fost respinsă cererea de anulare a formelor de licitaţie pentru aceste imobile.
La data de 30 iunie 2003 reclamantul şi-a completat acţiunea solicitând introducerea în cauză în calitate de pârâţi şi a altor persoane.
Prin sentinţa civilă nr. 636 C din 19 octombrie 2005 Tribunalul Bihor a admis în parte acţiunea precizată, a dispus anularea Dispoziţiei nr. 3/2002 a Primarului oraşului Vaşcău şi l-a obligat pe primar să emită o nouă dispoziţie privind acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent la limita sumei de 689.000.000 lei pentru imobilele reprezentând casă de locuit de tip parter, pivniţă şi magazie cu grajd, magazia din spatele acestor construcţii, moară ţărănească situată pe str. P.
A dispus obligarea Primarului oraşului Vaşcău să emită dispoziţie privind acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent şi pentru suprafaţa de teren ocupată de Stadionul Vaşcău.
A fost respins capătul de cerere privind acordarea de despăgubiri pentru alte suprafeţe de teren.
S-a luat act de renunţarea la judecată faţă de persoanele introduse în cauză ulterior sesizării iniţiale a instanţei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că deşi printr-o hotărâre pronunţată într-un proces anterior a fost respinsă acţiunea prin care S.I. a solicitat anularea procesului verbal de licitaţie nr. 44/1991 având ca obiect o parte din imobilele revendicate de reclamant, reclamantul, în calitate de moştenitor al acesteia beneficiază de dispoziţiile Legii nr. 10/2001.
Măsurile reparatorii solicitate de reclamant nu pot privi suprafaţa de 2,8 ha teren cu privire la care s-au eliberat titluri de proprietate în favoarea altor persoane în temeiul Legii nr. 18/1991, date fiind dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 10/2001. Pentru acest teren reclamantul are posibilitatea să solicite despăgubiri în baza legii fondului funciar, urmând procedura administrativă prevăzută de această lege.
Suprafaţa de teren pe care se află Stadionul Vaşcău nu este liberă în sensul dispoziţiilor art. 10 din lege, astfel încât reclamantul are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent.
Apelul declarat de reclamant, de pârâtul S.M. şi pârâta Primăria oraşului Vaşcău împotriva acestei sentinţe au fost admise prin Decizia civilă nr. 60 A din 18 aprilie 2006 a Curtea de Apel Oradea, secţia civilă mixtă. Sentinţa a fost schimbată în parte în sensul că s-a constatat că reclamantul are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent şi pentru suprafaţa de 2,8 ha teren înscris în C.F. Vaşcău. A fost obligat Primarul oraşului Vaşcău să se conformeze dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 247/2005 şi să înainteze documentaţia aferentă, cererile reclamantului cu privire la toate imobilele pentru care s-au solicitat despăgubiri Comisiei pentru Evaluare Centrală a Despăgubirilor. A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei, iar reclamantul a fost obligat să plătească pârâtului S.M. cheltuieli de judecată în primă instanţă şi apel.
În considerentele hotărârii sale instanţa de apel a arătat că în mod greşit a fost respinsă cererea reclamantului în privinţa terenului de 2,8 ha preluat abuziv, cu motivarea că acest teren a făcut obiectul Legii nr. 18/1991. Chiar dacă terenul a fost reconstituit în favoarea altor persoane, reclamantul este îndreptăţit la măsuri reparatorii prin echivalent.
Potrivit Legii nr. 247/2005 singurele obligaţii instituite în sarcina entităţilor învestite cu notificările ori cererile formulate de foştii proprietari ori succesorii acestora, pentru măsuri reparatorii prin echivalent, sunt cele stipulate prin art. 16.
Apelul declarat de pârâtul S.M. a fost găsit întemeiat deoarece iniţial a fost chemat în judecată de către reclamant iar apoi acesta a renunţat la judecată faţă de el. Faţă de dispoziţiile art. 246 alin. (3) C. proc. civ. se impunea obligarea reclamantului la cheltuieli de judecată faţă de pârâtul care a solicitat şi dovedit cuantumul acestora.
Decizia instanţei de apel a fost atacată cu recurs de Primăria Vaşcău şi de reclamant.
Recursul reclamantului, nemotivat în drept, vizează faptul că în mod greşit instanţa de apel a compensat cheltuielile de judecată între el şi Primăria oraşului Vaşcău.
În schimb, instanţa nu a obligat Primarul oraşului Vaşcău la cheltuieli de judecată către el.
Primăria Vaşcău a criticat Decizia dată în apel întrucât nu a evaluat în mod corespunzător situaţia existentă, în sensul că a dispus măsuri reparatorii pentru toate bunurile pretinse de reclamant, deşi acestea, într-un mod sau altul nu au fost afectate de autoritatea de stat. Moara ţărănească din str. P. a fost vândută în anul 1991 lui G.V.M., astfel încât recurenta nu mai are nici o obligaţie în legătură cu acest bun.
Pe de altă parte, în mod greşit s-a constatat că reclamantul are dreptul la măsuri reparatorii pentru suprafaţa de 2,8 ha pe care se află terenul de fotbal, în realitate această suprafaţă fiind de numai 1,25 ha, diferenţa de 1,3 ha fiind valorificată de autoarea reclamantului prin vânzare, în cote egale către M.G. şi M.M.
În dovedirea recursurilor, în temeiul art. 305 C. proc. civ., la dosarul cauzei au fost depuse în copie contract de asistenţă juridică, contracte de vânzare-cumpărare, extrase de carte funciară.
Analizând hotărârea instanţei de apel, în limitele criticilor formulate prin motivele de recurs şi în raport de dovezile administrate în toate etapele procesuale, Înalta Curte a reţinut următoarele:
1. Deşi reclamantul nu a motivat în drept criticile formulate, instanţa a apreciat că dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor în motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., conform art. 306 alin. (3) C. proc. civ., în raport de care a şi fost cercetat recursul, reţinând următoarele:
Conform art. 276 C. proc. civ., când pretenţiile fiecărei părţi sunt încuviinţate numai în parte, instanţa va aprecia în ce măsură fiecare din ele va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, putând face compensarea lor.
Instanţa de apel a admis atât apelul reclamantului cât şi apelul pârâtei. Drept urmare, în mod corect nu a obligat primăria la cheltuielile de judecată efectuate de reclamant în etapa apelului. De altfel, în sumara motivare a recursului reclamantul nu a arătat cum ar fi trebuit să procedeze instanţa de apel care a admis calea de atac exercitată de ambele părţi.
Primarul oraşului Vaşcău nu este în culpă procesuală în raport de măsura luată de instanţa de apel. La data când a fost înregistrată notificarea reclamantului nu erau în vigoare prevederile Legii nr. 247/2005, a căror aplicare a făcut-o, corect, instanţa de apel, astfel încât primarul să fi emis o decizie care să nesocotească legea specială. Ca atare, instanţa de apel nu avea de ce să dispună obligarea acestei părţi la cheltuieli de judecată.
Faţă de cele ce preced Înalta Curte a constatat că motivele de critică formulate nu întrunesc cerinţele art. 304 pct. 5 C. proc. civ.;
2. Recursul pârâtei, întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 299 şi urm. C. proc. civ., a fost încadrat, potrivit art. 306 alin. (3) C. proc. civ., în motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Critica privitoare la faptul că pârâta nu poate fi obligată la măsuri reparatorii în legătură cu moara ţărănească nu este întemeiată, pentru că singura obligaţie pe care instanţa de apel a stabilit-o în sarcina sa, cu privire la toate imobilele, a fost de a transmite Comisiei Centrale de Evaluare a Despăgubirilor notificarea şi toate înscrisurile care au însoţit-o. Câtă vreme nu a fost obligată la măsuri reparatorii în sistemul Legii nr. 10/2001 această parte nu are interes să invoce faptul că nu are calitate procesuală în privinţa unui bun.
Critica privitoare la întinderea suprafeţei de teren pentru care reclamantul este îndreptăţit la măsuri reparatorii a fost făcută direct în recurs, omisso medio, astfel încât nu poate fi cercetată. Potrivit art. 299 alin. (1) C. proc. civ., recursul poate fi exercitat împotriva hotărârilor date în apel. Întrucât instanţa de apel nu a fost învestită cu analiza unui anumit aspect, acel aspect nu poate fi dedus verificării pentru prima oară înaintea instanţei de recurs.
Ca atare, criticile formulate nu pot fi primite, motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nefiind întemeiat.
Având în vedere cele mai sus arătate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. ambele recursuri vor fi respinse cu consecinţa rămânerii irevocabile a hotărârii atacate.
PENTRU ACESTE MOTIV.
ÎN NUMELE LEGI.
DECIDE.
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamantul S.J.O. şi pârâta Primăria oraşului Vaşcău împotriva deciziei civile nr. 60 A din 18 aprilie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 106/2006. Civil. Limitarea exercitării... | ICCJ. Decizia nr. 10246/2006. Civil → |
|---|
