ICCJ. Decizia nr. 1071/2006. Civil
| Comentarii |
|
Prin notificarea nr. 35 din 6 iulie 2001 întocmită în baza prevederilor Legii nr. 10/2001 și adresată Primăriei orașului Măcin, județul Tulcea, numitul I.N.P. a solicitat restituirea unui teren în suprafață de 900 mp situat în orașul Măcin, bun care a fost dobândit prin cumpărare de bunicul solicitantului (A.V.I.) și transmis pe cale succesorală tatălui solicitantului (N.A.I.). Pe acest teren, I.N.P. a ridicat o construcție compusă din două camere și un antreu, fără autorizație, deoarece "nu am putut obține mutație la adresa respectivă deci nu am putut locui acolo în mod legal".
Prin dispoziția nr. 428 din 5 martie 2002 Primarul orașului Măcin, județul Tulcea, a respins cererea de restituire în natură a
imobilului situat în orașul Măcin, compus din teren de 960 mp și construcție și a propus solicitantului I.P. acordarea de despăgubiri bănești.
La data de 14 iunie 2002 I.N.P. a contestat în justiție dispoziția primarului solicitând anularea actului și restituirea terenului.
Prin întâmpinare, Primăria orașului Măcin, județul Tulcea, s-a opus acțiunii reclamantului cu motivarea că acesta nu a depus actul de proprietate asupra imobilului și că restituirea în natură a bunului nu este posibilă deoarece prin ordine ale prefectului, emise conform Legii nr. 18/1991, terenul a fost atribuit unor terți, proprietari ai unor case de locuit.
în ședința din 3 octombrie 2002 (fila 43 dosar de fond) instanța a pus în discuția părților și a dispus introducerea în cauză a persoanelor menționate în ordinul nr. 111 din 11 octombrie 1999 emis de Prefectul județului Tulcea și care ocupă terenul solicitat de reclamant.
învestit cu soluționarea cauzei, Tribunalul Tulcea, prin sentința civilă nr. 1171 din 7 iunie 2004, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a persoanelor fizice introduse în cauză, F.I., F.M. și B.L.
Prin aceeași sentință s-a admis acțiunea reclamantului și s-a dispus anularea parțială a dispoziției nr. 428 din 5 martie 2002 emisă de Primarul orașului Măcin, cu referire la art. 1 și art. 3 din dispoziție.
A fost obligată Primăria orașului Măcin să restituie reclamantului, în natură, suprafața de 767,12 mp teren, rămasă disponibilă și identificată în raportul de expertiză întocmit de expert M.R. și care face parte integrantă din hotărâre. Pentru diferența de 410 mp teren, ocupată de construcțiile edificate de actualii deținători, cât și de o hrubă, a fost obligată Primăria orașului Măcin la plata sumei de 27.500 dolari SUA sau echivalentul în lei la data plății, conform raportului de expertiză efectuat de expert C.M., ce urmează a face parte din hotărâre, cu titlu de despăgubiri.
A fost obligată Primăria orașului Măcin la 9.985.000 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut și motivat că din conținutul expertizelor efectuate în cauză rezultă că terenul ce a constituit proprietatea autorului avea o suprafață, în realitate, de 1172,12 mp, iar la data exproprierii, construcția ce se găsea pe teren era în stare bună, odată ce în ea locuia defunctul autor, împreună cu familia sa. Tot din expertizele efectuate în cauză rezultă că o parte din terenul revendicat de reclamant este disponibilă, neafectată de construcțiile unor terți, astfel că pentru suprafața de 767,12 mp există posibilitatea restituirii în natură, așa cum prevăd dispozițiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
Curtea de Apel Constanța, secția civilă, prin decizia nr. 1103/C din 27 octombrie 2004, a admis apelul declarat de pârâta Primăria orașului Măcin, a schimbat în tot sentința tribunalului și a respins ca nefondată acțiunea reclamantului.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a motivat că reclamantul nu a făcut dovada dreptului de proprietate cu privire la terenul revendicat, iar actul de proprietate existent la dosar, din data de 1 iunie 1947, nu se referă la imobilul în litigiu, ci la un alt imobil, situat în orașul Măcin și care a format obiectul unei alte notificări. Reclamantul a făcut vorbire în acțiune de actul nr. 903 din 15 mai 1947, pe care însă nu l-a depus la dosar, situație în care cererea acestuia de restituire este lipsită de relevanță. Chiar reclamantul a recunoscut că o parte din terenul rămas moștenire de la autorii săi a fost vândut de sora reclamantului.
împotriva deciziei dată în apel, în termen legal, a declarat recurs reclamantul I.P. care a susținut că în mod nelegal instanța de apel a respins acțiunea sub cuvânt că nu se face dovada dreptului de proprietate asupra terenului solicitat a fi restituit și că sora reclamantului ar fi vândut o parte din acest teren. în dezvoltarea recursului reclamantul a arătat că, la dosar, sunt înscrisuri din care rezultă că imobilul din orașul Măcin, a fost expropriat prin Decretul nr. 659 din 13 decembrie 1973 din proprietatea autorului său, I.N. pentru construirea unei grădinițe, acte din care rezultă întinderea terenului, din ce era compusă construcția ce se găsea pe acesta, precum și faptul că autorul recurentului plătea impozite pentru imobilul deținut în proprietate. în adevăr, sora recurentului a vândut un imobil, dar acesta era situat în Măcin, care nu face obiect al litigiului de față.
Recursul este fondat.
Potrivit raportului de expertiză tehnică efectuat de expert M.R. (filele 149-159 dosar de fond) terenul revendicat de reclamant este situat în orașul Măcin, și conform măsurătorilor efectuate de expert, autorul reclamantului I.N. deținea suprafața de 1177,12 mp.
Din actele depuse la dosar de pârâta Primăria orașului Măcin rezultă că imobilul ce face obiectul prezentei cauze a fost propus pentru expropriere chiar de autoritățile locale ale vremii în vederea
amplasării unei grădinițe. Acest aspect rezultă în mod neechivoc din: "Memoriul justificativ ce tratează problema exproprierii terenului cu construcția din orașul Măcin, proprietatea moștenitorilor defunctului I.N., necesar amplasării Grădiniței de copii" din 30 mai 1973 (filele 16 dosar de apel); Procesul-verbal de descriere a imobilului proprietate personală din Măcin (filele 17-18 același dosar); Procesul-verbal din 5 ianuarie 1973 de demolare a imobilului din str. D. (filele 15 dosar de apel). în toate aceste acte, întocmite de organele de gospodărire comunală ale localității Măcin, este descris imobilul ce a fost preluat de stat în scopul arătat și care nu a fost realizat.
De asemenea, din adresa nr. 22638 din 18 septembrie 2001 eliberată de Administrația Finanțelor Publice Măcin, la cererea pârâtei Primăria orașului Măcin (fila 21 dosar de apel), rezultă că I.N. a deținut în perioada 1958 -1974 un teren în str. D. din orașul Măcin, în suprafață de 835 mp bun ce a fost impozitat și care, ulterior, a fost expropriat.
Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, modificată și republicată "în absența unor probe contrare, existența și, după caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive", iar în conformitate cu alin. (2) al aceluiași articol "în aplicarea prevederilor alin. (1) și în absența unor probe contrare, persoana individualizată în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus sau, după caz, s-a pus în executare măsura preluării abuzive este presupusă că deține imobilul sub nume de proprietar".
Cum din înscrisurile arătate mai sus rezultă că autorului reclamantului i s-a preluat imobilul în scopul exproprierii și că această măsură a fost pusă în executare, în lipsa unor probe contrare, se prezumă că I.N. deținea nemișcătorul sub nume de proprietar situație în care, chiar în lipsa titlului de proprietate, Legea nr. 10/2001, modificată, îi îngăduie reclamantului moștenitor să întreprindă demersurile prevăzute de acest act normativ pentru restituirea bunului sau pentru obținerea de alte măsuri reparatorii în situația în care restituirea în natură, totală sau parțială, nu ar mai fi posibilă.
Față de cele ce preced, a fost admis recursul reclamantului, a fost casată decizia recurată și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță care urmează a soluționa celelalte motive de apel formulate de pârâta Primăria orașului Măcin, județul Tulcea.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1118/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4905/2006. Civil → |
|---|
