ICCJ. Decizia nr. 117/2006. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 117.
Dosar nr. 11874/200.
(nr. nou 28336/1/2005.
Şedinţa publică din 2 februarie 2006
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
La 4 august 2004, reclamantul L.N. a chemat în judecată pe pârâta Primăria municipiului Drobeta Turnu Severin, solicitând anularea Dispoziţiei nr. 3873 din 29 iunie 2004 şi obligarea acestei instituţii la emiterea unei decizii de recunoaştere a dreptului său la măsuri reparatorii pentru terenul de 2,67 ha preluat abuziv de stat în anul 1953, respectiv restituirea în natură a suprafeţei libere şi despăgubiri în contul suprafeţei afectate de detalii urbanistice.
În motivarea cererii, întemeiate pe Legea nr. 10/2001, reclamantul a susţinut că:
- terenul menţionat, proprietatea sa, situat în satul Crihala, comuna Cerneţi a fost preluat abuziv de stat în anul 1953, fiind folosit iniţial de IAS Halânga;
- ulterior, pe acelaşi teren au fost edificate blocuri de locuinţe, zona devenind actualul cartier Crihala al municipiului Drobeta Turnu Severin;
- în anul 1993, Prefectura judeţului Mehedinţi i-a stabilit dreptul la acţiuni pentru 2,67 ha teren arabil aflat în administrarea SC H. Dealul Viilor;
- a pierdut calitatea de acţionar în anul 2000, la desfiinţarea fostei IAS Dealul Viilor;
- potrivit art. 36 alin. (1) din Legea nr. 18/1991, terenul în discuţie, care era intravilan, a trecut în proprietatea municipiului Drobeta Turnu Severin şi, ca atare, nu forma obiectul legii menţionate ori al Legii nr. 1/2000;
- drept consecinţă, dispoziţia criticată, prin care i-a fost respinsă notificarea formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, pe considerentul că terenul solicitat ar fi făcut obiectul Legilor nr. 18/1991 şi nr. 1/2000, este greşită.
Pe parcursul procesului, reclamantul a solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârât, a Statului Român, prin Ministerul Finanţelor Publice deoarece pentru terenul afectat de detalii urbanistice este îndreptăţit la măsuri reparatorii, în special despăgubiri.
Tribunalul Mehedinţi, secţia civilă, prin sentinţa nr. 873 din 22 decembrie 2004, a respins contestaţia, ca nefondată, reţinând că:
- în anul 1953, reclamantul a cedat statului, conform Decretului nr. 308, suprafaţa de 2,67 ha teren arabil proprietatea sa, situată pe raza comunei Cerneţi;
- la cererea reclamantul, Prefectura judeţului Mehedinţi, prin Decizia nr.6231/F/1993, a stabilit dreptul acestuia la acţiuni pentru suprafaţa de 2,67 ha echivalent arabil, aflată în administrarea SC H.Dealul Viilor;
- după desfiinţarea societăţii menţionate, reclamantul a fost înscris, conform Legii nr. 1/2000, în anexa pentru restituirea în natură a unui teren de 2,67 ha;
- art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 prevede că nu intră sub incidenţa acestei legi terenurile solicitate potrivit Legilor nr. 18/1991 şi nr. 1/2000.
Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, prin Decizia nr. 1809 din 5 iulie 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamant, cu motivarea că, deoarece a optat iniţial pentru reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii nr. 18/1991, apelantul nu mai poate beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001.
Reclamantul a declarat recurs prin care a solicitat casarea ambelor hotărâri, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă şi, în subsidiar, modificarea ultimei hotărâri, în sensul admiterii acţiunii, aşa cum a fost formulată.
În motivarea recursului, întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reclamantul a susţinut că:
- instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra cererii de acordare a unor măsuri reparatorii, reţinând greşit că ar fi beneficiat de despăgubiri conform Legii nr. 18/1991;
- în baza rolului activ, instanţa de apel trebuia să pună în discuţia părţilor necesitatea efectuării unei expertize care să stabilească situaţia actuală a terenului;
- de asemenea, instanţa de apel a reţinut greşit că terenul solicitat este ocupat de construcţii şi deţinut de stat;
- în cauză sunt incidente dispoziţiile Legii nr.10/2001, şi nu ale Legilor nr. 18/1991 şi 1/2000, cum greşit a reţinut instanţa de apel.
Toate criticile sunt nefondate deoarece:
- instanţa de apel a reţinut corect că, atât timp cât iniţial a optat pentru aplicarea Legii nr. 18/1991, reclamantul nu mai poate beneficia de măsurile reparatorii acordate prin Legea nr. 10/2001;
- nepunându-se problema acestor măsuri reparatorii, în cauză nu era necesară nici efectuarea unei expertize tehnice pentru clarificarea situaţiei actuale a terenului în discuţie;
- soluţia instanţei de apel se bazează, în principal, pe corecta interpretare a art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, şi nu constatarea că terenul solicitat ar fi ocupat de construcţii ori deţinut de stat;
- potrivit textului menţionat, în privinţa aceluiaşi teren nu erau operante dispoziţiile reparatorii ale Legii nr. 10/2001.
Aşa fiind, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat în cauză va fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de L.N. împotriva deciziei nr. 1809 din 5 iulie 2005 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 2 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 135/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 127/2006. Civil → |
|---|
