ICCJ. Decizia nr. 1179/2006. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1179
Dosar nr. 58/88/2006
Şedinţa publică din 21 februarie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 18 din 4 ianuarie 2007, Tribunalul Tulcea a admis cererea formulată de reclamanta P.M., în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Tulcea, prin primar, a dispus anularea în parte a art. 5 din dispoziţia nr. 1225 din 10 aprilie 2006 emisă de Primarul municipiului Tulcea, în sensul că a dispus restituirea în natură şi a terenului în suprafaţă de 109,26 mp, situat în Tulcea, individualizat pe schiţa anexă la raportul de expertiză tehnică şi a fost obligată Primăria municipiului Tulcea la plata sumei de 400 RON cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut că prin dispoziţia contestată s-a recunoscut calitatea reclamantei de persoană îndreptăţită la restituirea imobilului care face obiectul Legii nr. 10/2001 şi a fost restituită în natură suprafaţa de 86,74 mp teren, însă pentru terenul în suprafaţă de 109,26 mp s-a făcut ofertă de despăgubiri în condiţiile Legii nr. 247/2005.
A reţinut tribunalul, că dispoziţia este nelegală, deoarece prin raportul de expertiză întocmit de expert S.D. a fost identificat imobilul şi a fost întocmită schiţa de plan, din care rezultă că pe suprafaţa de 109,26 mp teren nu există construcţii şi terenul nu are destinaţie de cale de acces, pentru că blocurile amplasate în zonă nu au scările de acces pe acest teren.
De aceea, faţă de prevederile art. 9 din Legea nr. 10/2001, cererea reclamantei pentru restituirea în natură şi a terenului în suprafaţă de 109,26 mp este întemeiată.
Curtea de Apel Constanţa, prin Decizia civilă nr. 104/C din 2 aprilie 2007, a respins apelul declarat de Primăria municipiului Tulcea împotriva acestei sentinţe, reţinând că raportul de expertiză întocmit în cauză a stabilit că terenul în suprafaţă de 109,26 mp, identificat de expert ca fiind în continuarea suprafeţei restituită în natură, este cale de acces către construcţiile învecinate, blocuri, dar scările de intrare nu sunt către acest teren. De aceea, opoziţia autorităţii locale de a restitui terenul liber este nejustificată, faţă de prevederile art. 9 din Legea nr. 10/2001.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs Primăria municipiului Tulcea care, fără să invoce vreun motiv de recurs, a arătat că în mod greşit s-a dispus restituirea în natură a suprafeţei de 109,26 mp teren, care este amenajată ca alee de acces pietonală şi auto, fiind singura cale de acces spre garaje şi în spatele blocurilor.
A susţinut recurenta, că închiderea acestei porţiuni de teren ar duce la imposibilitatea proprietarilor de garaje de a ajunge la aceste construcţii şi ar face imposibil accesul maşinilor de intervenţie (pompieri, salvare). Decizia este nelegală, faţă de prevederile art. 10.3 din HG nr. 250/2007, care au în vedere suprafeţele afectate unor amenajări destinate a deservi nevoile comunităţii (străzi alei trotuare) şi amenajări din jurul blocurilor de locuit, care sunt exceptate de la restituirea în natură.
Intimata P.M. a formulat întâmpinare, prin care a cerut să se respingă recursul, arătând că „motivaţia făcută de recurentă" nu se încadrează în prevederile art. 304 C. proc. civ. şi că aleea a fost făcută de persoanele care trec la garajele construite pe proprietatea sa, deja restituită prin Decizia emisă de primar. Toate garajele fiind pe proprietatea sa, nu există impediment pentru restituirea terenului în suprafaţă de 109 mp.
Recursul va fi admis, pentru următoarele considerente.
Recurenta nu a invocat vreun motiv de recurs, însă criticile formulate de aceasta, care privesc nelegalitatea deciziei atacate faţă de prevederile art. 10.3 din HG nr. 250/2007, fac posibilă încadrarea în art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Imobilul care face obiectul pricinii fiind preluat de stat prin expropriere, în prezenta cauză sunt incidente prevederile art. 11 din Legea nr. 10/2001, în raport de care persoana îndreptăţită poate obţine restituirea în natură a părţii de teren rămasă liberă, iar pentru suprafaţa ocupată de construcţii noi, autorizate, cea afectată servituţilor legale şi altor amenajări de utilitate publică ale localităţilor urbane şi rurale, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent.
Articolul 10 alin. (2) din lege cuprinde dispoziţii asemănătoare privind „partea de teren rămasă liberă", iar art. 10.3 din HG nr. 250/2007, invocat de recurentă, stabileşte obligaţia entităţii investite cu soluţionarea notificării de a verifica „destinaţia actuală a terenului solicitat şi a suprafeţei acestuia, pentru a nu afecta căile de acces ...".
În prezenta cauză, recurenta-pârâtă a susţinut că suprafaţa de 109,26 mp teren, pentru care prin dispoziţia contestată au fost stabilite măsuri reparatorii prin echivalent, este amenajată ca alee pietonală şi auto şi este singura cale de acces spre garaje şi în spatele blocurilor, iar soluţia pronunţată prin sentinţa tribunalului, păstrată prin Decizia atacată, s-a întemeiat pe raportul de expertiză efectuat în cauză, prin care nu au fost stabilite toate împrejurările de fapt la care să poată fi aplicate prevederile art. 11 din Legea nr. 10/2001.
Potrivit înscrisurilor depuse la dosar, pe terenul în suprafaţă de 86,74 mp, restituit intimatei-reclamante prin dispoziţia emisă de primar, sunt amplasate 5 garaje închiriate.
Terenul pe care sunt amplasate aceste garaje (86,74 mp) nu face obiectul pricinii, deoarece dispoziţia a fost contestată numai cu privire la suprafaţa de 109,26 mp teren, pentru care s-a făcut oferta de despăgubiri, motivat de faptul că este ocupată de alee acces.
Cu privire la această suprafaţă de teren, în raportul de expertiză există precizarea că are destinaţia de cale de acces către „construcţiile înconjurătoare" şi că „blocurile care sunt amplasate în zona imediată nu au scările de intrare către acest teren", iar schiţa de plan anexă la raportul de expertiză cuprinde numai amplasamentul terenului care a făcut obiectul notificării, nu şi pe cel al construcţiilor înconjurătoare şi a căilor de acces către aceste construcţii.
Greşit prin hotărârea atacată s-a reţinut că terenul în suprafaţă de 109,26 mp este liber şi poate fi restituit în natură, pentru faptul că blocurile din zona imediată nu au scările de intrare către acest teren, deşi din raportul de expertiză întocmit de ing. D.S. nu rezultă că blocurile de locuinţe sunt singurele construcţii din „zona imediată".
În schiţa de plan anexă la raportul de expertiză există menţiunea că terenul restituit intimatei-reclamante prin dispoziţia contestată se învecinează cu o suprafaţă de teren (alta decât cea care face obiectul pricinii) pe care sunt amplasate garaje, iar în declaraţia de apel pârâta a invocat faptul că închiderea porţiunii de teren care face obiectul pricinii duce la imposibilitatea proprietarilor de garaje de a ajunge la aceste construcţii, precum şi la imposibilitatea accesului unor maşini de intervenţie.
Raportul de expertiză efectuat la prima instanţă fiind incomplet, instanţa de apel trebuia să ceară expertului să completeze expertiza ori să dispună efectuarea unei noi expertize, având ca obiectiv stabilirea împrejurării dacă terenul solicitat de intimata-reclamantă este afectat servituţilor legale şi altor amenajări, în sensul art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.
Pentru corecta aplicare a prevederilor acestui text, expertul trebuie să identifice toate construcţiile amplasate în imediata apropriere a terenului care face obiectul pricinii şi să stabilească dacă accesul pietonal şi cu mijloace de transport la aceste construcţii poate fi asigurat numai pe aleea care traversează terenul solicitat de intimata-reclamantă ori există şi alte posibilităţi de acces. De asemenea, trebuie să stabilească ce lucrări au fost făcute pentru amenajarea terenului ca alee de acces şi dacă numai pe această alee este posibil accesul unor maşini de intervenţie.
Deoarece, faţă de prevederile art. 305 şi art. 314 C. proc. civ., proba cu expertiză nu poate fi efectuată în instanţa de recurs, se va admite recursul declarat de pârâtă, va fi casată Decizia recurată şi se va trimite cauza aceleiaşi instanţe spre rejudecare.
Cu ocazia rejudecării se va administra probatoriul necesar pentru stabilirea împrejurărilor de fapt la care să se poată aplica corect prevederile art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 şi se vor avea în vedere toate mijloacele de apărare invocate de părţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Primăria municipiului Tulcea prin primar împotriva deciziei nr. 104 C din 2 aprilie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia civilă, minori şi familie, litigii de muncă şi asigurări sociale, pe care o casează.
Trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1181/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 114/2006. Civil. Limitarea exercitării... → |
|---|
