ICCJ. Decizia nr. 13/2006. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 13
Dosar nr. 4239/325/2006
Şedinţa publică din 6 ianuarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Reclamanţii N.T. şi N.V. au chemat în judecată, la data de 10 august 2006, pe pârâţii Statul Român, prin Primarul municipiului Timişoara şi Consiliul Local al municipiului Timişoara, solicitând în baza art. 35 din Legea nr. 33/1994, restituirea terenului expropriat, în suprafaţă de 252,8 mp, situat în Timişoara.
Prin sentinţa nr. 53/PI din 14 ianuarie 2008, pronunţată de Tribunalul Timiş, secţia civilă, a fost respinsă acţiunea.
Apelul declarat de reclamanţi împotriva sentinţei tribunalului a fost respins, prin Decizia nr. 132 din 22 mai 2008, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă.
Împotriva susmenţionatei decizii au declarat recurs reclamanţii, încadrându-1 în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi susţinând, în esenţă, că le-a fost încălcat dreptul de proprietate şi că se impunea restituirea imobilului pe calea dreptului comun, Legea nr. 10/2001 nefiind singura lege aplicabilă în această materie.
Recursul este nefondat.
În conformitate cu prevederile art. 329 alin. (3) C. proc. civ. dezlegarea dată problemelor de drept judecate prin deciziile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţiile Unite, având ca obiect recursuri în interesul legii este obligatorie pentru instanţe.
Prin Decizia nr. 53 din 4 iunie 2007 pronunţată deSECŢIILE UNITEale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi s-a hotărât că dispoziţiile art. 35 din Legea nr. 33/1994, privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică nu se aplică în cazul acţiunilor având ca obiect imobile expropriate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, introduse după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001.
Cum reclamanţii au introdus acţiunea la data de 10 august 2006, după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, soluţia prin care instanţa de apel a confirmat sentinţa tribunalului, este legală, fiind pronunţată cu respectarea deciziei Secţiilor Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Raportat la aceste considerente, devine inutilă analizarea celorlalte critici formulate de recurenţi.
În consecinţă, recursul urmează a fi respins, ca nefondat, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanţii N.T. şi N.V. împotriva deciziei nr. 132 din 22 mai 2008 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1429/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1159/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
