ICCJ. Decizia nr. 133/2006. Civil. Limitarea exercitării dreptului la libera circulaţie în străinătate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 133.
Dosar nr. 3244/44/2006
Şedinţa publică din 13 februarie 2007
Deliberând în condiţiile art. 256 C. proc. civ., din actele şi lucrările dosarului constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Galaţi la 28 aprilie 2006, Direcţia Generală de Paşapoarte a solicitat transformarea măsurii de suspendare temporară a dreptului de folosire a paşaportului aplicată pârâtului B.A., în măsura restrângerii dreptului acestuia la liberă circulaţie în statele Uniunii Europene pentru o perioadă de cel mult 3 ani.
Tribunalul Galaţi, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 625 din 17 mai 2006 a admis acţiunea şi a transformat măsura iniţial aplicată numitului B.A. în măsura restrângerii dreptului acestuia la liberă circulaţie în statele membre ale Uniunii Europene până la data de 24 mai 2007.
În motivarea acestei soluţii, instanţa a reţinut că B.A. a fost returnat din Ungaria la 24 mai 2005 în baza Acordului de readmisie pe care România l-a încheiat cu această ţară, ratificat prin HG 278/1994 (publicat în M. Of. 170/1994). Ca urmare, în temeiul art. 14 alin. (1) lit. e) din OG 65/1997 privind regimul paşapoartelor în România pârâtului i-a fost suspendat temporar dreptul de folosire a paşaportului pe o perioadă de 2 ani.
S-a constatat că potrivit art. 55 din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate, modificată prin OG 5/2006, măsurile dispuse în temeiul art. 14 alin. (1) lit. e) din OG 65/1997 aflate în curs de executare la data intrării în vigoare a prezentei legi încetează de drept cu excepţia celor dispuse cu privire la cetăţenii români returnaţi în baza acordurilor de readmisie încheiate de România cu alte state, care rămân în vigoare pentru o perioadă de 6 luni, putând fi transformate, înainte de expirarea acestui termen în măsuri de restrângere a dreptului la libera circulaţie în străinătate, în condiţiile prevăzute de art. 39 alin. (3)-(8) precum şi după caz, la art. 44 din lege, la cerere.
Cum situaţia dedusă judecăţii s-a constatat a se încadra în dispoziţiile mai sus citate s-a dispus înlocuirea solicitată pentru 2 ani, avându-se în vedere împrejurările concrete ale şederii ilegale a pârâtului în străinătate şi gravitatea faptei.
Curtea de apel Galaţi, prin Decizia civilă 241/A din 29 iunie 2006 a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul B.(L.)A.
În motivarea deciziei s-a constatat că în mod corect instanţa de fond a aplicat dispoziţiile art. 15 din Legea 248/2005, într-un cuantum în concordanţă cu dispoziţiile legale şi în raport de situaţia ce a determinat aplicarea acestei măsuri.
Dreptul la liberă circulaţie trebuie exercitat în concordanţă cu legislaţia europeană şi a statului în care acesta se exercită.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs în termenul prevăzut de lege pârâtul L.A..
În motivarea recursului pârâtul a invocat dispoziţiile art. 6 alin. (3) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului (CEDO încheiată la Roma în 1950), care conferă dreptul la un proces echitabil. În acest context recurentul a arătat că el avea dreptul să fie asistat de un avocat din oficiu în mod gratuit, atunci când interesele justiţiei o cer.
A mai invocat Protocolul 4 la CEDO (Strasbourg 1963) care în art. 2 prevede dreptul la liberă circulaţie care nu poate fi îngrădit.
Recurentul a mai făcut o serie de comentarii de ordin general ce au dat expresia nemulţumirii aplicării în persoana sa a măsurii în discuţie.
Recursul este fondat şi se va admite pentru considerentele ce urmează.
Legea nr. 248/2005 a instituit o serie de măsuri menite să stopeze emigraţia ilegală până la data aderării României la Uniunea Europeană.
Instanţa de fond a constatat că solicitarea Direcţiei Generale de Paşapoarte se încadrează în cazurile prevăzute de art. 55 din Legea 248/2005 în vigoare de la 29 ianuarie 2006 şi ca atare, a dispus schimbarea măsurii aplicate pârâtului L.(B.)A. în restrângerea dreptului la liberă circulaţie în statele Uniunii Europene pe o perioadă de 2 ani, până la 24 mai 2007.
Ca urmare, s-a aplicat măsura prevăzută de art. 38 din Legea 248/2005 cu amendamentul conţinut de art. 52 din aceeaşi lege pentru perioada de până la aderarea României la Uniunea Europeană.
După data de 1 ianuarie 2007, dată care marchează momentul în care România a devenit stat membru al Uniunii Europene, dispoziţia tranzitorie prevăzută de art. 52 îşi încetează aplicarea şi ca urmare, măsura limitării exercitării dreptului la libera circulaţie în străinătate se aplică în condiţiile prevăzută de art. 38 din lege iar pentru persoanele returnate dintr-un stat în baza unui acord de readmisie în condiţiile dispuse de art. 39 alin. (1).
Art. 39 alin. (1) prevede că în situaţia persoanelor mai sus amintite „măsura se dispune la solicitarea Direcţiei Generale de Paşapoarte cu privire la statul de pe teritoriul căruia a fost returnată persoana".
Se reţine că pârâtul a fost returnat în mod repetat din străinătate, la 3 mai 2005 din Franţa şi la 24 mai 2005 din Ungaria (adresa 208/5171/2005 a Direcţiei Generale a Paşapoartelor, aflată la fila 3 în dosarul de fond).
Având în vedere că după 1 ianuarie 2007 se aplică dispoziţiile art. 39 alin. (1) se constată că se impune la momentul judecării recursului aplicarea legii incidente la situaţia dedusă judecăţii astfel încât, pentru acest motiv se va admite recursul şi se va admite apelului pârâtului împotriva sentinţei civile 625/2006 a Tribunalului Galaţi care va fi schimbată în parte în sensul că măsura se va dispune numai pentru statele de unde a fost returnat şi anume Franţa şi Ungaria.
Celelalte critici nu sunt întemeiate, soluţia instanţei de fond fiind corectă cât priveşte oportunitatea aplicării măsurii şi cât priveşte întinderea acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul L.A. împotriva deciziei nr. 241/A din 29 iunie 2006 a Curţii de Apel Galaţi, pe care o modifică în sensul că admite apelul pârâtului împotriva sentinţei nr. 625 din 17 mai 2006 a Tribunalului Galaţi, pe care o schimbă în parte, în sensul că, măsura restrângerii dreptului pârâtului la liberă circulaţie, se dispune doar pentru Franţa şi Ungaria.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 13 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 140/2006. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1266/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
