ICCJ. Decizia nr. 1175/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1175
Dosar nr. 11.123/1/2006
Şedinţa publică din 8 februarie 2007
Deliberând asupra recursului civil de faţă, în condiţiile art. 256 C. proc. civ..
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmboviţa la 15 februarie 2005 reclamanta Z.I.E. a formulat o contestaţie împotriva Dispoziţiei nr. 11 din 6 ianuarie 2005 privind soluţionarea notificării nr. 109/2001 emisă de primarul oraşului Pucioasa.
Prin notificarea amintită reclamanta a revendicat în temeiul Legii nr. 10/2001, în calitate de unică moştenitoare a tatălui ei N.N., despăgubiri băneşti pentru imobilul construcţie (172 mp) şi teren aferent (250 mp) în Pucioasa, faţă de împrejurarea că imobilul a fost vândut, în baza Legii 4/1973 chiriaşilor de la acea vreme, familia S.
Reclamanta şi-a precizat ulterior acţiunea, solicitând despăgubiri pentru o suprafaţă de teren de 590 mp cum s-a constatat de către expertiza administrată în cauză că este suprafaţa terenului situat în str. H.
Tribunalul Dâmboviţa prin sentinţa civilă nr. 1147 din 3 noiembrie 2005 a respins acţiunea ca neîntemeiată.
S-a constatat că reclamanta a făcut dovada calităţii de unică moştenitoare a defunctei N.N. conform certificatului de moştenitor nr. 386 din 23 martie 1993 însă nu a dovedit că terenul s-a aflat în proprietatea tatălui său şi nici că terenul a fost preluat abuziv prin Decretul nr. 92/1950. Deşi în anexa la Decretul nr. 92/1950 se prevede la poziţia 5433 că de la N.I.N. se preiau în proprietatea statului 4 apartamente din Bucureşti şi Pucioasa, nu se indică elemente pentru individualizarea imobilului în acel act normativ.
S-a mai constatat din raportul de expertiză că terenul, fiind atribuit în proprietate familiei V. (210 mp) prin ordinul prefectului 405/2001 şi respectiv familiei B.(380 mp) prin ordinul prefectului nr. 448/2003, el intră sub incidenţa de reglementare a Legii nr. 18/1991, art. 36 alin. (2)-(6).
Curtea de Apel Ploieşti prin Decizia civilă nr. 87 din 16 mai 2006, a respins ca nefondat apelul reclamantei.
S-a constatat că instanţa de fond şi Primăria oraşului Pucioasa au făcut o corectă apreciere a probelor, în sensul că înscrisurile prezentate, procesul verbal din 22 iunie 1953 şi lista anexă la Decretul 92/1950 atestă proprietatea autorului reclamantei asupra unor imobile construcţii (apartamente) nu şi asupra terenurilor pentru care nu s-au depus acte. Măsura confiscării nu prevede existenţa terenului de 250 mp.
Împotriva acestei decizii reclamanta a declarat în termen legal recurs pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În fapt, în esenţă, reclamanta a susţinut că s-a făcut o greşită interpretare şi aplicare a Legii nr. 10/2001. La data pronunţării sentinţei de fond, intrase în vigoare noul text al art. 22 al Legii nr. 10/2001, urmare modificărilor aduse de Legea nr. 247/2005 care instituie o prezumţie de proprietate care poate fi răsturnată prin probe contrare or, în cauză nu s-au făcut aceste probe, contrare cu înscrisurile doveditoare prezentate s-a înscris în prezumţia legală amintită iar cei doi chiriaşi cărora li s-a vândut ilegal apartamentele nu pot beneficia de dreptul de proprietate asupra terenului aferent, în raport de art. 36 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, pentru că titularii actuali ai dreptului de proprietate asupra apartamentelor cumpărate a fost dobândit de la stat, ei neavând anterior cumpărării un drept exclusiv asupra terenului.
Recursul este fondat şi se va admite pentru considerentele următoarele.
Reclamanta a făcut dovada proprietăţii autorului ei asupra imobilului pretins, cu anexa la Decretul nr. 92/1950 de preluare a acestuia.
Identificarea imobilului prin adresa acestuia, str. H., a fost coroborată, pentru a determina proprietatea, cu procesul verbal din 22 iunie 1953 în care se menţionează imobilul din str. H., proprietatea lui N.N., precum şi cu adresa nr. 3488 din 22 martie 1949 a Administraţiei financiare sector 1 Galben (depusă în original la dosar), din care rezultă că proprietarul avea un număr matricol pentru imobilul în discuţie (609) şi plătea un impozit de 3.256 lei.
S-a făcut dovada cu adresa Primăriei Pucioasa, nr. 7590 din 1 iunie 2005, că numărul civic 4 din str. H. este astăzi nr.6.
Proprietatea asupra construcţiei expropriate a fost confirmată de instanţa de apel care însă în mod neîntemeiat a considerat că nu s-au făcut probe pentru dovedirea proprietăţii asupra terenului.
În acest sens expertiza administrată în cauză a individualizat imobilele expropriate şi a constatat că la adresa situată în str. H. nr. 6 (fostă 4) se află un teren de 590 mp, deţinut în prezent de familiile care au cumpărat imobilele, fiindu-le atribuite în proprietate prin ordinul prefectului din anii 2001 şi respectiv 2003.
Aprecierile asupra naturii juridice a terenului se fac de autoritatea chemată să soluţioneze cererea de revendicare, în faza în care aceasta se află, în cazul de faţă de către instanţa de judecată (investită cu contestaţia împotriva dispoziţiei), fiind irelevante sub acest aspect aprecierile expertului care de altfel nici nu statuează asupra naturii juridice cum s-a interpretat de instanţa de fond, ci prezintă situaţia terenului în raport de actele ce i-au fost prezentate.
S-au făcut dovezi că pe lângă construcţie, au existat şi terenuri aferente.
Sub acest aspect, anexa la Decretul nr. 92/1950 a fost completată cu expertiza efectuată în cauză şi cu informaţiile precizate în adresa nr. 3145 din 19 mai 1992 a SC A. SA la cererea petentei, în sensul că terenul trecut în proprietatea statului, situate în Bucureşti, str. M. 95, sector 4 şi str. H. nr. 4 Pucioasa, „fost proprietatea numitului N.I.N. în baza Decretului 92/1950 poziţia 5433 în total teren 701 mp".
Din ordinul nr. 405/2001 şi ordinul nr. 448/2003, emise de Prefectul judeţului Dâmboviţa, rezultă că li s-a atribuit în proprietate actualilor proprietari ai construcţiilor din str. H. nr. 6, teren aferent în suprafeţele indicate expres.
Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 în absenţa unei probe contrare, întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive.
Dovezi contrare nu s-au administrat în cauză, de către pârât. Din contră, se constată că Decizia atacată este nu numai nelegală, dar şi neîntemeiată pentru împrejurarea că nu a respectat propunerile făcute de Comisia judeţeană pentru aplicarea Legii 10/2001 şi exprimate în procesul-verbal din 4 noiembrie 2003, cât priveşte petiţionara Z.I.E. Bucureşti, la fila 2 al acestui proces verbal depus la dosarul de fond filele 27-30. Pentru cazul reclamantei, tratat la pct. 2 din acest raport, propunerile sunt de „admitere în principiu, înaintarea dosarului la Comisia de evaluare în vederea stabilirii cuantumului pretenţiilor", propunerea a fost votată în unanimitate de Comisie.
Se constată aşadar că pretenţiile reclamantei de revendicare în formă de despăgubiri pentru imobilul ce a aparţinut în proprietate tatălui ei, sunt justificate.
Restituirea în natură nu mai este cu putinţă, imobilul a fost înstrăinat prin contracte de vânzare-cumpărare chiriaşilor înainte de 1984 şi acestora li s-a atribuit în proprietate, prin ordin al prefectului, terenul aferent construcţiilor.
Pentru considerentele arătate, văzând dispoziţiile art. 312 C. proc. civ. se va admite recursul, se va modifica Decizia atacată în sensul că se va admite apelul reclamantei împotriva sentinţei civile nr. 1147/2005 pe care o schimbă în totalitate şi în consecinţă se va dispune admiterea contestaţiei. Se va modifica dispoziţia nr. 11 din 6 ianuarie 2005 a primarului oraşului Pucioasa, în sensul că se va constata dreptul reclamantei la despăgubiri pentru imobilul construcţii şi teren aferent situat în str. H. nr. 6, Pucioasa.
În acest sens va fi obligat Primarul să emită o nouă dispoziţie în beneficiul reclamantei, în sensul constatării dreptului acesteia la despăgubiri pentru imobilul revendicat.
În raport de intervenţia Titlului VII din Legea nr. 247/2005 care instituie o procedură specială în sarcina Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, se vor respecta dispoziţiile legii speciale în procedura instituită de aceasta.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta Z.I.E. împotriva deciziei nr. 87 din 16 mai 2005 a Curţii de Apel Ploieşti, pe care o modifică în sensul că admite apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei civile nr. 1147 din 3 noiembrie 2005 a Tribunalului Dâmboviţa.
Schimbă în tot această sentinţă şi în consecinţă: admite contestaţia împotriva dispoziţiei nr. 11 din 6 ianuarie 2005 emisă de Primarul oraşului Pucioasa pe care o anulează.
Obligă pe pârât să emită în beneficiul reclamantei o nouă dispoziţie de constatare a dreptului reclamantei la despăgubiri pentru imobilul situat în str. H. nr. 6, Pucioasa.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 115/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1139/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
