ICCJ. Decizia nr. 1380/2006. Civil. Limitarea exercitării dreptului la libera circulaţie în străinătate. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr.1380
Dosar nr.9789/2/2006
Şedinţa publică din 14 februarie 2006
Deliberând asupra recursului civil de faţă;
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1702 din 8 septembrie 2006 Tribunalul Călăraşi a admis acţiunea formulată de reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor în contradictoriu cu pârâta Z.J. şi a dispus transformarea măsurii de suspendare temporară a dreptului de folosire a paşaportului în măsura de restrângere a dreptului pârâtei la libera circulaţie în statele membre ale Uniunii Europene pentru o perioadă de 3 ani.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia nr. 652/A din 13 noiembrie 2006, a anulat ca netimbrat apelul declarat împotriva sentinţei de reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte, cu motivarea că deşi apelanta a fost legal citată cu menţiunea de a achita suma de 4 lei, taxă judiciară de timbru şi suma de 0,15 lei, reprezentând timbru judiciar, nu s-a conformat acestei obligaţiuni legale.
Împotriva deciziei dată în apel, în termen legal, a declarat recurs reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte din Ministerul Administraţiei şi Internelor care a susţinut că instanţa de apel a aplicat greşit prevederile art. 17 din Legea nr. 146/1997 întrucât acţiunile, cererile şi căile de atac exercitate de reclamantă, ca instituţie publică şi care au ca obiect venituri publice, sunt scutite de plata taxelor de timbru şi a timbrului judiciar, interpretare primită şi de Curtea Constituţională prin mai multe decizii la care recursul face trimitere.
Recursul este fondat.
Potrivit art. 17 din Legea nr. 146 din 24 iulie 1997, republicată „sunt scutite de taxa judiciară de timbru cererile şi acţiunile, inclusiv căile de atac formulate, potrivit legii, de Senat, Camera Deputaţilor, Preşedintele României, Guvernul României, Curtea Constituţională, Curtea de Conturi, Consiliul Legislativ, Avocatul Poporului, de Ministerul Public şi de Ministerul Finanţelor, indiferent de obiectul acestora, precum şi cele formulate de alte instituţii publice, indiferent de calitatea procesuală a acestora, când au ca obiect venituri publice".
Textul citat trebuie interpretat în sensul că pentru instituţiile publice bugetare s-a avut în vedere că sumele provenite din taxele judiciare de timbru se fac venit la bugetul de stat de la care sunt finanţate aceste instituţii. Astfel fiind, scutirea de la plata taxei de timbru este justificată de statutul instituţiilor respective şi de natura litigiilor. Raţiunea pentru care anumite autorităţi publice sunt scutite de plata taxei de timbru este aceea că acţiunile şi cererile introduse de ele prezintă o strânsă legătură cu veniturile bugetare de stat, fiind vorba de realizarea unui interes public.
Direcţia Generală de Paşapoarte, ca autoritate publică centrală, este instituţie finanţată de la bugetul de stat, iar achitarea taxei de timbru, precum şi a timbrului judiciar, se fac cu bani din acest buget, urmând a fi restituiţi tot la bugetul de stat.
Cum reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte nu acţionează pentru realizarea unui interes propriu, ci în calitate de organ specializat al statului, în vederea realizării politicii acestuia în materia exercitării dreptului constituţional la liberă circulaţie în străinătate, deci în realizarea unui interes public, se constată, în speţă, că acţiunea, ca şi căile de atac exercitate de reclamantă, sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar.
Întrucât instanţa de apel a hotărât contrariul, se impune admiterea recursului declarat de reclamantă, casarea deciziei dată în apel şi reluarea judecăţii la aceeaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor împotriva deciziei nr. 652 A din 13 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie, pe care o casează şi trimite cauza la aceeaşi instanţă pentru rejudecarea apelului declarat de reclamantă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 februarie 2006.
← ICCJ. Decizia nr. 1658/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 15/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
---|