ICCJ. Decizia nr. 155/2006. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 155.
Dosar nr. 27750/1/200.
Nr. vechi 11288/200.
Şedinţa publică din 13 februarie 2006
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
La 9 iunie 2004, contestatorii S.I.Î.P. Timişoara şi A.Î. Timişeni au chemat în judecată pe pârâta Universitatea Politehnică din Timişoara, solicitând anularea deciziei nr. 4 din 28 aprilie 2004 şi restituirea în natură a imobilului (casă cu etaj, curte şi grădină) situat în Timişoara, cuprins în C.F. 5368 sau acordarea celorlalte măsuri reparatorii prin echivalent.
În motivarea contestaţiei, întemeiate pe Legea nr. 10/2001, contestatorii au susţinut că:
- imobilul în discuţie a fost dobândit de A.Î. în anul 1904, prin donaţie;
- ulterior, acelaşi imobil a trecut succesiv în proprietatea Statului Român (în anul 1949) şi a S.S.Î. raionului Timişoara (în anul 1951);
- prin Decizia criticată, pârâta (care deţine imobilul revendicat) le-a respins notificarea formulată în baza Legii nr. 10/2001, pe considerentul că nu au calitatea de persoane îndreptăţite deoarece nu au făcut dovada că ar fi succesorii vreuneia din persoanele juridice înscrise în C.F.;
- potrivit încheierii nr. 63/1990 a Judecătoriei Timişoara şi Statutului aprobat în anul 1990, S.I.Î.P. este continuatorul S.S.Î. raionului Timişoara.
Tribunalul Timiş, secţia civilă, prin sentinţa nr. 1370 din 8 noiembrie 2004, a respins contestaţia, reţinând că:
- A.Î. Timişeni nu s-a prezentat în instanţă şi nu a făcut dovada că a formulat notificare, în nume propriu sau împreună cu S.I.Î.P. Timişoara;
- încheierea nr. 63/1990, prin care Judecătoria Timişoara a constat îndeplinirea condiţiilor legale cu privire la autorizarea înregistrării celuilalt contestator ca persoană juridică, precum şi dispoziţia din Statut, că acest contestator ar fi continuatorul S.S.Î. raional Timişoara, sunt irelevante în lipsa unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile de atestare a continuităţii.
Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, prin Decizia nr. 1427 din 14 iunie 2005, a admis apelul declarat de contestatorul S.I.Î.P. Timişoara şi, drept consecinţă, a anulat sentinţa, a admis contestaţia, a anulat actul atacat şi a obligat-o pe pârâta să emită o nouă decizie, în conformitate cu art. 16 din Legea nr. 10/2001.
S-a reţinut că prin actele depuse la dosar (cererea de aprobare a înregistrării, Statut, bilanţurile contabile aferente lunilor decembrie 1989, ianuarie 1990, februarie 1990 şi martie 1990, procesul verbal de preluare a patrimoniului etc) apelantul a făcut dovada că este succesorul fostului sindicat şi, ca atare, poate solicita restituirea imobilului în discuţie.
Pârâta a declarat recurs, prin care a solicitat casarea ultimei hotărâri, respingerea apelului şi menţinerea soluţiei instanţei de fond.
În motivarea recursului, întemeiat pe art. 304 pct. 4, 5, 7, 9 şi 10 C. proc. civ., pârâta a susţinut că instanţa de apel:
- a apreciat greşit că apelantul nu avea obligaţia de a prezenta o hotărâre judecătorească prin care să se constate că este identic persoanei juridice desfiinţate, înscrisă în C.F.;
- a luat în considerare înscrisuri depuse după încheierea dezbaterilor din 7 iulie 2005;
- a pronunţat o hotărâre care cuprinde motive străine de natura pricinii, apreciind identitatea contestatorului cu persoana înscrisă în C.F. pe baza unor înscrisuri emise în perioada 1989-1990, anterior înfiinţării ultimului sindicat şi împrejurării că ambele sindicate au avut ca angajat acelaşi contabil;
- a încălcat şi aplicat greşit legea deoarece prin încheierea nr. 63/1990 s-a stabilit că actualul sindicat are cu totul o altă structură;
- nu s-a pronunţat asupra apărărilor sale, că actele contabile depuse de contestator se referă la S.O.M.Î., deci o altă persoană juridică decât cea înscrisă în C.F.
Toate criticile sunt nefondate deoarece:
- S.S.Î. raionului Timişoara, care este înscris în C.F., a continuat, sub o altă denumire, până în luna ianuarie 1990, când adunarea reprezentanţilor unităţilor din învăţământul preuniversitar din judeţul Timiş a hotărât dizolvarea acestei entităţi;
- intimatul contestator a fost constituit tot în luna ianuarie 1990, concomitent cu dizolvarea vechii structuri sindicale şi este continuatorul acesteia, preluându-i membrii sindicali şi întreg patrimoniul;
- nefiind vorba despre desfiinţarea sau interzicerea fostului sindicat în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, potrivit art. 3 lit. c) teza a I-a din Legea nr. 10/2001, contestatorul nu avea obligaţia să prezinte o hotărâre judecătorească de constatare a identităţii sale cu persoană juridică trecută în C.F., aşa cum prevede teza a II-a din acelaşi text;
- în şedinţa publică din 7 iulie 2005, reprezentantul apelantei nu a cerut acordarea unui nou termen pentru a lua cunoştinţă de actele depuse de intimatul contestator înaintea dezbaterilor;
- înscrisurile emise în perioada 1989-1990 şi menţinerea în funcţie a aceluiaşi contabil constituie argumente în sprijinul concluziei că intimatul contestator este continuatorul fostului sindicat;
- împrejurarea că actualul sindicat are o structură diferită faţă de predecesorul său, este irelevantă pentru recunoaşterea calităţii de persoană îndreptăţită în sensul art. 3 lit. c) teza a I-a din Legea nr. 10/2001;
-de asemenea, este irelevantă împrejurarea că Sindicatul Salariaţilor din Învăţământul Raionului Timişoara a purtat temporar o altă denumire atâta timp cât această entitate nu a fost desfiinţată sau interzisă în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.
Aşa fiind, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat în cauză va fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta Universitatea Politehnică din Timişoara împotriva deciziei nr. 1427 din 14 iunie 2005 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 13 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1731/2006. Civil. Ordonanţă... | ICCJ. Decizia nr. 1555/2006. Civil → |
|---|
