ICCJ. Decizia nr. 170/2006. Civil. Suspendare executare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 170.
Dosar nr. 6958/2/2006
Şedinţa publică din 22 februarie 2007
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de faţă, a reţinut următoarele.
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, M.M. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul C.Ş., suspendarea executării sentinţei civile nr. 1110 din 11 octombrie 2001 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă.
În motivarea cererii s-a arătat că pe rolul Curţii de Apel Bucureşti se află recursul declarat de M.M. împotriva deciziei civile nr. 76/2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă. În cursul judecării recursului a decedat M.I., tatăl lui M.M., ceea ce a dus la suspendarea judecăţii conform art. 243 pct. 1 C. proc. civ. După suspendarea judecăţii, intimatul a învestit sentinţa civilă nr. 1110/2001 şi a formulat o cerere de executare silită prin care solicită predarea imobilului unde M.M. locuieşte efectiv.
Prin încheierea din 20 noiembrie 2006, dată în dosarul 6958/2/2006, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a admis cererea şi a dispus suspendarea executării sentinţei civile nr. 1110 din 11 octombrie 2001 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, până la soluţionarea recursului împotriva deciziei civile nr. 76/2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut, în aplicarea prevederilor art. 300 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., că tatăl recurentei a ipotecat imobilul situat la adresa din Bucureşti, în condiţiile în care nu avea calitatea de proprietar exclusiv, imobilul fiind deţinut în coproprietate cu M.M. În urma partajului succesoral, judecat prin sentinţa civilă nr. 593/1999, imobilul a fost atribuit în deplină proprietate şi posesie recurentei.
Prin sentinţa civilă nr. 8640/1999 a Judecătoriei sectorului 6 s-a desfiinţat ipoteca instituită asupra apartamentului, cu care a fost garantat împrumutul autentificat sub nr. 40410/1995. Obţinerea ordonanţei de adjudecare în baza căreia intimatul a devenit proprietar, a avut la bază tocmai ipoteca instituită.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs intimatul critica vizând următoarele aspecte:
Susţinerea conform căreia ordonanţa de adjudecare ar fi avut ca temei contractul de ipotecă desfiinţat prin sentinţa civilă nr. 8640/1999 a Judecătoriei sectorului 6 este nereală. Temeiul în baza căruia s-a pornit executarea silită şi s-a emis ordonanţa de adjudecare îl constituie împrumutul nerestituit de contestatoare şi care a născut dreptul recurentului de a-şi valorifica creanţa prin vânzarea bunurilor debitoarei.
Faţă de cele statuate prin Decizia nr. 76 din 25 februarie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, analiza făcută fondului de către instanţa învestită cu suspendarea executării silite este superficială, situaţia juridică şi reală nefiind de fapt în măsură să fundamenteze admiterea suspendării executării silite.
Cât priveşte situaţia personală a contestatoarei, recurentul a depus la dosarul cauzei un înscris din care rezultă că aceasta obţine venituri substanţiale din calitatea de asociat şi din funcţia de administrator pe care o deţine în cadrul unei societăţi comerciale.
Aceasta nu locuieşte în permanenţă în apartamentul din care recurentul a solicitat evacuarea, dovadă fiind procesul-verbal încheiat de executorul judecătoresc cu ocazia încercării de evacuare. M.M. nu a făcut dovada cu privire la situaţia sa materială precară şi nici cu privire la starea de sănătate.
Recursul în dosarul de fond a fost suspendat din motive imputabile exclusiv recurentei care, în calitate de moştenitoare a pârâtului M.I. nu a înţeles să solicite şi să obţină dezbaterea succesiunii şi indicarea moştenitorilor acestuia.
În dovedirea recursului, în temeiul art. 305 C. proc. civ. la dosarul cauzei a fost depus în copie procesul-verbal din 21 iulie 2006 întocmit de executorul judecătoresc.
Analizând încheierea atacată, în limitele criticii formulate prin motivele de recurs şi în raport de dovezile administrate înaintea instanţei de suspendare, Înalta Curte a apreciat că recursul este întemeiat pentru următoarele considerente:
Conform art. 300 alin. (2) C. proc. civ., la cerere, instanţa sesizată cu judecarea recursului poate dispune, motivat, suspendarea executării hotărârii recurate şi în alte cazuri decât cele la care se referă alin. (1).
Prin sentinţa civilă nr. 1110 din 11 octombrie 2001 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, a cărei suspendare s-a solicitat, M.M. şi M.I. au fost obligaţi să lase lui C.Ş. în deplină proprietate posesie imobilul situat în Bucureşti. Această soluţie a fost păstrată prin Decizia nr. 76 din 25 februarie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, şi împotriva căreia M.M. a declarat recurs.
Din referatul întocmit de grefierul de la instanţa de recurs a rezultat că judecata recursului a fost suspendată în condiţiile art. 243 pct. 1 C. proc. civ., la 15 mai 2006, ca urmare a decesului lui M.I. Din datele existente la dosar rezultă că judecata nu a fost reluată nici la data judecării recursului, susţinerea avocatului intimatei în sensul că aceasta nu dispune de mijloace materiale suficiente pentru obţinerea certificatului de moştenitor fiind infirmată de adresa Oficiului Registrului Comerţului din care rezultă că, la 1 august 2006, M.M. avea calitatea de administrator al unei societăţi comerciale.
Pe de altă parte, împrejurarea că s-a desfiinţat ipoteca cu care a fost garantat împrumutul acordat de C.Ş. autorului intimatei nu are drept consecinţă decât faptul că recurentul a devenit, dintr-un creditor ipotecar care beneficia de această garanţie reală imobiliară, un creditor chirografar. Dacă ipoteca s-a stins pe cale principală, ca în speţă, raportul obligaţional principal, întemeiat pe contractul de împrumut, rămâne în vigoare (art. 1800 C. civ.). Titlul recurentului, în temeiul căruia a şi pornit executarea silită îl constituie ordonanţa de adjudecare, care nu a fost desfiinţată întrucât nu era accesorie ipotecii, iar nu garanţia reală care ar fi conferit creditorului doar un drept de urmărire, conform art. 1790 C. civ., iar nu însuşi dreptul pentru a cărui realizare a pornit executarea silită.
Având în vedere cele mai sus arătate, Înalta Curte a apreciat că măsura suspendării executării sentinţei civile nr. 1110/2001 a fost dispusă cu nesocotirea materialului probator administrat, situaţia juridică concretă din speţă, ca de altfel şi situaţia personală a intimatei, neputând constitui motive temeinice pentru suspendarea executării.
Drept urmare, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi admis şi încheierea va fi casată, conform art. 3041 C. proc. civ., cu consecinţa respingerii cererii de suspendare a executării hotărârii recurate.
Urmează să ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIV.
ÎN NUMELE LEGI.
DECIDE.
Admite recursul declarat de reclamantul C.Ş. împotriva încheierii din 20 noiembrie 2006 dată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie, în dosarul 6958/2/2006 şi în consecinţă:
Casează încheierea şi respinge ca nefondată cererea de suspendare a executării sentinţei civile nr. 1110 din 11 octombrie 2001 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1657/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1526/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
