ICCJ. Decizia nr. 1657/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1657
Dosar nr. 11166/1/2006
Şedinţa publică din 22 februarie 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 9481 din 23 septembrie 2005, reclamanta D.V.M.A.Z.L. a solicitat obligarea pârâtului Consiliul Judeţean Timiş la restituirea în natură, în măsura în care este posibil, a imobilului situat în Timişoara, format din teren în suprafaţă de 698 mp, înscris în C.F. Timişoara, nr.top. 114, obligarea pârâtului la emiterea dispoziţiei prin care să se acorde în compensarea terenului (dacă nu e posibilă restituirea în natură) cu alte bunuri sau servicii ori să se propună acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale.
În motivare, reclamanta a arătat că este moştenitoarea proprietarei tabulare L.H. şi că terenul proprietatea acesteia a trecut în administrarea Consiliului Judeţean Timiş în baza Decretului nr. 111/1951.
Tribunalul Timiş, prin sentinţa civilă nr. 219 din 6 februarie 2006, a admis în parte acţiunea reclamantei în sensul că a obligat pârâtul să emită dispoziţie pentru soluţionarea notificării înaintate Consiliului Judeţean Timiş la data de 16 mai 2001 prin executor judecătoresc de către reclamantă şi a respins în rest acţiunea reclamantei.
Pentru a hotărî astfel prima instanţă a respins excepţia invocată de pârât cu privire la competenţa materială de soluţionare a cererii de către tribunal, apreciind că, în temeiul art. 24 alin. (8) şi art. 31 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 revine secţiei civile a tribunalului şi nu secţiei de contencios administrativ.
Cu privire la excepţia referitoare la lipsa calităţii procesuale pasive a Consiliului Judeţean Timiş, instanţa de fond a apreciat că, potrivit art. 20 din Legea nr. 10/2001, restituirea imobilelor se face prin dispoziţie motivată a organelor de conducere ale unităţii deţinătoare, astfel că preşedintele Consiliului Judeţean Timiş este organul de conducere al unităţii deţinătoare a imobilului şi, prin urmare, are calitate procesuală pasivă.
Pe fondul cauzei, prima instanţă a reţinut că reclamanta este moştenitoarea proprietarei tabulare a imobilului înscris în C.F. Timişoara. Acest imobil a trecut în proprietatea statului şi în momentul de faţă se află în administrarea operativă a Consiliului Judeţean Timiş.
S-a mai reţinut că, deşi reclamanta a depus notificare în baza Legii 10/2001 pentru restituirea în natură a imobilului, unitatea deţinătoare nu s-a conformat dispoziţiilor art. 20 şi art. 23 alin. (1) din susmenţionata lege şi nu a dispus asupra notificării pe care avea obligaţia de a o soluţiona în termen de 60 de zile.
Ca urmare, prima instanţă a admis acţiunea reclamantei şi a dispus obligarea pârâtului Preşedintele Consiliului Judeţean Timiş să soluţioneze prin dispoziţie motivată notificarea reclamantei.
Pentru lipsa calităţii procesuale pasive acţiunea reclamantei a fost respinsă faţă de Consiliul Judeţean Timiş.
Reclamanta a declarat apel împotriva acestei hotărâri.
Prin primul motiv de apel, ca, de altfel, şi prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a cerut obligarea Consiliului Judeţean Timiş ca, prin dispoziţie motivată, să-i restituie imobilul în natură, ori, dacă acest lucru nu este posibil, să-i ofere alte măsuri reparatorii.
Prin cel de-al doilea motiv de apel, reclamanta a invocat greşita rezolvare a excepţiei calităţii procesuale pasive a Consiliului Judeţean Timiş.
Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, prin Decizia nr. 157/A din 8 mai 2006, a admis apelul declarat de reclamantă şi a schimbat în parte sentinţa, în sensul că a obligat şi Consiliul Judeţean Timiş ca, prin decizie motivată semnată de Preşedintele său, să dispună asupra notificării depuse de reclamantă.
Împotriva acestei decizii, reclamanta a declarat recurs, criticând soluţia curţii de apel, pentru că a admis apelul doar în ceea ce priveşte cel de-al doilea motiv invocat, în sensul că a fost obligat şi Consiliul Judeţean Timiş, în calitate de administrator al imobilului revendicat, să dispună, prin decizie motivată asupra notificării depuse de reclamantă.
Recursul este întemeiat şi va fi admis pentru următoarele argumente.
Din analiza considerentelor deciziei atacate rezultă în mod cert faptul că instanţa de apel a reţinut ambele motive de apel formulate de reclamantă, însă, în motivarea hotărârii s-a pronunţat numai cu privire la cel de al doilea motiv referitor la greşita rezolvare a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Consiliului Judeţean Timiş.
Dar reclamanta a invocat în primul motiv de apel, reluând solicitarea din cererea dedusă judecăţii, ca instanţa să dispună asupra restituirii în natură a imobilului sau, în cazul în care acest lucru nu este posibil, să i se ofere alte bunuri sau servicii în compensarea terenului, ori să se propună acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale, în situaţia în care măsura compensării nu este posibilă sau nu ar fi acceptată de aceasta.
În mod evident, instanţa de apel nu a analizat şi nu s-a pronunţat asupra acestui motiv de apel, cererea reclamantei fiind, de fapt, aceea cu care a investit instanţa în vederea soluţionării.
Acest fapt impune casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, ocazie cu care instanţa va analiza toate argumentele invocate în recurs, ca apărări de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de D.V.M.A.Z.L. împotriva deciziei nr. 157/A din 8 mai 2006 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă.
Casează Decizia atacată şi trimite cauza pentru rejudecare la Curtea de Apel Timişoara.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1649/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 170/2006. Civil. Suspendare executare. Recurs → |
|---|
