ICCJ. Decizia nr. 1769/2006. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1769
Dosar nr. 7129/104/2006
Şedinţa publică din 14 martie 2008
Deliberând, asupra recursului de faţă, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., constată următoarele:
Prin contestaţia înregistrată la 4 decembrie 2006 reclamanţii P.G., A.F., D.R. şi H.E. au solicitat anularea dispoziţiei nr. 8334 din 16 noiembrie 2006 emisă de pârâta Primăria municipiului Slatina şi obligarea pârâtei la restituirea în natură a terenului situat în Slatina.
Prin sentinţa civilă nr. 69 Tribunalul Olt, secţia civilă, a respins contestaţia ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut următoarele:
Reclamanţii nu au făcut dovada certă şi pertinentă a suprafeţei de teren expropriate de la autorul lor A.N. şi nici a posibilităţii restituirii în natură a acesteia, aşa încât dispoziţia prin care s-au propus despăgubiri pentru 800 mp este legală şi temeinică.
Prin Decizia nr. 725 din 4 iulie 2007 Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, a admis apelul declarat de reclamanţi, a schimbat sentinţa, a admis în parte contestaţia, a modificat în parte dispoziţia nr. 8334 din 16 noiembrie 2006, în sensul propunerii de măsuri reparatorii pentru 2929 mp, în loc de 800 mp şi a menţinut restul prevederilor din dispoziţie.
Pentru a decide astfel, curtea de apel a avut în vedere următoarele considerente:
Potrivit expertizei efectuate în cauză, suprafaţa totală a terenului care a fost expropriat de la autorul reclamanţilor a fost de 2929 mp, terenul fiind preluat în două etape, respectiv 1913 mp prin Decretul de expropriere nr. 201 din 10 aprilie 1970 şi 800 mp prin Decretul de expropriere nr. 67/1979.
Deşi expertul a concluzionat că poate fi restituită în natură o suprafaţă de 2122 mp, care este liberă de construcţii şi de detalii de sistematizare, instanţa de apel a considerat că această măsură nu poate fi dispusă deoarece terenul se află în incinta Grupului Şcolar Metalurgica Slatina şi este indispensabilă activităţii acestuia.
În drept a aplicat dispoziţiile art. 24 din Legea nr. 10/2001.
Împotriva au deciziei declarat recurs reclamanţii, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi susţinând că în cauză în mod nelegal nu s-au aplicat dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 10/2001, care instituie principiul restituiri în natură a imobilelor preluate de stat în mod abuziv.
Recurenţii susţin în dezvoltarea motivului de nelegalitate invocat că terenul în suprafaţă de 2122 mp identificat de expert este liber.
Acest teren este doar îngrădit de Grupul Şcolar Metalurgic, în mod nejustificat, fără a fi afectat de vreo activitate permanentă sau sezonieră, didactică sau pedagogică.
Intimata a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Recursul va fi admis pentru următoarele considerente:
Curtea de apel a menţinut dispoziţia emisă de pârâtă în ceea ce priveşte forma măsurilor reparatorii de care urmează să beneficieze reclamanţii, ţinând seama exclusiv de amplasamentul terenului în litigiu.
Or, pentru a înlătura aplicarea dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 10/2001, care consacră cu valoare de principiu prioritatea restituirii în natură a imobilelor preluate abuziv, instanţa trebuia să verifice dacă pentru terenul solicitat de reclamanţi sunt îndeplinite condiţiile art. 11 din aceeaşi lege, text care reglementează măsurile reperatorii pentru imobile expropriate.
Prin urmare, trebuia să se verifice dacă terenul este ocupat funcţional, integral sau parţial, de lucrările pentru realizarea cărora s-a dispus exproprierea, respectiv dacă există vreo porţiune afectată de servituţi legale sau de alte amenajări de utilitate publică ale localităţii.
Simpla împrejurare că o parte din teren este în incinta unui grup şcolar, fără a se stabili în ce mod este utilizat şi în ce mod ar afecta restituirea acestuia funcţionarea acestei unităţi şcolare, nu este suficientă pentru a se concluziona că legea a fost corect aplicată.
Cum sub aspectele arătate situaţia de fapt nu a fost pe deplin lămurită, iar această lacună nu poate fi acoperită de Înalta Curte în recurs, în baza art. 304 pct. 9 şi art. 312 C. proc. civ. recursul va fi admis cu consecinţa casării deciziei şi trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeaşi curte de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanţii P.G., D.R., H.E. şi A.F. împotriva deciziei civile nr. 725 din 4 iulie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia civilă.
Casează Decizia şi trimite cauza pentru rejudecare la aceeaşi curte de apel.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1724/2006. Civil. Brevete de invenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1777/2006. Civil. Limitarea exercitării... → |
|---|
