ICCJ. Decizia nr. 1810/2006. Civil. Conflict de munca. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1810
Dosar nr. 20176/1/2003
(nr. vechi 7412/2003.
Şedinţa publică din 17 februarie 2006
Asupra cauzei de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 4 noiembrie 2002, reclamanta B.M. chemat în judecată Ministerul Justiţiei, Tribunalul Covasna şi C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. solicitând instanţei obligarea pârâţilor să-i restituie sumele încasate cu titlu de contribuţie la fondul asigurărilor sociale de sănătate prin reţinerea procentului de 7% din drepturile salariale anterior datei de 29 martie 2001 cu aplicare dobânzii legale.
Prin sentinţa civilă nr. 1708 din 20 decembrie 2002 a tribunalului Covasna, au fost respinse excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor, a respins cererea de chemare în garanţie a C.N.A.S., a admis acţiunea, a obligat pârâţii să restituie reclamantei suma de bani reţinute în procent de 7% cu titlu de contribuţie la fondul asigurărilor sociale de sănătate din salariul cuvenit reclamantei pentru perioada 1 ianuarie 2000-29 martie 2001, cu dobânda legală calculată conform OG nr. 9/2000, până la data plăţii.
Recursurile declarate au fost respinse ca nefondate prin Decizia civilă nr. 589 din 8 mai 2003 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă.
Împotriva acestor hotărâri, la 20 noiembrie 2003 Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a declarat recurs în anulare, în temeiul art. 330 pct. 2 C. proc. civ.
S-a susţinut că hotărârile criticate au fost pronunţate cu încălcarea esenţială a legii, ceea ce a determinat o soluţionare greşită a cauzei pe fond.
Recursul în anulare este întemeiat.
În condiţiile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 145/1997, în vigoare pentru perioada avută în vedere de instanţe, asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii şi funcţionează descentralizat, pe baza principiului solidarităţii şi subsidiarităţii în colectarea şi utilizarea fondurilor.
În temeiul art. 4 din Legea nr. 145/1997, erau supuse obligatoriu asigurării: cetăţenii români cu domiciliul în ţară; cetăţenii străini şi apatrizii care au reşedinţa în România.
Art. 6 enumera categoriile de persoane care beneficiau de asigurări de sănătate fără plata contribuţiei iar art. 55 prevedea categoriile de persoane care erau asigurate prin efectul legii, cu scutire de plata contribuţiei pentru asigurări sociale de sănătate.
Legea nr. 145/1997 a fost abrogată la 31 octombrie 2002 prin OUG nr. 159/2002. nici acest act normativ, în vigoare la data judecării recursului nu a inclus magistraţii în categoriile de persoane scutite de la plata contribuţiei de asigurări sociale de sănătate.
Potrivit art. 99 din Legea nr. 92/1992, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 142/1997, magistraţii în activitate sau pensionarii, precum şi soţul, soţia şi copii aflaţi în întreţinerea acestora, beneficiază, în mod gratuit, de asistenţă medicală, medicamente şi proteze. Condiţiile de acordare, în mod gratuit a asistenţei medicale, medicamentelor şi protezelor, se stabilesc prin hotărâre de Guvern.
În condiţiile art. 1 din HG nr. 409/1998 privind condiţiile de acordare, în mod gratuit, a asistenţei medicale, medicamentelor şi protezelor pentru magistraţi, personalul auxiliar de specialitate şi membrii de familie ai acestora, magistraţii în activitate sau pensionari, precum şi soţul sau soţia şi copiii aflaţi în întreţinerea acestora beneficiază, în mod gratuit, de servicii de asistenţă medicală, de medicamente şi proteze, în condiţiile Legii asigurărilor de sănătate nr. 145/1997, publicată în M. Of., partea I, nr. 178 din 31 iulie 1997, şi ale prezentei hotărâri.
Conform art. 5 din această hotărâre, în termen de 30 de zile de la publicarea hotărârii în Monitorul Oficial al României, Ministerul Justiţiei, Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie vor emite norme comune pentru aplicare acesteia.
În Normele comune nr. 318/FB/807/C/1999 din 26 mai 1999, emise în aplicarea HG nr. 409/1998, se arată la pct. 6/I că soţii sau soţiile magistraţilor şi ale personalului auxiliar de specialitate, în activitate sau pensionari, beneficiază de gratuităţile prevăzute de art. 1 alin. (1) din HG nr. 409/1998, dacă fac dovada că plătesc contribuţia lunară de asigurări de sănătate sau fac parte din categoriile de persoane care, potrivit legii, sunt scutite de plata contribuţiei sociale de asigurări de sănătate.
Aşadar, în lumina acestor acte normative, magistraţii şi personalul auxiliar de specialitate, membrii lor de familie, au dreptul la asistenţă medicală gratuită în condiţiile legii asigurărilor sociale de sănătate şi doar dacă dovedesc faptul că li se fac reţineri în contul contribuţiei lunare de asigurări de sănătate.
Legea de organizare judecătorească nu trebuia să prevadă în mod expres că magistraţii au obligaţia de contribuţie la fondul de asigurări sociale de sănătate, întrucât legea cadru în această materie la data sesizării instanţei a stabilit regula conform căreia sunt obligaţi la plata contribuţiei de asigurări sociale toţi cetăţenii români precum şi străinii şi apatrizii care au reşedinţa în România. Magistraţii nu sunt enumeraţi printre categoriile de persoane care beneficiază de calitatea de asigurat fără plata contribuţiei pentru fondul asigurărilor sociale de sănătate.
Gratuitatea prevăzută de Legea nr. 92/1992 vizează exclusiv servicii medicale enunţate de legea asigurărilor sociale de sănătate, iar nu scutirea de la plata contribuţiei la fondul asigurărilor sociale de sănătate.
Având în vedere cele mai sus arătate, în temeiul art. 330 pct. 2 C. proc. civ. recursul în anulare va fi admis, cu consecinţa casării hotărârilor atacate şi pe fond, respingerea acţiunii ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva deciziei nr. 589/R din 8 mai 2003 a Curţii de Apel Braşov.
Casează Decizia şi sentinţa nr. 1708 din 20 decembrie 2002 a Tribunalului Covasna şi pe fond respinge acţiunea şi cererea de chemare în garanţie formulată de C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. împotriva C.N.A.S.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 17 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3084/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1819/2006. Civil → |
|---|
