ICCJ. Decizia nr. 2029/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2029
Dosar nr. 3550/39/2006
Şedinţa publică din 5 martie 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin notificarea nr. 74 din 30 noiembrie 2005 adresată Primăriei comunei Dumbrăveni, petenta B.S. a solicitat să i se acorde măsuri reparatorii în echivalent pentru terenul în suprafaţă de 4 ha, reprezentând curţi şi teren arabil.
Prin Dispoziţia nr. 119 din 6 martie 2006, emisă de primarul comunei Dumbrăveni s-a respins notificarea formulată de B.S. cu motivarea că nu a fost adresată în termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001 şi că imobilele menţionate au făcut obiectul altei notificări soluţionate prin dispoziţia nr. 888 din 5 mai 2004.
Prin sentinţa civilă nr. 924 din 1 iunie 2004 a Tribunalului Suceava s-a respins ca nefondată contestaţia petentei în contradictoriu cu pârâta Primăria comunei Dumbrăveni şi pentru lipsa calităţii procesuale faţă de pârâta D.G.F.P. Suceava.
Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut în esenţă, că în mod corect, notificarea petentei a fost respinsă ca tardiv formulată, în condiţiile în care s-a depus la data de 30 noiembrie 2005, iar termenul limită pentru depunere era 14 februarie 2005.
În ceea ce priveşte pârâta D.G.F.P. Suceava, avându-se în vedere că nu este emitentă dispoziţiei contestate, s-a reţinut că nu are calitate procesuală pasivă.
Petenta a declarat apel şi a criticat hotărârea instanţei de fond pentru că nu a pus în discuţia părţilor excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a D.G.F.P. Suceava şi a tardivităţii notificării.
Curtea de Apel Suceava, prin Decizia civilă nr. 215 din 26 septembrie 2006 a respins apelul reclamantei B.S., reţinând că la 1 iunie 2006 excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a D.G.F.P. Suceava a fost pusă în discuţia părţilor.
Pentru această dată reclamanta avea termenul în cunoştinţă; faptul că reprezentantul ei nu a fost prezent, deşi avea termenul în cunoştinţă, nu este imputabil instanţei.
Nu se impunea punerea în discuţie a excepţiei tardivităţii notificării, deoarece o astfel de excepţie nu a fost invocată în proces; tardivitatea notificării a fost motivul respingerii acesteia. Reclamanta avea obligaţia să dovedească depunerea în termen a notificării, ori din conţinutul contestaţiei nu rezultă acest lucru, reclamanta indicând doar motive care vizau fondul cauzei.
Împotriva deciziei curţii de apel a declarat recurs în termen reclamanta B.S.
În motivarea recursului, pârâta a criticat Decizia pentru că în mod greşit instanţa a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a D.G.F.P. Suceava fără să fie pusă în discuţia părţilor, modalitatea în care i s-a încălcat dreptul la apărare.
Cea de-a doua critică formulată prin motivele de recurs a vizat împrejurarea că în mod greşit s-a reţinut tardivitatea notificării, deşi se pretinde că s-a adresat în termen entităţii deţinătoare.
Se mai susţine că în speţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 51 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora, în cazul respingerii cererilor prin hotărâri judecătoreşti irevocabile, termenul pentru notificare prevăzut de art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 curge de la data rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii judecătoreşti.
Recursul este nefondat.
Prima critică este nefondată, instanţa de apel corect reţinând lipsa calităţii procesuale pasive a D.G.F.P. Suceava. Legea nr. 10/2001 nu conferă calitate procesuală pasivă acestor direcţii, în nume propriu, ca subiect de drepturi şi obligaţii în cadrul procedurii reglementate de actul normativ menţionat. D.G.F.P. Suceava nu este nici emitenta dispoziţiei contestate.
De fapt, nu a fost vorba nici de o excepţie invocată din oficiu de către instanţă, aşa cum în mod greşit susţine recurenta. Excepţia a fost invocată chiar de către D.G.F.P. Suceava prin întâmpinare.
Aşa cum rezultă din încheierea de şedinţă din 1 iunie 2006, această excepţie a fost pusă în discuţia părţilor, reclamanta având termen în cunoştinţă, iar faptul că reprezentantul său nu s-a prezentat la termen nu poate fi imputat instanţei şi nici privit ca o încălcare a dreptului la apărare.
În ceea ce priveşte excepţia de tardivitate a notificării, corect s-a reţinut de către instanţa de apel că nu a fost invocată în proces ca să fie pusă în discuţia părţilor, tardivitatea depunerii notificării fiind motivul respingerii cererii.
Potrivit art. 21 din Legea nr. 10/2001, persoana îndreptăţită trebuie să notifice într-un anumit termen persoana deţinătoare pentru a obţine măsuri reparatorii, pentru imobilele preluate în mod abuziv de către stat, iar nerespectarea acestui termen se sancţionează cu pierderea dreptului.
Termenul legal de înregistrare a notificării este un termen de decădere, nesusceptibil de întrerupere sau suspendare, şi că, pentru a beneficia de măsuri reparatorii, reclamanta avea obligaţia de a adresa notificarea pârâtei Primăria comunei Dumbrăveni în termenul prevăzut de art. 21 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 cu toate modificările ulterioare.
Apărarea reclamantei în legătură cu aplicabilitatea art. 51 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 nu poate fi reţinută de instanţă pentru următoarele considerente:
Art. 51 alin. (3) din lege, prevede că în cazul în care persoanei îndreptăţite i s-a respins prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă acţiunea pentru restituirea în natură a bunului solicitat, termenul pentru notificare prevăzut de art. 21 alin. (1) curge de la data rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii judecătoreşti. Acest text vizează ipoteza în care persoana îndreptăţită a ales calea acţiunii de drept comun, iar în urma soluţionării irevocabile i s-a respins acţiunea.
În speţă, reclamanta a atacat în justiţie dispoziţia nr. 119/2005 emisă de Primăria comunei Dumbrăveni. Ca urmare a respingerii acţiunii întemeiate pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001, recurentei nu i se poate conferi un nou drept pentru depunerea notificării, prin prelungirea termenului.
Aşa cum s-a arătat anterior, potrivit art. 21 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, modificată prin OUG nr. 109/2001 şi nr. 145/2001, ultima dată pentru depunerea notificării a fost 14 februarie 2002, iar reclamanta a formulat notificarea la 30 noiembrie 2005, astfel că în mod corect cererea sa a fost respinsă pentru formularea tardivă a notificării.
În consecinţă, pentru toate considerentele expuse, urmează ca recursul să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta B.S. împotriva deciziei nr. 215 din 26 septembrie 2006 a Curţii de Apel Suceava, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 martie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2201/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1569/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
