ICCJ. Decizia nr. 1907/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1907
Dosar nr. 1456/1/2006
Şedinţa publică din 28 februarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 26 noiembrie 2004 reclamanţii M.V.G. şi B.I. au chemat în judecată pe pârâta Primăria municipiului Piteşti pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună:
- anularea, în parte, a hotărârii emisă de pârâtă la data de 20 octombrie 2004 prin care s-au respins notificările reclamanţilor referitoare la restituirea în natură a terenului liber, în suprafaţă de 462 mp, situat în Piteşti, şi, pe cale de consecinţă, să se restituie în natură acest teren;
- anularea ultimului punct din amintita hotărâre în sensul acordării de măsuri reparatorii prin echivalent, sub forma despăgubirilor băneşti şi rectificarea suprafeţei menţionate în acelaşi act şi anume, în loc de 948 mp, să fie trecută suprafaţa de 974 mp, conform actelor doveditoare anexate notificărilor;
- în subsidiar, numai în măsura în care restituirea în natură nu este posibilă, reclamanţii au cerut măsuri reparatorii în echivalent sub forma despăgubirilor băneşti sau, în compensare, teren de aceeaşi suprafaţă şi în aceeaşi zonă.
În motivarea acţiunii reclamanţii au arătat că sunt moştenitorii numiţilor B.P. şi B.M. care au fost proprietarii imobilelor situate în Piteşti, compuse din construcţii şi teren în suprafaţă de 1410 mp, o parte din teren fiind liber şi poate fi restituit în natură.
Tribunalul Argeş, secţia civilă, prin sentinţa nr. 11 din 27 ianuarie 2005, a respins ca prematură acţiunea reclamanţilor cu motivarea că Primarul municipiului Piteşti nu a emis o dispoziţie motivată asupra cererii de restituire în natură a imobilului, iar adresa pe care reclamanţii au atacat-o în justiţie reprezintă doar o soluţie adoptată într-o etapă premergătoare emiterii dispoziţiei.
Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă, conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin Decizia nr. 350/A din 1 iunie 2005, a admis apelul declarat de reclamanţi, a anulat sentinţa Tribunalului Argeş şi a reţinut cauza pentru evocarea fondului.
Aceeaşi curte de apel, prin Decizia nr. 437/A din 19 octombrie 2005, a admis în parte acţiunea reclamanţilor şi a dispus restituirea în natură a suprafeţei de 972 mp teren, identificat conform schiţei anexă la raportul de expertiză (Planşa A – fila 61), iar pentru restul de teren până la 1340 mp se vor acorda despăgubiri băneşti conform dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, aşa cum a fost republicată.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut şi motivat că după apariţia legilor speciale de retrocedare a proprietăţilor, reclamanţii s-au adresat în repetate rânduri pârâtei pentru restituirea în natură a terenului sau pentru contravaloarea lui, demersurile rămânând însă fără răspuns. Din expertiza efectuată în cauză rezultă că o suprafaţă de 492 mp este liberă de construcţii, iar pe suprafaţa de 480 mp teren concesionat se află construcţii în execuţie. Restul de teren, până la suprafaţa totală de 1340 mp, este ocupat de lucrări pentru care s-a dispus exproprierea proprietarilor, astfel că sunt incidente prevederile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
Împotriva deciziei dată în apel, în termen legal, a declarat recurs pârâta Primăria municipiului Piteşti, care a invocat următoarele critici: în mod greşit a fost admisă acţiunea reclamanţilor şi restituită suprafaţa de 972 mp, identificată conform schiţei anexă la raportul de expertiză (Planşa A – fila 61); greşit a fost restituită suprafaţa de 492 mp deoarece terenul este traversat de cabluri electrice subterane de 0,4 KW şi 20 KW; terenul în suprafaţă de 480 mp a fost concesionat către SC S.A. SA în baza contractului nr. 18688/1996, deci înaintea apariţiei Legii nr. 10/2001, terenul respectiv fiind proprietate de stat; în mod greşit instanţa a decis că pentru restul de teren până la suprafaţa de 1340 mp reclamanţii sunt îndreptăţiţi la despăgubiri băneşti deoarece art. 11 alin. (2), (3) şi (4) deci Legea nr. 10/2001 reglementează alte forme de măsuri reparatorii decât despăgubirile în bani.
Recursul este fondat, în sensul considerentelor care succed:
Potrivit art. 129 alin. (5) C. proc. civ., judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri legale şi temeinice. Ei vor putea ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părţile se împotrivesc.
Examinând actele dosarului, în lumina textului citat, se constată că instanţa de apel, urmare a anulării sentinţei tribunalului, în scopul evocării fondului, nu a manifestat rol activ şi nu a ordonat şi administrat dovezile necesare pentru a preveni orice greşeală de judecată şi pentru aflarea adevărului în cauză. De aceea, în temeiul art. 314 C. proc. civ., se va admite recursul pârâtei şi va fi casată hotărârea atacată, cu consecinţa trimiterii cauzei la aceeaşi instanţă, pentru ca, în scopul aplicării corecte a legii, în rejudecare, să se lămurească următoarele împrejurări de fapt ce nu au fost pe deplin stabilite:
Li se va solicita reclamanţilor să se legitimeze procesual activ, sens în care se vor cere dovezi că numiţii B.P. şi B.M. au fost proprietarii imobilelor situate în Piteşti, precum şi dovezi referitoare la întinderea acestui drept. Întrucât reclamanţii nu au dobândit dreptul de proprietate în nume propriu, li se va cere să facă dovada că sunt moştenitorii foştilor proprietari, aşa cum pretind prin acţiune, precum şi care a fost forma moştenirii.
În rejudecare, se va stabili modalitatea prin care imobilele au trecut în proprietatea statului. Deşi instanţa de apel a reţinut, fără nici o dovadă, că imobilele au fost expropriate, din contra, din adresa nr. 25.006 din 11 noiembrie 1992 a Consiliului Local al municipiului Piteşti (fila 29 dosar apel), rezultă că bunurile au fost naţionalizate în baza H.C.M. nr. 1672 din 17 noiembrie 1959 (poziţia 1491).
Se va verifica apărarea constantă a pârâtei în sensul că în subsolul suprafeţei de 492 mp, restituită prin Decizia recurată, se găsesc cabluri electrice de medie şi joasă tensiune ce deservesc construcţiile din zonă. În acest sens, se va solicita reclamanţilor să se adreseze unităţilor de gospodărie comunală care au în proprietate sau în administrare asemenea reţele, inclusiv cele de apă, canalizare şi gaz, pentru a se putea decide în deplină cunoştinţă de cauză dacă terenul este ori nu restituibil în natură. Aceste dovezi sunt necesare, chiar dacă prin dispoziţia nr. 1005 din 23 martie 2006 Primăria municipiului Piteşti a restituit în natură reclamanţilor suprafaţa de 908,5 mp, întrucât cu controlul legalităţii şi temeiniciei acestei dispoziţii instanţele nu au fost investite, cu atât mai puţin instanţa de recurs, sesizată doar în calea de atac exercitată de pârâtă, la soluţionarea căreia această parte nu a renunţat.
Întrucât expertiza tehnică judiciară efectuată în cauză de ing. C.P. a fost întocmită fără a fi avute în vedere actele de proprietate ale autorilor reclamanţilor şi cum în lipsa acestora, există serioase îndoieli că terenul a fost identificat corect din punct de vedere al amplasamentului şi a dimensiunilor, în rejudecare, se impune refacerea lucrării ce va ţine cont de actele de proprietate care vor fi depuse de reclamanţi.
Întrucât, pentru considerentele arătate, se impune reluarea judecăţii, instanţa de trimitere, va analiza, sub formă de apărare, şi critica pârâtei referitoare la forma măsurilor reparatorii la care sunt îndrituiţi reclamanţii pentru terenul sau porţiunea de teren ce nu poate fi restituită în natură.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta Primăria municipiului Piteşti împotriva deciziei nr. 437/A din 19 octombrie 2005 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă, pe care o casează şi trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1569/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1173/2006. Civil → |
|---|
