ICCJ. Decizia nr. 1569/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1569
Dosar nr. 7056/1/2006
Şedinţa publică din 20 februarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Covasna la data de 8 ianuarie 2002, reclamantul S.Z. a solicitat anularea în parte a dispoziţiei nr. 41/2001 emisă de pârâta Primăria comunei Vârghiş, prin primar şi restituirea în natură a suprafeţei de 180 mp teren, înscris în top 609/1/1 Vârghiş.
La data de 18 aprilie 2002, Primăria comunei Vârghiş a formulat cerere de arătare a titularului dreptului şi anume, Statul Român, care este proprietar al terenului, ca urmare a unui contract de schimb încheiat în anul 1980.
Prin sentinţa civilă nr. 771 din 8 iulie 2003, Tribunalul Covasna a respins atât acţiunea reclamantului, cât şi cererea de arătare a titularului dreptului, reţinându-se în considerente că cererea de restituire în natură nu poate fi admisă, pe terenul revendicat existând un bloc de locuinţe, anexe şi utilităţi aferente.
Curtea de Apel Braşov, prin Decizia civilă nr. 154din 8 decembrie 2003, pronunţată cu majoritate, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a primarului, invocată din oficiu, a admis apelul declarat de reclamant, a schimbat sentinţa apelată, în sensul că a respins plângerea formulată împotriva primarului comunei Vârghiş ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa a reţinut că primarul nu poate fi chemat în judecată întrucât nu are capacitate procesuală în asemenea litigii (neavând folosinţa drepturilor procesuale civile asupra bunului dedus judecăţii) şi nici nu poate fi obligat la restituirea imobilului, ci doar unitatea administrativ-teritorială care are, conform art. 19 din Legea nr. 215/2001, personalitate juridică.
Recursul declarat de reclamant împotriva acestei decizii a fost admis de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia civilă nr. 7680 din 6 octombrie 2005, casându-se hotărârea criticată şi trimiţându-se cauza spre rejudecarea apelului aceleiaşi instanţe.
Instanţa supremă a reţinut în motivare că s-a încălcat principiul non reformatio in pejus, consacrat de art. 296 C. proc. civ., pronunţându-se astfel o hotărâre nelegală.
În rejudecare, Curtea de Apel Braşov a pronunţat Decizia civilă nr. 23 din 8 martie 2006, prin care a admis apelul declarat de reclamant şi a schimbat în tot sentinţa civilă nr.7 71 din8 iulie 2003, în sensul că:
Au fost respinse excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive a Primarului comunei Vârghiş şi a tardivităţii formulării contestaţiei.
A fost respinsă cererea de arătare a titularului dreptului formulată de pârât.
S-a admis în parte contestaţia reclamantului şi a fost anulată în întregime dispoziţia nr. 41 din 10 noiembrie 2001 emisă de primar.
S-a dispus restituirea în natură a terenului intabulat în C.F. 1049 Vârghiş, nr. top 609/1/2, în suprafaţă de 212,10 mp şi de 13,40 mp, conform raportului de expertiză întocmit de expert K.I., parcela haşurată cu verde.
S-a dispus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent în privinţa restului de teren de 137,50 mp din C.F. 1049 şi a terenului de 180 mp din C.F. 2073 (iniţial 1049).
Au fost respinse petitele privind dezmembrarea şi restul pretenţiilor.
Instanţa a reţinut că excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a primarului a fost soluţionată prin Decizia de casare.
Cu privire la excepţia tardivităţii formulării contestaţiei, aceasta a fost respinsă faţă de dispoziţiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
Cererea de arătare a titularului dreptului a fost respinsă, pe de o parte, pentru că nu întruneşte condiţiile prevăzute de art. 64 C. proc. civ. şi, pe de altă parte întrucât, potrivit procedurii speciale instituite prin Legea nr. 10/2001, procesul se poartă între persoana îndreptăţită şi cea deţinătoare.
Pe fondul cauzei, instanţa a reţinut că, având în vedere dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 10/2001 şi interpretarea dată acestora prin Normele metodologice de aplicare unitară a legii amintite, identificând terenul şi vecinătăţile acestuia, pentru a nu afecta căile de acces şi utilizarea unor amenajări subterane, dar ţinând seama şi de posibilitatea restituirii terenurilor pe care sunt amplasate construcţii uşor demontabile sau ilegal edificate, se poate adopta soluţia propusă de expert, porţiunea de teren ce urmează a fi restituită în natură învecinându-se, de altfel, cu proprietăţile reclamantului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs primarul comunei Vârghiş, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei criticate şi menţinerea sentinţei pronunţată de Tribunalul Covasna ca temeinică şi legală.
Recurentul a invocat următoarele motive de recurs:
- solicitarea de repunere în termenul de introducere a plângerii formulată de reclamant în temeiul dispoziţiilor art. 103 C. proc. civ., admisă de instanţa de apel, este netemeinică şi nejustifîcată;
- este greşită soluţia cu privire la restituirea în natură a suprafeţei de teren arătată în Decizia atacată, nefîind vorba despre un teren liber.
- instanţa de apel nu a stabilit în mod clar modalitatea de acordare a măsurilor reparatorii pentru restul de teren de 137,50 mp.
Reclamantul şi pârâta D.G.F.P. Covasna au formulat întâmpinări, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Analizând recursul prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte îl găseşte fondat pentru considerentele ce succed.
Se retine că imobilul revendicat de reclamant a trecut în proprietatea Statului Român cu titlu de schimb, conform deciziei nr. 444/1979 a fostului Consiliu Popular al judeţului Covasna şi a încheierii nr. 217/1980, în prezent aflându-se în administrarea operativă a Consiliului local al comunei Vârghiş.
Prin procesul-verbal nr. 1048/2001 s-a constatat la faţa locului că pe terenul în suprafaţă de 543 mp, revendicat de reclamant, este construit un bloc de locuinţe cu 4 apartamente, la parter fiind filiala locală a Poştei Române şi o subunitate CEC, iar în curte existând anexe gospodăreşti.
Din raportul de expertiză întocmit în cauză şi însoţit de schiţa anexă (filele 121-128, dosar de fond nr. 215/2002), se mai reţine că blocul de locuinţe este construit pe o suprafaţă de 180 mp, iar pe restul terenului se află 3 cămine de vizitare a canalului menajer, legate între ele cu un tub de beton până la fosa vidanjabilă, aflată pe acelaşi teren, 5 compartimente pentru lemne de foc şi un garaj, terenul fiind afectat parţial şi de reţele de canalizare.
În consecinţă, terenul revendicat de reclamant nu poate fi restituit în natură întrucât pe el există edificate construcţii, iar parcelele de teren considerate de reclamant a fi „libere" sunt aferente blocului de locuinţe, fiind folosite parţial ca drum de acces pentru proprietarii apartamentelor şi asigurând buna funcţionalitate a acestora, mai ales că suprafaţa de teren nu este atât de mare, fiind necesară asigurarea unui spaţiu corespunzător care să împrejmuiască blocul de locuinţe.
Prin urmare, reclamantul este îndreptăţit doar la măsuri reparatorii prin echivalent în condiţiile titlului VII din Legea nr. 247/2005 privind regimul e stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
Pentru considerentele expuse, se va admite recursul declarat de pârât şi se va modifica Decizia atacată, în sensul că se va dispune acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru întreg terenul în suprafaţă de 543 mp.
Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale deciziei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul primarul comunei Vârghiş împotriva deciziei civile nr. 23/AP din 8 martie 2006 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă.
Modifică în parte Decizia atacată, în sensul că dispune acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru întreg terenul în suprafaţă de 543 mp.
Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 februarie 2007.
4
| ← ICCJ. Decizia nr. 2029/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1907/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
