ICCJ. Decizia nr. 2060/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2060
Dosar nr. 1016/39/2006
Şedinţa publică din 6 martie 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la data de 27 aprilie 2005, reclamantul A.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul municipiul Suceava, prin primar, anularea dispoziţiei nr. 1127 din 28 martie 2005, emisă de pârât şi restituirea în natură a suprafeţei de 880 mp teren, situat în Suceava, prin Decizia a cărei anulare o solicită fiind respinsă notificarea formulată de reclamant în temeiul Legii nr. 10/2001, cu motivarea că nu au fost depuse actele doveditoare ale dreptului de proprietate, în sensul art. 22 din Legea nr. 10/2001.
Prin sentinţa civilă nr. 901 din 1 noiembrie 2005, Tribunalul Suceava a admis acţiunea reclamantului şi, în consecinţă, a anulat dispoziţia contestată, dispunând restituirea în natură către acest a suprafeţei de 880 mp., identic cu parcelele 263/1, 263/2 şi 291/1, înscrise în C.F. 3437 Suceava.
Instanţa a reţinut în considerente că terenul în litigiu a fost preluat abuziv de către stat în anul 1966, reclamantul făcând dovada dreptului său de proprietate cu actele depuse la dosar.
Apelul declarat de pârâtul municipiul Suceava, prin primar împotriva acestei hotărâri a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Suceava prin Decizia civilă nr. 69 din 12 aprilie 2006.
În motivarea deciziei, instanţa de apel a reţinut că reclamantul a făcut dovada preluării abuzive şi a dreptului său de proprietate asupra imobilului, terenul în litigiu fiind liber şi putând fi restituit în natură.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs municipiul Suceava, prin primar, solicitând admiterea acestuia, desfiinţarea deciziei recurate şi, pe fondul cauzei, respingerea acţiunii ca neîntemeiată, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În esenţă, recurentul a susţinut că hotărârea pronunţată de instanţa de apel este nelegală, întrucât nu se poate dispune restituirea în natură a terenului în litigiu, acesta fiind situat între blocuri de locuinţe, fiind ocupat de trotuare şi căi de acces, neexistând nicio probă ar fi vorba despre un teren liber.
Analizând recursul prin prisma criticilor formulate, se constată că acesta este fondat pentru considerentele ce succed.
Este incontestabil că reclamantul a făcut dovada preluării abuzive a imobilului, în accepţiunea art. 2 din Legea nr. 10/2001, terenul făcând obiectul Decretului de expropriere nr. 775 din 9 decembrie 1964, autorii reclamantului figurând la poziţia 74 din Anexa la decretul de expropriere (filele 9 şi 10 -dosar de apel nr. 461/2006 al Curţii de Apel Suceava).
De asemenea, reclamantul a făcut şi dovada dreptului său de proprietate asupra imobilului, prin înscrisurile depuse la dosar, respectiv contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1304/344 din 22 decembrie 1960, prin care autorii săi au devenit proprietari asupra terenului revendicat şi asupra unei case de locuit (fila 19 dosar de apel).
Prin urmare, reclamantul are calitatea de persoană îndreptăţită, în accepţiunea Legii nr. 10/2001, să beneficieze de măsurile reparatorii prevăzute de legea specială privind regimul juridic al imobilelor preluate abuziv în perioada de referinţă a actului normativ amintit.
Hotărârea instanţei de apel, care confirmă soluţia primei instanţe, apare însă ca nelegală sub aspectul alegerii măsurii de reparaţie, şi anume, restituirea în natură a imobilului.
Din înscrisurile aflate la dosar se retine că terenul revendicat de reclamant este situat în Suceava, între blocurile A6 şi A7, fiind ocupat de trotuare şi alte căi de acces către blocurile de locuinţe.
Aşadar, terenul nu poate fi considerat „liber" în accepţiunea Legii nr. 10/2001, fiind afectat de căi de acces către blocurile de locuinţe, necesare unei bune funcţionalităţi a acestora şi asigurării unui spaţiu necesar pentru proprietarii apartamentelor, care să le permită o bună folosinţă a locuinţei şi a anexelor.
Dacă s-ar dispune restituirea în natură către reclamant a acestui teren aflat între blocuri de locuit, s-ar îngrădi parţial accesul locatarilor la propriile apartamente, perturbându-se astfel buna funcţionalitate a imobilelor învecinate cu terenul în litigiu.
Pentru toate aceste considerente, soluţia care se impune este aceea de admitere a recursului declarat de pârât şi modificare a deciziei atacate, în sensul admiterii apelului declarat de pârât împotriva sentinţei civile nr. 901 din 1 noiembrie 2005 a Tribunalului Suceava.
În consecinţă, se va schimba în parte sentinţa menţionată, în sensul că se va consta dreptul reclamantului la măsuri reparatorii prin echivalent, pentru suprafaţa de 880 mp teren, situat în str. O. nr. 9.
Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
PENTRU ACESTE MOTIV.
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul municipiul Suceava, prin primar împotriva deciziei civile nr. 69 din 12 aprilie 2006 a Curţii de Apel Suceava, secţia civilă.
Modifică Decizia recurată, în sensul că admite apelul pârâtului.
Schimbă în parte sentinţa civilă nr. 901 din 1 noiembrie 2005 a Tribunalului Suceava, în sensul că se constată dreptul reclamantului la măsuri reparatorii prin echivalent pentru suprafaţa de 880 mp teren, situat în Suceava.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 martie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2067/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1877/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
