ICCJ. Decizia nr. 2115/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2115
Dosar nr. 11341/1/2006
Şedinţa publică din 7 martie 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 525 din 7 martie 2006, pronunţată în dosarul nr. 1269/C/2006, Tribunalul Caraş-Severin, secţia civilă, a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta H.M. împotriva pârâtei Primăria oraşului Moldova Nouă prin Primar, a anulat dispoziţia nr. 628/2003 emisă în temeiul Legii nr. 10/2001, prin care a fost respinsă notificarea depusă de reclamantă privind acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul (casă-demolată şi teren în suprafaţă de 370 mp) înscris în C.F. nr. 105 nr.top 118 şi a dispus obligarea Primăriului oraşului Moldova Nouă la emiterea unei noi dispoziţii prin care să acorde reclamantei măsuri reparatorii în echivalent (2.300 lei), reprezentând valoarea terenului la data de 26 noiembrie 2001, reactualizată cu indicele de inflaţie la data emiterii dispoziţiei.
Capătul de cerere privind acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru construcţie, a fost respins.
Sentinţa a rămas definitivă prin respingerea ca nefondat a apelului declarat pârâta Primăria oraşului Moldova Nouă, potrivit deciziei civile nr. 170/A din 22 mai 2006, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, în dosarul nr. 2782/C/2006.
Pentru a adopta această soluţie, instanţele au reţinut ca proprietar tabular al imobilului solicitat prin notificare a fost până în anul 1960 M.I., când a fost preluat de stat prin confiscare.
Construcţia a fost demolată, iar pe teren a fost edificată o nouă casă, întreg imobilul aflându-se în prezent în proprietatea unor terţe persoane fizice, nefiind posibilă restituirea în natură.
Tatăl reclamantei, M.I. a fost condamnat prin sentinţa nr. 563 din dosarul nr. 561/1959 al Tribunalului militar Timişoara la 7 ani închisoare pentru delictul de uneltire contra ordinei sociale, cu confiscarea totală a averii personale, din care făcea parte şi imobilul în litigiu, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 2, art. 3, art. 4 şi art. 10 din Legea nr. 10/2001 pentru acordarea de măsuri reparatorii.
Apărarea intimatei pârâte, în sensul că reclamanta, moştenitoarea lui M.I., nu a făcut dovada că este moştenitoarea fostului proprietar tabular, M.I., a fost înlăturată, argumentat de faptul că din coroborarea înscrisurilor depuse rezultă identitatea între proprietarul tabular din C.F. nr. 105 a localităţii Moldova Nouă, M.I. şi antecesorul reclamantei, M.I.
Împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs apelanta-pârâtă Primăria oraşului Moldova Nouă .
În motivarea cererii de recurs, întemeiată pe cazul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta reiterează critica invocată prin motivele de apel, susţinând că reclamanta nu dovedeşte calitatea de persoană îndreptăţită, întrucât proprietar tabular la data preluării de către stat a fost, conform extrasului de C.F. nr. 105, nr.top 118, M.I. şi nu M.I. a cărei moştenitoare este reclamanta.
Recursul este nefondat.
Din înscrisurile depuse la dosar, astfel cum corect au apreciat şi instanţele anterioare, rezultă cu certitudine că M.I., fostul proprietar tabular al imobilului în litigiu este una şi aceeaşi persoană cu M.I., antecesorul intimatei reclamante H.M.
Minora diferenţă de prenume (I.I.) este irelevantă în contextul înscrisurilor oficiale administrate, nefiind de natură să justifice soluţia preconizată de recurentă.
Este necontestat faptul că imobilul a fost preluat de stat prin confiscare în anul 1960.
De asemenea, recurenta nu contestă că tatăl reclamantei M.I., a fost condamnat prin sentinţa nr. 563 pronunţată de Tribunalul militar Timişoara pentru infracţiuni de natură politică săvârşite de manifestare a opoziţiei faţă de sistemul totalitar comunist, cu confiscarea totală a averii [art. 2 lit. b) din Legea nr. 10/2001).
Conform procesului-verbal încheiat la 22 ianuarie 1960 în dosarul de executare nr. 29/1960, măsura confiscării averii tatălui reclamantei s-a executat la acea dată, în cuprinsul procesului-verbal menţionându-se expres atât sentinţa penală nr. 563/1959 în temeiul căreia s-a procedat la executare, dar şi imobilul în litigiu [„nr. C.F. 105 ... Moldova Nouă (...) casa de la nr. 92 (...) nr. crt. 6" ].
De asemenea, din extrasul de carte funciară rezultă că imobilul înscris în C.F. nr. 105, nr.top 118, casa ncc 92 pe numele M.I. (pretins de recurentă a fi altă persoană decât autorul reclamantei) a trecut în proprietatea statului prin confiscare „În baza adresei dosar exec. 29/1960 Tribunalul Popular raion Moldova Nouă", respectiv tocmai în baza procesului-verbal prin care a fost pusă în executare pedeapsa complementară a confiscării averii antecesorului reclamantei, M.I.
În aceste condiţii, este indiscutabil că reclamanta a făcut dovada că autorul său a fost proprietarul tabular al imobilului pentru care a depus notificare în temeiul Legii nr. 10/2001, consemnarea alternativă în actele oficiale a prenumelor I./I. cu privire la persoana tatălui reclamantei, fiind speculată nejustificat de recurentă pe parcursul procesului, în încercarea de a menţine o dispoziţie emisă cu încălcarea prevederilor Legii nr. 10/2001.
Pentru considerentele prezentate, în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Primăria oraşului Moldova Nouă împotriva deciziei civile nr. 170/A din 22 mai 2006 a Curţii de Apel Timişoara.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 martie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2114/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2107/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
