ICCJ. Decizia nr. 215/2006. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 215.
Dosar nr.29803/1/200.
(nr. vechi 13341/2005)
Şedinţa publică din 27 februarie 2006
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 25 octombrie 2004 pe rolul Judecătoriei Topliţa, reclamantul R.I.E. a chemat în judecată pe pârâta SC C. SRL, solicitând evacuarea ei necondiţionată din imobilul proprietatea sa, situat în Borsec, pe care îl ocupă, deşi prin hotărâre judecătorească irevocabilă în faţa Curţii de apel Tg. Mureş licitaţia prin care pârâta cumpărase vila a fost anulată.
Prin sentinţa civilă nr. 8 din 7 ianuarie 2005, Judecătoria Topliţa a admis acţiunea astfel cum a fost formulată.
Apelul declarat de pârâtă prin administrator a fost respins de Curtea de apel Tg Mureş, secţia civilă, prin Decizia nr. 162 din 6 aprilie 2005.
Recursul declarat de aceeaşi parte la 23 mai 2005 a fost înaintat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu adresa nr. 228/C din 12 august 2005.
În baza art. II din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea OUG nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul oficial nr. 609 din 14 iulie 2005, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a scos cauza de pe rol şi a trimis-o spre competentă soluţionare la Curtea de apel Tg Mureş.
Prin Decizia civilă nr. 1156 din 4 noiembrie 2005 Curtea de apel Tg Mureş şi-a declinat competenţa de soluţionare a recursului în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, invocând dispoziţiile Codului de procedură civilă, astfel cum acestea au fost modificate prin Legea nr. 219/2005.
Competenţa soluţionării recursului în speţă aparţine Curţii de apel Târgu Mureş, care în mod greşit s-a considerat necompetentă, dând o interpretare contrară scopului în care a fost edictată, Legii nr. 219/2005.
Potrivit noii concepţii a legiuitorului, prevalează principiul apropierii justiţiei de justiţiabili, prin stabilirea ierarhiei instanţelor în soluţionarea cauzelor şi a căilor de atac.
Pentru atingerea unui rezultat imediat, aşteptat şi de observatorii europeni ai funcţionării justiţiei în România, s-a luat măsura ca tranzitoriu, dosarele al căror obiect şi/sau valoare nu justifică deplasarea părţilor până la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, să rămână a fi soluţionate în recurs de curţile de apel, care în viitor vor fi cele care vor pronunţa hotărâri irevocabile în cauze ca cea din speţă, evacuare.
Desigur că rigoarea principiilor de drept poate fi afectată prin măsura soluţionării atât a apelului cât şi a recursului de către aceeaşi instanţă (desigur, în altă compunere), dar interesul superior al degrevării instanţelor şi al soluţionării cu celeritate a cauzelor a determinat o asemenea măsură a legiuitorului.
Constituţionalitatea art. II din Legea nr. 219/2005 în temeiul căruia dosarul a fost scos de pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi trimis la Curtea de apel a fost verificată de Curtea Constituţională, care s-a pronunţat prin Decizia nr. 90 din 7 februarie 2006, în sensul acestei interpretări a Legii nr. 219/2005, care rezultă, de altfel, pentru orice destinatar onest al normei juridice, ce se cere interpretată teleologic, în litera şi spiritul ei.
Ca atare, dosarul fiind de competenţa Curţii de apel Tg Mureş, i se va trimite acestei instanţe pentru soluţionare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Trimite la Curtea de Apel Târgu-Mureş, spre competentă soluţionare, recursul declarat de pârâta SC C. SRL împotriva deciziei nr. 162/A din 6 aprilie 2005 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 27 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 224/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2048/2006. Civil → |
|---|
