ICCJ. Decizia nr. 2318/2006. Civil
| Comentarii |
|
La 8 ianuarie 2004, reclamanta C.P. a chemat în judecată pe pârâții Comisia locală Buftea și Comisia județeană Ilfov pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, solicitând admiterea contestației sale împotriva procesului-verbal din 3 octombrie 2000 și obligarea primei pârâte la emiterea titlului de proprietate.
în motivarea acțiunii, al cărei temei juridic nu a fost indicat, reclamanta a susținut că pârâtele nu i-au soluționat contestația formulată împotriva hotărârii de respingere a cererii de reconstituire a dreptului de proprietate, comunicată prin procesul-verbal atacat.
Tribunalul București, secția a VIII-a civilă, prin sentința nr. 602 din 16 februarie 2004, și-a declinat competența în favoarea Judecătoriei Buftea, reținând că în speță, sunt incidente dispozițiile art. 53,art. 54 și art. 58 din Legea nr. 18/1991.
Judecătoria Buftea, prin sentința civilă nr. 1728 din 25 iunie 2004, a admis excepția referitoare la lipsa calității procesuale active și a respins acțiunea, pentru acest considerent.
S-a reținut că reclamanta nu a făcut dovada calității de moștenitor a proprietarului terenurilor care fac obiectul cererii sale, formulate în baza Legii nr. 18/1991.
Tribunalul București, secția a V-a civilă, prin decizia nr. 794 din 16 noiembrie 2004, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantă, reținând că apelanta nu a făcut dovada calității de moștenitor a defunctului proprietar, excepția referitoare la lipsa calității procesuale active a fost invocată de una din pârâte, prin unirea acestei excepții cu fondul prima instanță nu a încălcat atribuțiile puterii judecătorești, în cauză nu erau operante dispozițiile art. 225 C. proc. civ. deoarece nu s-a încuviințat proba cu interogatoriu, iar indicarea greșită a numărului de dosar constituie o simplă eroare materială.
Curtea de Apel București, secția a IX-a civilă, prin decizia nr. 54 din 24 martie 2005, a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamantă, reținând că motivele prevăzute de art. 304 pct. 4 și 8 C. proc. civ. au fost invocate formal, iar recurenta nu a făcut dovada că este fiica defunctului proprietar.
Aceeași curte, secția a IV-a civilă, prin decizia nr. 1036 din 25 august 2005, a respins, ca nefondată, contestația în anulare formulată de reclamantă, reținând că instanța de recurs a examinat toate criticile aduse precedentelor hotărâri.
La 30 august 2005, reclamanta a declarat recurs, prin care a susținut că ultima decizie și celelalte hotărâri ar fi nelegale și netemeinice deoarece instanțele au ignorat actele depuse la dosar în dovedirea calității sale de moștenitoare.
Potrivit art. 320 alin. (3) C. proc. civ., recursul este inadmisibil, contestația în anulare din cauză având ca obiect o hotărâre pronunțată în recurs, deci nesupusă acestei căi de atac.
Așa fiind, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ., prezentul recurs a fost respins, ca inadmisibil.
| ← ICCJ. Decizia nr. 196/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 182/2006. Civil → |
|---|
