ICCJ. Decizia nr. 2564/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2564
Dosar nr. 7109/3/2006
Şedinţa publică din 22 martie 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 627 din 8 mai 2006, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a admis în parte cererea formulată de reclamantul M.N. împotriva pârâţilor Municipiul Bucureşti, prin Primarul General şi Ministerul Finanţelor Publice; a obligat pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primarul General să emită decizie/dispoziţia de soluţionare a notificării nr. 5398/2001 şi a respins capătul de cerere referitor la plata daunelor cominatorii pentru fiecare zi de întârziere.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond, a reţinut, în esenţă, că reclamantul a depus la dosarul administrativ actele pe care le-a considerat necesare şi utile în vederea soluţionării notificării sale.
În aceste condiţii, Primăria Municipiul Bucureşti avea îndatorirea să soluţioneze notificare pe baza actelor depuse.
Împotriva acestei sentinţe pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primarul General a declarat apel criticând-o pe motiv de nelegalitate şi netemeinicie, în sensul că art. 23 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 10/2001 este un termen de recomandare şi intimatul avea obligaţia să depună actele doveditoare ale dreptului de proprietate până la soluţionarea notificării.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia nr. 621/A din 6 noiembrie 2006, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primarul General, cu motivare, că instanţa fondului a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 23-26 din Legea nr. 10/2001.
Împotriva acestei decizii pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primarul General a declarata recurs, fără, a indica cazurile de casare, reiterând acelaşi motiv ca şi în apel, respectiv, termenul de 60 de zile de soluţionare a cererii este un termen de recomandare, iar pe de altă parte reclamantul intimat nu s-a conformat dispoziţiilor art. 22 din Legea nr. 10/2001, în sensul că nu a depus actele doveditoare ale dreptului de proprietate.
Recursul nu este întemeiat.
Atât prima instanţă cât şi cea de apel au apreciat în mod corect că natura termenului de 60 de zile pentru soluţionarea notificării are caracter imperativ iar nu de recomandare cum greşit susţine pârâtul-recurent depăşirea termenului atrăgând sancţiuni de natură civilă.
Este nefondată şi critica referitoare la nedepunerea actelor doveditoare ale dreptului de proprietate de către intimatul-reclamant, întrucât odată cu notificarea au fost depuse la dosarul administrativ suficiente acte în baza cărora notificarea putea fi soluţionată (fila 69 dosar fond, prin care se arată actele depuse).
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat de pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primarul General, va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de Municipiul Bucureşti, prin Primarul general împotriva deciziei nr. 621/A din 6 noiembrie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 martie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2561/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2565/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
