ICCJ. Decizia nr. 2805/2006. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2805
Dosar nr. 26332/1/200.
nr. vechi 9869/2005
Şedinţa de la 16 martie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor cauzei constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 516/F din 16 octombrie 2003, Tribunalul Galaţi a admis acţiunea civilă formulată de reclamantul C.V. în contradictoriu cu pârâţii SC P. SA Galaţi şi A.P.A.P.S. Bucureşti, pe care i-a obligat să lase în deplină proprietate şi paşnică folosinţă imobilul situat în comuna Gohor, cu destinaţie iniţială presă de ulei, actualmente moară de grâu şi porumb, cu o suprafaţă aferentă de 3.837,73 mp.
S-a dispus anularea deciziei nr. 75/12 octombrie 2001, emisă de SC P. SA şi s-a luat act că reclamantul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că tatăl reclamantului a avut în proprietate în comuna Gohor un imobil, compus din teren în suprafaţă de 3.343 mp, pe care se afla o clădire în care era amplasată o presă de ulei, imobile naţionalizate în anul 1948.
În anul 1954, când toate presele de ulei au devenit monopol de stat, imobilul s-a transformat în moară de porumb.
În anul 1975 clădirea morii de porumb s-a consolidat şi s-a extins lateral şi supraetajat de către IJPIPS Galaţi, în prezent SC P. SA, menţinându-se o moară de grâu. În prezent, atât moara de grâu, cât şi cea de porumb sunt în funcţiune.
Prin Decizia civilă nr. 546/A din 27 aprilie 2005, Curtea de Apel Galaţi a admis apelul declarat de pârâta A.P.A.P.S. Bucureşti şi a schimbat în parte sentinţa, în sensul că, admiţând excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei, a respins acţiunea în contradictoriu cu A.P.A.P.S.
Prin aceeaşi decizie a fost respins apelul declarat de pârâta SC P. SA Galaţi.
Pentru a decide astfel, curtea de apel a reţinut că, potrivit dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, A.P.A.P.S. nu are obligaţia de restituire a imobilelor şi nici de acordare de despăgubiri, decât în cazurile limitativ reglementate, iar potrivit art. 20 din lege, imobilele preluate în mod abuziv, deţinute la data intrării în vigoare a legii de o regie autonomă, societate comercială la care statul este acţionar sau asociat majoritar, se vor restitui în natură persoanei îndreptăţite, prin dispoziţie sau decizie motivată a unităţii deţinătoare.
Apelul pârâtei SC P. SA a fost respins ca nefondat, motivat de faptul că, din probele administrate în cauză, nu rezultă aplicabilitatea art. 18 lit. c) din Legea nr. 10/2001.
Nu s-a dovedit că imobilului i s-au adus modificări de structură suficient de profunde pentru a crea aparenţa unei construcţii noi.
Faptul că pârâta a construit o baracă metalică, realizată din schelet metalic şi o clădire cu pereţi din cărămidă, recuperată din demolări, neizolată termic şi hidrofug, fără pardoseală, tâmplărie, instalaţie electrică, sanitară, cu destinaţie de gogoşerie, neterminată, nu poate fi considerat imobil nou în raport cu cel preluat şi nu reprezintă 50% din suprafaţa construită iniţial.
Nefondată s-a constatat că este şi critica referitoare la utilajele achiziţionate de stat după naţionalizare, deoarece nu pot fi restituite decât utilajele ce au aparţinut presei de ulei, înainte de naţionalizare.
În mod corect s-a dispus şi restituirea suprafeţei de teren aferente construcţiei, atât timp cât din titlul de proprietate nr. 17305- 76/1994, nu rezultă că reclamantului i s-ar fi reconstituit dreptul de proprietate şi pentru această suprafaţă.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs pârâta SC P. SA
Invocând dispoziţiile art. 304 pct. 6, 7, 8, 9 şi 10 C. proc. civ., pârâta a arătat că instanţa a dat reclamantului ceea ce nu s-a cerut. Astfel, acesta a solicitat o presă de ulei şi terenul aferent, dar în patrimoniul societăţii se află un imobil cu etaj, modificat şi consolidat, în care funcţionează două utilaje moderne pentru măcinat grâu şi porumb.
În raport de dispoziţiile art. 18 lit. c) din Legea nr. 10/2001, imobilul existent este un imobil nou, iar dreptul de proprietate asupra terenului a fost deja reconstituit.
Se mai arată că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină şi s-a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii, pentru că nu s-a observat că expertul a adăugat la valoarea construcţiei şi valoarea terenului, iar instanţa nu s-a pronunţat cu privire la cererea pârâtei de efectuare a unei noi expertize.
În mod greşit a apreciat instanţa că imobilul a trecut fără titlu valabil în proprietatea statului şi că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 10/2001, în condiţiile în care societatea este integral privatizată de la 1 septembrie 2003.
Pentru că nu s-a făcut aplicabilitatea art. 18 lit. c) şi art. 27 din legea specială, hotărârea a fost dată cu aplicarea greşită a legii.
Recursul motivat vizează, de fapt, aspecte care ţin de aplicarea Legii nr. 10/2001 şi permite încadrarea în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Susţinerea referitoare la faptul că instanţa a omis să se pronunţe cu privire la cererea pârâtei pentru efectuare a unei noi expertize permite, de asemenea încadrarea în art. 304 pct. 10 din cod.
Criticile privind modalitatea de trecere a imobilului în proprietatea statului şi aplicabilitatea art. 27 din Legea nr. 10/2001 nu sunt întemeiate.
Astfel, art. 2 din lege defineşte în termeni expliciţi noţiunea de imobile preluate în mod abuziv, iar lit. a) din textul invocat, atât în forma actuală, cât şi în forma în vigoare înainte de modificările intervenite prin Legea nr. 247/2005, menţionează şi imobilele preluate în baza Legii nr. 119/1948.
Prin urmare, în mod corect instanţa de apel a constatat că preluarea imobilului a fost abuzivă şi că, în cauză se cuvin măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001.
De asemenea, instanţa a constatat în mod judicios că sunt aplicabile dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 10/2001.
Aşa cum s-a arătat, măsurile reparatorii se stabilesc în condiţiile art. 20 din lege atunci când imobilul se află în deţinerea unei societăţi la care statul, la data intrării în vigoare a legii era asociat ori acţionar majoritar.
În cauză, aşa cum rezultă din adresa Camerei de Comerţ, Industrie şi Agricultură Galaţi, la data de 25 iunie 2002, acţionarul principal al SC P. SA era A.P.A.P.S., care deţinea 75,5497% din acţiunile societăţii.
Împrejurarea că, ulterior intrării în vigoare a legii, societatea s-a privatizat integral, nu este de natură a o exonera de obligaţiile ce-i incumbă prin aplicarea Legii nr. 10/2001.
De altfel, prin chiar Decizia nr. 75 din 12 octombrie 2001, SC P. SA şi-a recunoscut calitatea de unitate deţinătoare, deoarece motivul respingerii notificării nu s-a referit la acest aspect ci la faptul că prin restituirea imobilului societatea şi-ar pierde obiectul de activitate, iar A.P.A.P.S., acţionar majoritar, nu a luat o decizie privind oferta de restituire prin echivalent.
Întemeiate sunt, în schimb, criticile vizând greşita aplicare a dispoziţiilor art. 18 lit. c) din lege.
Potrivit formei iniţiale a articolului în discuţie, în vigoare la momentul judecăţii, măsurile reparatorii se acordau numai în echivalent atunci când imobilul a fost transformat, astfel încât a devenit un imobil nou în raport cu cel preluat.
În cauză au fost efectuate expertize atât la instanţa de fond, cât şi la instanţa de apel.
La instanţa de fond, în urma obiecţiunilor depuse de părţi, expertul a precizat că evaluarea extinderilor aduse imobilului s-a făcut fără a se referi la valoarea iniţială a morii şi fără a se mai evalua clădirea propriu-zisă a morii şi a terenului, întrucât s-a considerat că părţile au fost de acord cu restituirea în natură.
Expertiza efectuată în apel a determinat valoarea lucrărilor de dezvoltare prin raportare la valoarea totală a imobilului.
Se constată, aşadar, că nici una din expertizele efectuate în cauză nu a stabilit dacă imobilul existent este un imobil nou faţă de cel preluat, aşa cum dispunea art. 18 lit. c) din Legea nr. 10/2001. Criteriul valoric, pentru care a optat expertiza efectuată în apel, nu a fost avut în vedere de legiuitor, cu atât mai mult cu cât în valoarea totală s-a cuprins şi valoarea terenului aferent.
Pentru aceste motive, Înalta Curte constată că împrejurările cauzei nu au fost pe deplin stabilite de instanţa de apel. În consecinţă, va admite recursul declarat de pârâtă, va casa Decizia atacată şi, în temeiul art. 314 C. proc. civ. va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
La rejudecare se va avea în vedere că, după intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005, art. 18 lit. c) a fost abrogat şi s-a introdus un nou art., 181, care stabileşte natura măsurilor reparatorii ce se acordă în situaţia imobilelor la care au fost adăugate, pe orizontală şi/sau verticală, în raport cu forma iniţială, noi corpuri a căror arie desfăşurată însumează peste 100% din aria desfăşurată iniţial, sau corpuri suplimentare de sine stătătoare.
Prin urmare, se impune efectuarea unei noi expertize, ce va avea în vedere criteriile stabilite de acest text şi în funcţie de care se vor stabili măsurile reparatorii la care persoana îndreptăţită are dreptul.
Se vor administra şi toate probele necesare pentru a se determina dacă dreptul de proprietate asupra terenului aferent morii a făcut obiectul reconstituirii prevăzute de legile fondului funciar, faţă de împrejurarea că din titlu de proprietate emis pe numele C.E., rezultă că a primit în intravilan 0,744 ha teren construcţii.
În situaţia în care terenul aferent morii nu a făcut obiectul acestor legi, se va determina întinderea exactă a suprafeţei, faţă de împrejurarea că reclamantul a solicitat 3.342 mp iar instanţele au dispus restituirea a 3.837,73 mp.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SC P. SA împotriva deciziei nr. 546A din 27 aprilie 2005 a Curţii de Apel Galaţi, secţia civilă, pe care o casează şi trimite cauza, spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4387/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 123/2006. Civil → |
|---|
