ICCJ. Decizia nr. 2872/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2872
Dosar nr. 3784/54/2006
Şedinţa publică din 2 aprilie 2007
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 51 din 31 ianuarie 2006, pronunţată de Tribunalul Olt s-a admis în parte contestaţia formulată de contestatorul I.G.I. şi a fost anulată dispoziţia nr. 2850 din 6 septembrie 2005, menţinându-se dispoziţia nr. 1074 din 15 august 2002, emisă de primarul municipiului Slatina.
A fost respinsă ca neîntemeiată cererea contestatorului privind obligarea pârâtei la plata despăgubirilor în cuantum de 4.000.000.000 lei
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că pârâta a încălcat principiul irevocabilităţii actelor administrative jurisdicţionale, care au intrat în circuitul civil.
S-a mai reţinut că a fost făcută dovada de către contestator că este persoană îndreptăţită la restituirea imobilelor solicitate, pentru care s-a emis dispoziţia nr. 1074 din 15 august 2002, care i-a fost comunicată, intrând astfel în circuitul civil.
În acest fel, singura modalitate de modificare sau anulare a acestui act intrat în circuitul civil ar fi fost promovarea unei acţiuni injustiţie şi nu emiterea unei noi dispoziţii prin care să fie revocată prima.
Cererea pentru obligarea pârâtei la plata despăgubirilor în cuantum de 4.000.000.000 lei a fost respinsă, reţinându-se că nu a fost făcută dovada care să justifice acordarea lor.
Prin Decizia nr. 561 din 28 iunie 2006, Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, a anulat ca netimbrat apelul declarat de contestatorul I.G.I. împotriva sentinţei civile nr. 51 din 31 ianuarie 2006, pronunţată de Tribunalul Olt şi a fost respins apelul pârâtei Primăria municipiului Slatina împotriva aceleiaşi hotărâri.
A fost obligată pârâta să plătească contestatorului 400 lei (RON) cheltuieli de judecată.
Instanţa de apel a reţinut că, în şedinţa publică din 26 aprilie 2006, curtea de apel a pus în discuţia părţilor calificarea căii de atac şi a stabilit că sentinţa pronunţată de instanţa de fond este susceptibilă de a fi atacată atât cu apel, cât şi cu recurs.
De asemenea, s-a pus în vedere apelantului contestator să achite taxa de timbru în raport de valoarea pretenţiilor din cererea adresată instanţei, stabilită la suma de 7006,2 lei (RON) pentru fond şi 3503,1 lei (RON) pentru apel.
Faţă de acest aspect, apelantul contestator a învederat instanţei că nu înţelege să timbreze apelul şi că nu ar fi timbrat nici la instanţa de fond, chiar în cazul în care i s-ar fi pus în vedere, situaţia în care, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 a fost anulat apelul ca netimbrat. Instanţa nu a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 20 alin. (5) din aceeaşi lege, având în vedere precizarea apelantului contestator, care a arătat că nu ar fi timbrat cererea pentru despăgubiri, chiar dacă instanţa de fond i-ar fi pus în vedere cuantumul taxei judiciare de timbru şi obligaţia de a o achita.
În ceea ce priveşte apelul declarat de pârâta Primăria municipiului Slatina s-a reţinut că, potrivit art. 25 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 (în actuala numerotare după modificare), "Decizia sau, după caz, dispoziţia de aprobare a restituirii în natură a imobilului face dovada proprietăţii persoanei îndreptăţite asupra acestuia, are forţa probantă a unui înscris autentic şi constituie titlu executoriu pentru punerea în posesie, după îndeplinirea formalităţilor de publicitate imobiliară."
În alin. (7) din acelaşi articol se menţionează că prevederile de la alin. (4) sunt aplicabile şi dispoziţiilor emise de primari, ori, după caz, de preşedinţii consiliilor judeţene.
Faţă de aceste dispoziţii, instanţa a reţinut că, atâta vreme cât legea defineşte dispoziţia de restituire emisă în baza Legii nr. 10/2001 ca având forţa şi caracteristicile înscrisului autentic şi a titlului executoriu, desfiinţarea unui astfel de act este posibilă numai în condiţiile dreptului comun.
Organul emitent (inclusiv autorităţile administrative) nu poate proceda la desfiinţarea actului pe cale unilaterală, respectiv pe calea revocării.
Pentru că dispoziţia contestată de apelantul contestator I.G.I. a fost emisă cu încălcarea prevederilor legale menţionate mai sus, instanţa de apel a reţinut că în mod just instanţa de apel a admis contestaţia şi a procedat la anularea respectivei dispoziţii.
Cu privire la critica vizând emiterea în mod greşit a dispoziţiei iniţiale nr. 1074/2002, formulată de către apelanta intimată s-a concluzionat că nu poate face obiectul analizei în această fază procesuală, deoarece instanţa de fond nu a fost investită cu o astfel de cerere.
Împotriva deciziei nr. 561 din 28 iunie 2006, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, în termen legal a declarat recurs Primăria municipiului Slatina, invocând art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ. şi a arătat că aceasta este nelegală, greşit reţinându-se că recurenta a încălcat principiul irevocabilităţii actelor administrative, care au intrat în circuitul civil, prin revocarea ultimei dispoziţii, care nu a produs niciun efect juridic specific Legii nr. 10/2001.
Se mai arată că, recurenta în calitate de emitentă a celor două dispoziţii a interpretat greşit actele prezentate de către contestator pentru dovedirea dreptului de proprietate, situaţie în care a trebuit să emită o nouă dispoziţie, prin care a anulat-o în parte pe prima.
În acest mod învederează că, restituirea imobilului s-a făcut corect în raport de persoanele îndreptăţite potrivit Legii nr. 10/2001.
Examinând recursul, în limita criticilor formulate, care face posibilă încadrarea în art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se constată că este nefondat.
Intimatul contestator a făcut dovada că este persoana îndreptăţită la restituirea imobilelor pe care le-a solicitat de la unitatea deţinătoare, motiv pentru care s-a emis dispoziţia nr. 1074 din 15 august 2002, care i-a fost comunicată, astfel intrând în circuitul civil.
Nelegal, ulterior s-a emis o nouă dispoziţie cu nr. 2850 din 6 septembrie 2005, prin care s-a anulat în parte prima dispoziţie, cu motivarea că s-a dispus restituirea imobilului situat în Bucureşti către moştenitorii altei familii.
Instanţa de apel corect a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 25 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, dispoziţia de restituire în natură a unui imobil face dovada proprietăţii persoanei îndreptăţite asupra acestuia şi că având forţa probantă a unui înscris autentic şi constituind titlu executoriu pentru punerea în posesie nu putea fi revocată nici total şi nici parţial de către organul emitent.
Altfel spus, instanţa de apel a reţinut corect, că orice dispoziţie emisă în baza Legii nr. 10/2001 nu poate urma regimul juridic al actelor administrative. In raport de prevederile exprese ale Legii nr. 10/2001, ele constituie titluri de proprietate şi orice neînţelegeri intervenite între proprietari cu privire la întinderea drepturilor nu pot fi soluţionate decât în condiţiile dreptului comun.
Singura modalitate de modificare sau anulare a unei dispoziţii emisă în baza Legii nr. 10/2001, act intrat în circuitul civil, este promovarea unei acţiuni injustiţie şi nu emiterea unei noi dispoziţii de revocare de către organul emitent. Aşadar, organul emitent nu poate proceda la desfiinţarea actului pe cale unilaterală prin revocare.
Sub acest aspect, hotărârea recurată este în afara criticii formulate de către recurentă.
În ceea ce priveşte critica întemeiată pe motivul prevăzut de art. 304 pct. 10 C. proc. civ. se reţine că, nu mai poate face obiectul analizei instanţei de control judiciar, deoarece, faţă de data promovării căii de atac a recursului (26 iulie 2006), acesta nu mai constituie motiv de recurs.
Pentru considerentele expuse, recursul pârâtei se va respinge şi se va menţine ca legală şi temeinică hotărârea instanţei de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGH
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Primăria municipiului Slatina împotriva deciziei nr. 561 din 28 iunie 2006 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 2 aprilie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2874/2006. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2786/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
