ICCJ. Decizia nr. 3211/2006. Civil. Anulare act. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3211
Dosar nr. 4039/117/2006
Şedinţa publică din 21 mai 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului rezultă următoarele:
Tribunalul Cluj, prin sentinţa civilă nr. 1109/2006 pronunţată în rejudecare a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Primarului Municipiului Cluj-Napoca şi a respins ca nefondată acţiunea reclamanţilor L.E. şi R.D.L. împotriva Primarului Municipiului Cluj-Napoca, D.A., C.I. şi B.M. privind constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare. Prin aceeaşi sentinţă a fost respinsă acţiunea reclamanţilor faţă de Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca, pentru lipsa calităţii procesuale pasive, reclamanţii fiind obligaţi în solidar la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1100 RON către pârâta B.M.
Pentru a pronunţa această soluţie Tribunalul a reţinut că părţi ale contractului de vânzare-cumpărare sunt SC C. SA Cluj-Napoca şi defunctul C.I.
Întrucât prin precizarea la acţiune din 15 noiembrie 2006, reclamanţii au înţeles să se judece în contradictoriu cu Primarul Municipiului Cluj-Napoca şi moştenitorii C.I., analizarea valabilităţii contractului de vânzare-cumpărare nu este posibilă numai în raport cu una din părţile acestuia, de vreme ce Consiliul local al municipiului Cluj-Napoca nu are calitate procesuală iar Primarul Municipiului Cluj-Napoca nu este parte în contractul de vânzare-cumpărare.
Raportat la aceste considerente, Tribunalul a respins acţiunea reclamanţilor, reţinând lipsa calităţii procesuale pasive atât a pârâtului, Primarul Municipiului Cluj-Napoca cât şi a pârâtului Consiliul Local al Municipiului Cluj.
Prin Decizia nr. 97 A din 10 aprilie 2007 Curtea de Apel Cluj a admis apelul reclamanţilor L.E. şi R.D.L., decedată în cursul procesului, şi continuat de L.A.E. împotriva sentinţei civile nr. 1109 din 13 decembrie 2006 a Tribunalului Cluj, pe care a desfiinţat-o, trimiţând cauza spre rejudecare Tribunalului Cluj.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut din conţinutul precizării la acţiune că reclamanţii indicând temeiul juridic al acţiunii în nulitatea contractului de vânzare-cumpărare şi relevând reaua credinţă a părţilor contractante, au înţeles să se judece în continuare cu Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca, în calitate de parte contractantă şi de reprezentant al Statului Român, al cărui titlu de proprietate îl contestă prin prisma prevederilor art. 6 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 cărora le corespund dispoziţiunile art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 10/2001 republicată.
În acest context, precizarea de acţiune formulată de reprezentantul reclamanţilor reprezintă o extindere de acţiune şi faţă de Primarul Municipiului Cluj-Napoca precum şi moştenitorii defunctului C.I., nicăieri din cuprinsul acestei precizări nespecificându-se în mod expres că reclamanţii ar fi înţeles să renunţe la judecată faţă de Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca.
Chiar dacă reprezentantul reclamanţilor ar fi făcut verbal o astfel de declaraţie, acest act de dispoziţie nu era valabil fără acceptul expres al reclamanţilor, semnatari ai precizării de acţiune ori în absenţa unei procuri speciale din partea reclamantei R.D.L. lipsă la termenul din 15 noiembrie 2006.
Întrucât instanţa de fond a ignorat cu desăvârşire aceste aspecte a reţinut în mod nelegal prin sentinţă, ca urmare a precizărilor de acţiune din 15 noiembrie 2006 pârâtul Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca nu mai are calitate procesuală pasivă.
Rezolvând litigiu pe această excepţie, instanţa nu a mai intrat în cercetarea fondului, motiv pentru care Curtea de Apel Cluj, a desfiinţat sentinţa nr. 1109 din 13 decembrie 2006, trimiţând cauza spre rejudecare Tribunalului Cluj.
Împotriva deciziei a declarat recurs B.M., criticând-o pentru nelegalitate.
În motivarea recursului, pârâta arată că instanţa de apel a făcut o interpretare greşită a actului dedus judecăţii, faţă de precizarea de acţiune făcută de avocat şi a nesocotit poziţia procesuală a reclamanţilor, exprimată oral la instanţa de fond, prin care au arătat că înţeleg să se judece cu Primarul Municipiului Cluj alături de pârâţii persoane fizice, moştenitorii titularului contractului de vânzare-cumpărare a cărui nulitate absolută s-a solicitat prin acţiune.
Chiar dacă reclamanţii au indicat temeiul juridic al acţiunii, făcând referire la art. 45 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, ei au stabilit cadrul juridic al acţiunii, în raport cu pârâţii faţă de care au înţeles să se valorifice dreptul subiectiv dedus judecăţii.
În speţă nu este vorba de o renunţare la judecată în sensul art. 246 C. proc. civ ., instanţa nemotivându-şi soluţia pe aceste dispoziţiuni, ci apelanţii au solicitat a se analiza sentinţa în contextul strict al motivării acesteia.
Recursul este întemeiat astfel cum se va arăta în cele ce urmează.
În speţă, obiectul acţiunii, îl constituie anularea contractului de vânzare-cumpărare nr. 32913 din 5 februarie 1997 încheiat între SC C. SA şi defunctul C.I., iar temeiul juridic al nulităţii îl constituie dispoziţiunile art. 45 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 modificată prin Legea nr. 247/2005, întrucât imobilul fiind preluat fără titlu valabil, este exceptat de la prevederile Legii nr. 112/1995.
Atunci când persoana îndreptăţită atacă în justiţie actele de înstrăinare încheiate în legătură cu imobilul a cărui restituire se solicită, respectiv anularea acestuia, nu sunt incidente prevederile art. 26 pct. 3 din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005, deoarece procedura are un caracter special strict circumscrisă la deciziile/dispoziţiile emise în cadrul procedurii prealabile administrative, reglementată de Legea nr. 10/2001. În acest caz nu mai sunt incidente prevederile menţionate, ci solicitarea se poate face pe calea dreptului comun, competenţa în primă instanţă fiind stabilită conform art. 1 şi art. 2 C. proc. civ .
Sub aspect material judecătoria are plenitudinea de competenţă pentru judecata în primă instanţă, de vreme ce judecă toate procesele şi cererile, în afara acelora care, prin excepţie sunt date în competenţa altor instanţe.
În privinţa litigiilor în materie civilă pentru determinarea competenţei materiale este avut în vedere criteriul valorii pricinii, competenţa în primă instanţă a judecătoriei fiind limitată numai la pricinile al căror obiect are o valoare de până la 500.000 lei inclusiv.
Aceasta înseamnă că nu este necesară o lege specială pentru determinarea competenţei judecătoriei şi că ori de câte ori prin lege nu se prevede competenţa altei instanţe sau organ de jurisdicţie de a judeca pricina în primă instanţă, cererea trebuie adresată judecătoriei.
În speţă, instanţa de recurs a pus în discuţie din oficiu competenţa materială a tribunalului căruia reclamanţii li s-au adresat, de a soluţiona cauza pe fond.
Întrucât pe tot parcursul procesului, în toate fazele procesuale, reclamanţii nu au probat că imobilul, obiectul material al contractului de vânzare-cumpărare are o valoare mai mare de 500.000 lei, de natură să atragă competenţa în primă instanţă a tribunalului, competenţa de soluţionare a cauzei revine în virtutea plenitudinii de competenţă, judecătoriei, în temeiul art. 1 C. proc. civ.
Acţiunea în anularea contractului de vânzare-cumpărare în temeiul art. 45 din Legea nr. 10/2001 fiind o acţiune de sine stătătoare şi nu accesorie acţiunii întemeiată pe art. 25 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, se soluţionează potrivit procedurii de drept comun şi-i sunt incidente dispoziţiunile de competenţă generale prevăzute de Codul de procedură civilă.
Aşa fiind, pentru considerentele de mai sus expuse, în temeiul art. 313 C. proc. civ., recursul declarat de B.M. va fi admis iar Decizia atacată 37 A/2007 a Curţii de Apel Cluj, precum şi sentinţa nr. 1109 din 13 decembrie 2006 a Tribunalului Cluj, vor fi casate, cauza fiind trimisă pentru soluţionare pe fond la Judecătoria Cluj-Napoca.
Instanţa competentă va examina şi cererea formulată de R.L.D. de renunţare la judecata faţă de Consiliul Local al Municipiului Cluj, formulată prin declaraţia autentică nr. 169 din 20 februarie 2007, fila 37 dosar nr. 4039/117/2006, precum şi aspectele evidenţiate de B.M. în motivarea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de B.M. împotriva deciziei nr. 97 A din 10 aprilie 2007 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi de familie.
Casează Decizia atacată, precum şi sentinţa nr. 1109 din 13 decembrie 2006 a Tribunalului Cluj, secţia civilă, şi trimite cauza pentru soluţionare pe fond la Judecătoria Cluj-Napoca.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3241/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2565/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
