ICCJ. Decizia nr. 3451/2006. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3451
Dosar nr. 19587/1/2005
Nr. vechi 5415/200.
Şedinţa publică din 31 martie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Pentru acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj la data de 18 iulie 2003,, reclamantele I.E. şi I.M. au chemat în judecată pârâţii Consiliul local al municipiului Craiova, Primarul municipiului Craiova şi Prefectura judeţului Dolj, Comisia pentru aplicarea Legii nr. 10/2001, solicitând ca instanţa să dispună restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 2044 mp situat în Craiova, ori în subsidiar, acordarea de despăgubiri.
În motivarea acţiunii au arătat că prin contractul de vânzare-cumpărare din 5 septembrie 1963, I.I.(în prezent decedat, având ca moştenitor pe I.E.) şi I.M. au dobândit terenul respectiv, care le-a fost expropriat prin Decretul nr. 336/1985. S-a formulat notificare în temeiul Legii nr. 10/2001, solicitându-se restituirea în natură a imobilului, rămasă fără răspuns.
Pe parcursul desfăşurării procesului s-a emis Dispoziţia nr. 6077 din 4 februarie 2004 de către pârâtul Primarul municipiului Craiova prin care s-a respins solicitarea de restituire în natură, notificarea fiind înaintată Prefecturii judeţului Dolj cu propunere de acordare a măsurilor reparatorii sub forma despăgubirilor băneşti.
Urmare a acestei situaţii, reclamantele şi-au modificat acţiunea, arătând că înţeleg să solicite şi anularea dispoziţiei menţionate.
Pârâtul Consiliul local al municipiului Craiova a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acţiunii, cu motivarea că pe teren s-au realizat investiţiile preconizate (stradă cu linie de tramvai şi parc). S-a mai arătat că bunul face parte din domeniul public de interes local, astfel încât singura soluţie legală o reprezintă acordarea de măsuri reparatorii în echivalent.
Examinând probatoriile cu înscrisuri şi expertiză topografică, astfel cum aceasta a fost completată, Tribunalul Dolj a pronunţat sentinţa civilă nr. 293 din 13 iulie 2004, prin care:
- a admis în parte acţiunea;
- a anulat Dispoziţia emisă de Primarul municipiul Craiova;
- a dispus restituirea în natură către reclamante a unei suprafeţe de teren de 1576 mp, situate în Craiova, cu amplasamentul stabilit în schiţa, anexă a raportului de expertiză topografică, ing. P.M.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut în esenţă că pentru suprafaţa de teren de 1576 mp nu există lucrări de investiţii începute, imobilul nefiind, pe această porţiune, afectat de detalii de sistematizare. Cum calitatea de „persoane îndreptăţite" în sensul Legii nr. 10/2001 este întrunită, sub toate aspectele, de către reclamante, natura reparatorie a actului normativ poate fi realizată pe deplin prin restituirea imobilului în natură.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel pârâţii Consiliul local al Municipiului Craiova şi Primarul municipiului Craiova, solicitând schimbarea ei în sensul respingerii acţiunii.
S-a mai arătat că în cauză sunt incidente prevederile art. 9 alin. (2) şi art. 11 pct. 3 din Legea nr. 10/2001, potrivit măsurile reparatorii se pot stabili numai prin echivalent bănesc în situaţia în care terenurile sunt ocupate de investiţii legale aprobate şi sunt destinate folosirii publice. Apelanţii au mai susţinut că terenul în litigiu aparţine domeniului public de interes local şi face parte din planul urbanistic general al municipiului, fiind destinat amenajării hidrotehnice şi de agrement „Lac Craioviţa".
Examinând aceste susţineri, Curtea de Apel Craiova le-a apreciat ca întemeiate, astfel încât prin Decizia civilă nr. 357 din 2 februarie 2005 a admis apelul şi a schimbat în totalitate sentinţa în sensul că a respins acţiunea ca nefondată.
Curtea de Apel a reţinut în esenţă că:
- deşi terenul în suprafaţă de 1576 mp este în prezent liber, neafectat de construcţii, el nu poate fi restituit în natură întrucât întreaga zonă este afectată lucrărilor de interes public, şi anume construirea unui canal colector şi amenajarea zonei de agrement adiacente;
- scopul exproprierii terenului a fost atins, astfel cum s-a reţinut în mod irevocabil într-o altă judecată având ca obiect revendicarea lui;
- bunul aparţine domeniului public de interes local, astfel încât singura modalitate legală de dezdăunare a reclamantelor o constituie acordarea de măsuri reparatorii în echivalent.
Împotriva acestei decizii reclamantele au declarat recursul de faţă, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs reclamantele au arătat că din nici o probă administrată în cauză nu se poate trage concluzia la care a ajuns instanţa de apel în sensul că pe terenul în litigiu urmează să se edifice canalul colector al sistemului hidrotehnic din zonă. Dimpotrivă, expertiza topografică a constatat că suprafaţa de teren restituită în natură de către instanţa de fond este liberă de orice lucrări de investiţii şi nici nu are destinaţia de zonă de agrement.
Recurentele au solicitat în consecinţă admiterea recursului şi modificarea deciziei pronunţate în apel în sensul respingerii apelului şi menţinerii sentinţei de fond.
Examinând întregul material probator administrat în cauză, Înalta Curte reţine că recursul este fondat în sensul consideraţiilor ce succed.
Ambele instanţe au soluţionat cauza fără a stabili în mod neechivoc, pe bază de probatorii certe, situaţia de fapt şi juridică a terenului de 1576 mp liber de construcţii şi detalii de sistematizare. În raport de împrejurarea esenţială privind eventuala destinaţie a acestei suprafeţe ca loc al construirii canalului colector şi a zonei adiacente, instanţele urmau să statueze care dintre ipotezele prevăzute de art. 9 şi respectiv art. 11 din Legea nr. 10/2001 sunt întrunite şi la ce măsuri reparatorii sunt îndreptăţite reclamantele.
Este relevant sub acest aspect că nici unul dintre înscrisurile existente la dosarul cauzei (anexa la HG nr. 665 din 27 iulie 2001, datele de identificare a lucrării hidrotehnice, certificatul de urbanism, autorizaţiile, avizele şi referatele emise de Primăria municipiului Craiova) şi nici celelalte probatorii nu conduc la o concluzie certă cu privire la afectaţiunea celor 1576 mp scopului de interes public menţionat.
Aşa fiind, lămurirea acestei situaţii prin suplimentarea probatoriilor (eventual cu o nouă expertiză, cercetare locală, alte înscrisuri şi dovezi) este esenţială pentru aplicarea corectă a dispoziţiilor Legii nr. 10/2001.
Pe de altă parte, celelalte considerente ale deciziei pronunţate în apel în sensul respingerii acţiunii sunt de asemenea criticabile.
- în cauză nu există autoritate de lucru judecat în sensul art. 1201 C. civ., hotărârea judecătorească anterioară examinând un alt temei juridic (revendicare în condiţiile art. 480 C. civ.) şi rezolvând cauza într-un cu totul alt context legislativ decât Legea nr. 10/2001;
- în situaţia în care condiţiile prevăzute de actul normativ menţionat pentru restituirea în natură ar fi întrunită, includerea bunului în domeniul privat al unităţii administrative locale este fără relevanţa pe care i-o atribuie Curtea de Apel.
Aşa fiind, în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1) teza I şi alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul şi va casa Decizia atacată, trimiţând cauza la aceeaşi instanţă de apel pentru rejudecarea apelului pârâţilor în sensul şi limitele arătate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul reclamantelor I.E. şi I.M. împotriva deciziei nr. 357 din 2 februarie 2005 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă.
Casează Decizia recurată şi trimite cauza la aceeaşi instanţă pentru rejudecarea apelului declarat de pârâţi
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3450/2006. Civil. Stabilire drept de... | ICCJ. Decizia nr. 324/2006. Civil → |
|---|
