ICCJ. Decizia nr. 3691/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3691
Dosar nr.5051/109/2006
Şedinţa publică din 5 iunie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 165 din 17 mai 2007 Tribunalul Argeş a admis acţiunea formulată de reclamantul D.C. în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Piteşti prin Primar, a anulat dispoziţia nr. 2202/2006 emisă de pârât şi a dispus restituirea în natură a suprafeţei de teren de 1900 mp situată în Piteşti.
În motivarea sentinţei s-a reţinut că reclamantul este unicul moştenitor al defuncţilor D.I.C. şi D.E. şi persoană îndreptăţită în sensul dispoziţiilor Legii nr. 10/2001
Prin Decizia nr. 15 din 8 decembrie 1943 a Curţii de Apel Bucureşti s-a expropriat de la autoarea reclamantului suprafaţa de 396 mp, proprietarei rămânându-i în proprietate încă 4390 mp teren ce au fost preluaţi ulterior de către stat în mod abuziv. Din această suprafaţă reclamantului i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru 2490 mp.
Din cuprinsul raportului de expertiză efectuat în cauză a rezultat că suprafaţa de 1900 mp teren în litigiu este în circuitul civil, nu face parte din domeniul public sau privat al statului şi nu este afectată de construcţii sau lucrări de utilitate publică.
Împotriva sentinţei a declarat apel pârâtul Primarul Municipiului Piteşti susţinând că reclamantul nu a prezentat nici o dovadă a dreptului de proprietate asupra terenului, iar expertiza efectuată în cauză nu a stabilit exact amplasamentul terenului şi a concluzionat că pe acesta sunt amplasate proprietăţi private.
Curtea de Apel Piteşti, prin Decizia civilă nr. 364 A din 18 octombrie 2007 a admis apelul şi a schimbat în tot sentinţa în sensul respingerii acţiunii formulate de reclamant.
În considerentele deciziei s-a reţinut că la dosar a fost depusă doar Decizia de expropriere nr. 15 din 8 decembrie 1943 a Curţii de Apel Bucureşti care nu poate constitui, singură, înscris doveditor al dreptului de proprietate.
Expertiza efectuată în cauză a evidenţiat că terenul în litigiu este în proprietatea unor persoane fizice care l-au dobândit prin cumpărare de la alte persoane în anii 1954, 1956 şi 1959, la filele 29-31 fiind depuse contractele de vânzare cumpărare autentificate la notariatul de Stat al Regiunii Piteşti şi, în concluzie, terenul de 1900 mp nu a fost preluat abuziv de la autorii reclamantului întrucât a aparţinut altor persoane.
Acţiunea reclamantului a fost respinsă deoarece nu s-a dovedit dreptul de proprietate asupra celor 1900 mp teren conform dispoziţiilor art. 22 din Legea 10/2001, iar expertiza efectuată în cauză a concluzionat că suprafaţa solicitată constituie proprietatea unor persoane fizice.
Împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs reclamantul D.C., în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pentru următoarele motive:
- Decizia atacată a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 85 C. proc. civ., fără a observa că procedura de citare a reclamantului nu a fost legal îndeplinită pentru unicul termen din data de 18 octombrie 2007, astfel încât acesta nu a avut cunoştinţă de termenul de judecată şi nici de motivele de apel
- Decizia a fost dată şi cu încălcarea dispoziţiilor art. 129 C. proc. civ. întrucât judecătorii apelului nu şi-au exercitat rolul activ, respectiv nu au cercetat şi nu au ordonat administrarea de probe noi pentru a afla dacă terenul în litigiu este deţinut legal de persoanele fizice.
Recursul este fondat pentru considerentele care succed.
Hotărârea atacată a fost pronunţată cu încălcarea normelor legale privind citarea recurentului.
Astfel, potrivit procesului verbal existent la fila 119 a dosarului de apel citarea recurentului pentru termenul din data de 18 octombrie 2007 s-a realizat prin afişare, dar, din modalitatea de întocmire a acestuia nu rezultă locul afişării, uşa principală a clădirii sau uşa locuinţei destinatarului, întrucât agentul procedural a subliniat ambele rubrici. De asemenea, sunt subliniate şi rubricile „persoana de la punctul 1 a refuzat primirea" şi „nici o persoană de la punctul 1 nu a fost găsită", aşa încât nu se poate şti cu siguranţă dacă destinatarul nu s-a aflat la domiciliu sau a refuzat primirea citaţiei.
Este adevărat că art. 92 alin. (4) C. proc. civ. prevede că agentul procedural va proceda la afişarea citaţiei în situaţia în care destinatarul refuză primirea sau nu se găseşte la domiciliu, însă din dovada înmânării citaţiei trebuie să rezulte neechivoc motivul pentru care s-a procedat la afişare, respectiv refuzul de primire sau lipsa destinatarului.
Prevederile art. 105 C. proc. civ. reglementând nulitatea actelor de procedură, dispune că actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale se vor declara nule numai dacă prin acestea s-a pricinuit părţii o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor.
Sintagma „neobservarea formelor legale" semnifică nu numai condiţiile referitoare la forma exterioară a actelor de procedură, ci toate condiţiile necesare pentru desfăşurarea procesului civil. Printre acestea un loc important îl deţine citarea părţilor, care reprezintă o condiţie esenţială în procesul civil. încălcarea ei atrage nulitatea hotărârii pronunţate deoarece este de natură să influenţeze asupra soluţiei date în lipsa părţii sau a dovezii legale de citare, antrenând posibilitatea soluţionării greşite a litigiului.
Necitarea legală a recurentului l-a împiedicat pe acesta să-şi formuleze apărările şi să prezinte dovezile în susţinerea apărărilor, ceea ce i-a produs o vătămare constând în admiterea apelului pârâtului, desfiinţarea sentinţei şi respingerea acţiunii, vătămare care, aşa cum prevede art. 105 alin. (2) C. proc. civ., nu se poate înlătura decât prin anularea hotărârii recurate.
În consecinţă, recursul se va admite, se va casa Decizia atacată, iar cauza se va trimite al aceeaşi instanţă de apel pentru rejudecarea apelului, prilej cu care instanţa va examina şi celelalte critici inserate în motivarea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul D.C. împotriva deciziei nr. 364 A din 18 octombrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă, conflicte de muncă şi asigurări sociale, minori şi de familie pe care o casează şi trimite cauza la aceeaşi instanţă pentru rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 374/2006. Civil. Expropriere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3323/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
