ICCJ. Decizia nr. 3752/2006. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3752
Dosar nr. 11911/99/2006
Şedinţa publică din 9 iunie 2008
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi, secţia civilă, reclamantul Ş.V.G. a formulat contestaţie împotriva dispoziţiei nr. 1935 din 9 iunie 2006 emisă de pârâtul Primarul municipiului Iaşi, prin care i s-a respins cererea privind restituirea în natură, pe amplasamentul alăturat, a terenului în suprafaţă de 360 mp situat în Iaşi.
Prin sentinţa civilă nr. 2965 din 20 decembrie 2006, Tribunalul Iaşi, secţia civilă, a respins acţiunea.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că terenul situat în Iaşi, în suprafaţă de 884 mp, a aparţinut autorului reclamantului, Ş.V., iar prin Decretul nr. 932/1967 a fost expropriată din patrimoniul numiţilor Ş.M., Ş.O., Ş.V., G.E., Ş.M. şi Ş.S., moştenitorii acestuia, suprafaţa de 823 mp din acest teren.
Întrucât prin procedura prevăzută de Legea nr. 18/1991, reclamantului i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 643 mp, acesta nu este îndreptăţit să solicite o diferenţă de teren de 360 mp, care excede proprietăţii de 884 mp, astfel că acţiunea a fost respinsă.
Prin Decizia nr. 164 din 31 octombrie 2007, Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, a admis apelul declarat de reclamant şi a schimbat în tot sentinţa tribunalului, în sensul că a admis contestaţia, a anulat dispoziţia nr. 1935 din 9 iunie 2006 emisă de Primarul municipiului Iaşi şi a recunoscut reclamantului dreptul la masuri reparatorii prin echivalent pentru suprafaţa de 241 mp teren.
Instanţa de apel a reţinut că reclamantul beneficiază de întreaga suprafaţă de teren ce a aparţinut autorului său întrucât, în raport de dispoziţiile art. 4 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, fiind singurul care a urmat procedura prevăzută de această lege, îi profită cotele celorlalţi moştenitori. Se mai reţine că suprafaţa de teren pentru care reclamantul are dreptul la măsuri reparatorii în echivalent este de 241 mp şi reprezintă diferenţa dintre suprafaţa de teren deţinută în proprietate de autorul său (884 mp) şi cea de 643 mp, pentru care i s-a reconstituit dreptul de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991.
Decizia pronunţată în apel a fost atacată cu recurs de reclamant care, invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicită să i se recunoască dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 801 mp teren situată în Iaşi, şi să i se restituie în natură, pe amplasament alăturat, suprafaţa de 180 mp, respectiv actualul trotuar şi o parte din parcarea neautorizată, pe care parţial o deţine în proprietate în baza titlului de proprietate emis în baza Legii nr. 18/1991.
Recurentul susţine că în mod greşit au stabilit instanţele de fond şi apel că suprafaţa dobândită de la autorul său ar fi de 884 mp, întrucât în realitate aceasta a fost de 981 mp, din care a fost expropriată suprafaţa de 823 mp, rămânând o diferenţă de 158 mp, care reprezintă terenul de sub case. însumând această suprafaţă de 158 mp cu 643 mp, pentru care i s-a reconstituit dreptul de proprietate, rezultă 801 mp, adică suprafaţa pentru care solicită să i se recunoască dreptul de proprietate prin prezentul recurs. Diferenţa până la 981 mp, respectiv 180 mp, solicită a-i fi restituită în natură, pe amplasament alăturat.
Verificând legalitatea deciziei recurate în raport de criticile formulate şi având în vedere prevederile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este nefondat, pentru următoarele considerente:
Recurentul-reclamant beneficiază de întreaga suprafaţă de teren ce a aparţinut autorului său, în raport de dispoziţiile art. 4 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 potrivit cărora, de cotele moştenitorilor care nu au urmat procedura prevăzută de această lege, profită ceilalţi moştenitori ai persoanei îndreptăţite, care au depus în termen cererea de restituire, astfel că şi din acest punct de vedere dispoziţia contestată în prezenta cauză nu este legală.
În ce priveşte terenul în litigiu, situat în Iaşi, acesta a aparţinut autorului reclamantului, V.Ş., fiind dobândit astfel: 460 mp prin cumpărare de la D.D., conform actului de vânzare nr. 2466/1928 (fila 11, dosar fond) şi 424 mp, reprezentând „teren în avansare situat în faţa proprietăţii sale", prin licitaţie publică, conform deciziunii nr. 45 din 4 februarie 1929 a Consiliului municipal Iaşi (fila 37, dosar fond). Rezultă că suprafaţa totală deţinută în proprietate era de 884 mp, aşa cum de altfel, a reţinut şi instanţa de apel.
Nu poate fi reţinută critica recurentului în sensul că prin Decizia nr. 45/1929, autorul său ar fi dobândit 521 mp şi nu 424 mp. Din cuprinsul acestei decizii rezultă fără echivoc care este suprafaţa de teren dobândită în proprietate, iar faptul că pe verso cererii adresată Primăriei, autorul reclamantului a menţionat suprafaţa de 521 mp, aceasta nu reprezintă o dovadă a dreptului de proprietate pentru această suprafaţă.
Prin decretul nr. 932/1967, s-a expropriat din patrimoniul numiţilor Ş.M., Ş.O., Ş.V., G.E., Ş.M. şi Ş.S., moştenitorii defunctului Ş.V., suprafaţa de 823 mp.
Reclamantului i s-a reconstituit, în baza Legii nr. 18/1991, dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 643 mp, conform titlului de proprietate nr. 181692 din 14 august 1992 eliberat de Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Iaşi (fila 14, dosar fond), fapt necontestat de recurent, astfel că, în raport de suprafaţa totală de 884 mp, acesta are dreptul la măsuri reparatorii pentru suprafaţa de 241 mp.
Solicitarea recurentului în sensul de a i se recunoaşte dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 801 mp, rezultaţi din însumarea suprafeţei de 643 mp, redobândiţi prin reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii nr. 18/1991, şi 158 mp suprafaţă aflată sub casă şi neexpropriată, nu poate fi primită.
Suprafaţa de 158 mp, neexpropriată, nu poate forma obiectul restituirii în baza Legii nr. 10/2001, care reglementează exclusiv situaţia imobilelor preluate abuziv de stat în perioada 6 martie 1945-21 decembrie 1989. Or, atâta vreme cât acest teren nu a fost expropriat, el a rămas în proprietatea autorului reclamantului.
Cât priveşte solicitarea recurentului de restituire în natură a terenului în suprafaţă de 180 mp reprezentând trotuarul şi o parte din parcare, aceasta nu poate fi primită.
Potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, în cazul în care pe terenurile preluate abuziv s-au edificat construcţii noi sau alte amenajări de utilitate publică, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent.
Din raportul de expertiză efectuat la instanţa de apel, rezultă că această suprafaţă este afectată de detalii de sistematizare. Recurentul nu a probat susţinerea din recurs în sensul că parcarea ar fi neautorizată şi nici că trotuarul ar fi nefolosit, astfel că în raport de constatările expertizei, în mod corect a stabilit instanţa de apel dreptul reclamantului la măsuri reparatorii în echivalent.
Faţă de cele ce preced, în temeiul art. 312 alin. (l) C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul Ş.V.G. împotriva deciziei nr. 164 din 31 octombrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 9 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 377/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 374/2006. Civil. Expropriere. Recurs → |
|---|
