ICCJ. Decizia nr. 374/2006. Civil. Expropriere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 374
Dosar nr. 1074/116/2006
Şedinţa publică din 23 ianuarie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La 30 ianuarie 2006, reclamanta B.D.C. a chemat în judecată C.N.A.D.N.R. SA, contestând legalitatea Hotărârii nr. 35 din 6 septembrie 2005 emisă de pârâtă prin care s-au stabilit în conformitate cu art. 6 din Legea nr. 198/2004 despăgubiri, în cuantum de 27.287,45 RON pentru terenul în suprafaţă de 4282,02 mp situat în raza comunei Perişoru, judeţul Călăraşi.
În motivarea contestaţiei, întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 21 şi urm. din Legea nr. 33/1994, reclamanta a arătat că este proprietara terenului mai sus individualizat, conform titlului de proprietate nr. 120.153 din 11 decembrie 2001.
Imobilul a fost expropriat pentru lucrări de utilitate publică, respectiv construirea Autostrăzii TransEuropene Nord-Sud, iar valoarea despăgubirilor, astfel cum au fost stabilite este inferioară valorii reale a terenului, pe care aceasta a estimat-o la 107.050,5 Euro.
La 28 martie 2006, reclamanta şi-a precizat acţiunea arătând că valoarea prejudiciului creat prin Hotărârea nr. 35 din 6 septembrie 2005 a Statului Român cuprinde şi beneficiul nerealizat pe o perioadă de 20 de ani agricoli, începând cu anul agricol 2004-2005 şi terminând cu anul 2024-2025.
Prin sentinţa civilă nr. 2452 din 14 noiembrie 2006, Tribunalul Călăraşi a admis contestaţia.
A stabilit cuantumul despăgubirilor cuvenite reclamantei pentru suprafaţa de teren de 4.282,02 mp, ce a fost expropriată la 90.350 RON
A respins capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata contravalorii recoltei agricole ce s-ar fi putut fi putut realiza pe o perioadă de 20 de ani agricoli cu privire la terenul expropriat.
A obligat-o pe pârâtă la 900 RON, cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut în esenţă că, potrivit art. 25 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauza de utilitate publică, pentru stabilirea despăgubirilor se va constitui o comisie de experţi compusă dintr-un expert numit de instanţă, unul desemnat de expropriator şi un al treilea din partea persoanelor care sunt supuse exproprierii. Constituirea comisiei de experţi este declarată prin lege, fiind deci obligatorie pentru instanţă.
Astfel, conform raportului de expertiză dispus şi administrat în cauză s-a stabilit că valoarea terenului scos din circuitul agricol situat în tarlaua 158/1, parcela 3, numărul cadastral 226, lot 1 situat în intravilanul comunei Perişoru în suprafaţă de 4.828,02 mp este de 90.350 RON (25.635 Euro), iar valoarea producţiei pentru suprafaţa expropriată pentru 20 de ani este de 7.700 RON (2.185 Euro), aşa încât, faţă de cuantumul despăgubirilor acordate, Hotărârea nr. 35 din 6 septembrie 2005 este nelegală.
În consecinţă, instanţa a constatat că în raport de dispoziţiile art. 27 din Legea nr. 33/1994, comparând expertiza efectuată prin prisma criteriilor prevăzute de art. 26 din lege, cu oferta făcută reclamantei, aceasta din urmă nu este corespunzătoare valorii imobilului.
Aceeaşi instanţă a apreciat cuantumul despăgubirilor acordate, prin includerea valorii venitului agricol pe 20 de ani, aşa încât, cu această motivare a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata contravalorii recoltei agricole.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel ambele părţi, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În apelul declarat în cauză, reclamanta B.D.C. critică sentinţa Tribunalului Călăraşi în sensul că instanţa de fond nu a motivat hotărârea, conform art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. şi a apreciat greşit că aceasta nu a formulat obiecţiuni la raportul de expertiză.
Pârâtul Statul Român, prin C.N.A.D.N.R. SA a formulat critici ce vizează nemotivarea sentinţei pronunţate de tribunal şi neanalizarea probelor administrate, respectiv a expertizei tehnice de specialitate, care nu a respectat în opinia pârâtului, criteriile de evaluare în raport cu Legea nr. 33/1994.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia nr. 381 A din 7 iunie 2007 a respins excepţia tardivităţii apelului declarat de Statul Român, prin C.N.A.D.N.R. SA, invocată de instanţă şi a respins ca nefondate, apelurile declarate de ambele părţi.
Astfel, a reţinut că apelul pârâtului Statul Român, prin C.N.A.D.N.R. SA a fost declarat în termenul legal de 15 zile, adresa plicului de înaintare purtând ştampila cu data de 1 februarie 2007 (fila 8 dosar apel), dovada de comunicare a sentinţei Tribunalului Călăraşi fiind primită la 15 ianuarie, deci înlăuntrul termenului prevăzut de art. 284 alin. (1) C. proc. civ.
Instanţa de control judiciar ordinar a reţinut că experţii au respectat criteriile de calcul stabilite de art. 26 din Legea nr. 33/1994, respectiv preţul de circulaţie al terenurilor din zonă, au avut în vedere daunele aduse proprietarei prin expropriere, inclusiv producţiile nerealizate, iar în calculul total al despăgubirilor a fost corect inclusă şi valoarea venitului agricol pe o perioadă de 25 de ani.
S-a arătat că sentinţa a fost motivată, în acord cu prevederile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., instanţa de fond precizând în ce a constat nelegalitatea Hotărârii nr. 35 din 6 septembrie 2005 emisă de pârâta C.N.A.D.N.R. SA, în raport de cuantumul despăgubirilor acordate, cu referire la nerespectarea criteriilor prevăzute de art. 25, art. 26 şi art. 27 din Legea nr. 33/1994.
Decizia pronunţată în apel a făcut obiectul recursului declarat de pârâtul Statul Român, prin C.N.A.D.N.R. SA pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
Astfel au fost reiterate criticile privind omisiunea aplicării art. 27 din Legea nr. 33/1994, susţinând că instanţele nu au analizat raportul de expertiză întocmit în cadrul procedurilor de expropriere, că normele legale folosite de experţi nu sunt aplicabile în speţă şi că, din expertiză nu a rezultat calculul coeficientului aplicat în modul de stabilire a despăgubirilor.
Recursul este nefondat şi urmează a fi respins pentru considerentele ce succed:
Reclamanta B.D.C. a investit instanţa de judecată, cu o acţiune întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 9 din Legea 198/2004 contestând Hotărârea nr. 35 din 6 septembrie 2005 emisă de Statul Român, prin C.N.A.D.N.R. SA.
Potrivit acestui text de lege, expropriatul nemulţumit de cuantumul despăgubirii, precum şi orice persoană care se consideră îndreptăţită la despăgubire pentru exproprierea imobilului se poate adresa instanţei judecătoreşti competente în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a hotărârii guvernului prevăzute la art. 4 alin. (1) sau în termen de 15 zile de la data la care i-a fost comunicată hotărârea comisiei prin care i s-a respins, în tot sau în parte cererea de despăgubire.
Acţiunea formulată în conformitate cu prevederile prezentului articol se soluţionează potrivit dispoziţiilor art. 21-27 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, în ceea ce priveşte stabilirea despăgubirii.
În acest caz, plata despăgubirii se face de către expropriator în termen de 30 de zile de la data solicitării, pe baza hotărârii judecătoreşti definitive şi irevocabile de stabilire a cuantumului acesteia.
Este de observat că ambele instanţe au verificat îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 25 din Legea nr. 33/1994 şi că numirea experţilor s-a realizat cu respectarea cerinţelor de mai sus, respectiv constituirea unei comisii de experţi compusă dintr-un expert numit de instanţă, unul desemnat de expropriator şi un al treilea din partea persoanelor care sunt supuse exproprierii, aceasta rezultând din încheierea dată la 11 aprilie 2006 în dosarul nr. 1074/116/2006 al Tribunalului Călăraşi.
Instanţa de fond a stabilit obiectivele raportului de expertiză în acord cu dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 33/1994.
A cuantificat despăgubirile cuvenite reclamantei pentru terenul expropriat incluzând valoarea culturilor agricole, ce s-ar fi putut realiza în 20 de ani pe terenul care face obiectul exproprierii, beneficiul nerealizat de reclamantă.
Toate aceste sume au fost incluse în stabilirea cuantumului despăgubirilor (capitolul III pct. 31 din expertiză).
În consecinţă, conform validării raportului de expertiză instanţa a apreciat valoarea totală a despăgubirilor la 90.350 Ron (25.635 Euro) + 7.700 Ron (2,184 Euro) = 98.050 RON (27.819 Euro).
Nici celelalte motive de recurs privind încălcarea normelor legale specifice exproprierii şi ignorarea prevederilor art. 27 din Legea nr. 33/1994 nu subzistă unei analize pertinente.
Expertiza administrată în cauză a avut la bază metodele indicelui evaluării după preţul pieţii, detaliate la filele 175-177 expertiză, iar la stabilirea cuantumului despăgubirii, expertiza a avut în vedere valoarea reală a imobilului şi prejudiciul cauzat proprietarului.
A fost respectată cerinţa în sensul că despăgubirea acordată de către instanţă să nu fie mai mică decât cea oferită de expropriator şi nici mai mare decât cea solicitată de expropriat sau de altă persoană interesată.
În consecinţă, pentru considerentele expuse recursul urmează a fi respins ca nefondat, sub toate criticile formulate de pârât.
Aşa fiind, instanţa va face aplicarea prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.
Văzând si dispoziţiile art. 274 C. proc. civ., va obliga recurentul la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Statul Român, prin C.N.A.D.N.R. împotriva deciziei nr. 381 A din 7 iunie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul-pârât la 3.000 RON cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă B.D.C.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 ianuarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3752/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3691/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
