ICCJ. Decizia nr. 3792/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3792
Dosar nr. 4317/44/2006
Şedinţa publică din 10 iunie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 5 mai 2006, SC P.P. SA Galaţi a solicitat instanţei, în contradictoriu cu Primăria Municipiului Galaţi şi Consiliul Local Galaţi, obligarea pârâtelor de a definitiva formele vizând concesionarea terenului în suprafaţă de 5284,29 mp, imobil situat în Galaţi.
Investit în primă instanţă, Tribunalul Galaţi, secţia civilă, prin sentinţa nr. 922 din 6 iulie 2006, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei şi admiţând acţiunea, le-a obligat pe pârâte să procedeze la întocmirea documentaţiei în vederea încheierii contractului de concesionare a suprafeţei de 5.284,29 mp situată în Galaţi.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 9 din Legea nr. 219/1998, la primirea propunerii de concesionare, formulată de un investitor interesat, concedentul este obligat să procedeze la întocmirea studiului de oportunitate într-un termen de 30 de zile, în cazul în care părţile nu convin asupra unui alt termen, în scopul luării unor decizii privind concesionarea.
Or, cererea de concesionare, a fost depusă la Primăria Municipiului Galaţi, la data de 10 iunie 2005 şi nu a primit o rezolvare, până la data introducerii acţiunii.
Tot astfel, se mai arată, CEDO a statuat că beneficiul clauzelor de servitute care sunt cuprinse într-un contract de cesiune, constituie un bun în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1, adiţional la Convenţie, ceea ce echivalează cu extinderea protecţiei sale cu privire la dreptul de servitute, concesiune, amfiteoză, etc.
Apelul pârâtei a fost admis de Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă, care, prin Decizia nr. 444/A din 12 decembrie 2006 a desfiinţat sentinţa şi a trimis cauza spre soluţionare Judecătoriei Galaţi, reţinând că tribunalul în mod nelegal s-a considerat competent să soluţioneze cauza în primă instanţă, în condiţiile în care, având în vedere obiectul acţiunii, obligaţie de a face, competenţa revenea judecătoriei, în temeiul dispoziţiilor art. 1 din Codul de procedură civilă.
În cauză, a declarat recurs în termen legal reclamanta SC P.P. SA Galaţi care, critică hotărârea dată în apel, pe considerentul că în mod greşit s-a reţinut competenţa de primă instanţă a judecătoriei, în condiţiile în care pârâtele, sesizate cu cererea vizând concesionarea unui imobil, nu au soluţionat-o potrivit legii, lăsând-o în nelucrare, până la data iniţierii demersului judiciar.
Recursul se priveşte ca fondat, urmând a fi admis, însă în limitele şi pentru considerentele de succed.
Obiectul litigiului de faţă îl constituie cererea reclamantei SC P.P. SA Galaţi de a obliga pârâtele Primăria Municipiului Galaţi şi Consiliul local al Municipiului Galaţi să finalizeze procedura vizând concesionarea terenului în suprafaţă de 5.284,29 mp situat în Galaţi.
În motivarea acţiunii, reclamanta a învederat instanţei că deşi a depus la concedent toată documentaţia necesară întocmirii studiului de oportunitate, acesta a depăşit cu mult termenul de 30 de zile prevăzut de lege, tergiversând soluţionarea cererii sau mai mult, condiţionând acordarea concesiunii de întocmirea în prealabil a unui contract de închiriere al imobilului.
Ca atare, cadrul procesual se impunea a fi circumscris nu Legii nr. 10/2001, sau dreptului comun, aşa cum în mod greşit au apreciat ambele instanţe ci contenciosului administrativ, în acord cu dispoziţiile Legilor nr. 554/2004 şi respectiv 219/1998.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554 din 2 decembrie 2004, orice persoană (fizică sau juridică) care se consideră vătămată într-un drept al său ori, într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată.
Tot astfel, Legea nr. 219 din 25 noiembrie 1998, „privind regimul concesiunilor", astfel cum a fost modificată, stabileşte procedurile ce trebuiesc parcurse în vederea atribuirii concesiunii de bunuri, activităţi sau servicii publice de interes naţional şi local.
Art. 272 alin. (1) al acestui act normativ, stabileşte că actele emise cu încălcarea legii, pot fi atacate pe cale administrativă şi/sau în justiţie.
Potrivit alin. (3) al textului, în vederea soluţionării eventualelor litigii ce decurg din aplicarea dispoziţiilor acestei legi, acţiunea în justiţie se introduce la secţia de contencios administrativ a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul autorităţii contractante. Calea de atac împotriva hotărârii tribunalului este recursul ce se îndreaptă la secţia de contencios administrativ a curţii de apel.
Cât priveşte calitatea procesuală activă a reclamantei, contestată, în cauză, art. 273 din Legea nr. 219/2008 dispune că orice persoană care are un interes legitim în legătură cu un anumit contract de concesiune şi care suferă sau riscă să sufere un prejudiciu, are dreptul de a utiliza căile de atac prevăzute de acest act normativ.
Faţă de cele ce preced, în mod greşit instanţa de control judiciar, desfiinţând sentinţa, a trimis cauza spre soluţionare judecătoriei, în condiţiile în care, potrivit unor reglementări legale exprese, competenţa de primă instanţă aparţine secţiei de contencios administrativ a tribunalului din circumscripţia în care se află sediul autorităţii sesizată cu soluţionarea cererii de atribuire a concesiunii.
Aşa fiind, în acord cu dispoziţiile art. 313 teza finală C. proc. civ., recursul urmează a se admite cu consecinţa casării ambelor hotărâri date în cauză şi a trimiterii cauzei spre soluţionare în primă instanţă, Tribunalului Galaţi, secţia de contencios administrativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta SC P.P. SA Galaţi.
Casează Decizia nr. 444/A din 12 decembrie 2006 a Curţii de Apel Galaţi, secţia civilă, cât şi sentinţa civilă nr. 922 din 6 iulie 2006 a Tribunalului Galaţi.
Trimite cauza spre soluţionare în primă instanţă Tribunalului Galaţi, secţia contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3700/2006. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3696/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
