ICCJ. Decizia nr. 3696/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3696
Dosar nr. 1908/109/2006
Şedinţa publică din 6 iunie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 1908/109 din 7 martie 2006 pe rolul Tribunalului Argeş, reclamantul C.D.T. a chemat în judecată pe pârâta SC I. SA Piteşti pentru a fi obligată să-i restituie în natură suprafaţa de 8406 mp teren situat în comuna Vedea, sat Vedea, judeţul Argeş sau să-i acorde despăgubiri băneşti şi să se aplice pârâtei o amendă civilă de 50 lei/zi de întârziere, începând cu data rămânerii definitive a sentinţei civile nr. 4338/2004 a Judecătoriei Piteşti, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamantul a susţinut că terenul în suprafaţă de 8406 mp a aparţinut autorului său, care l-a înscris în fosta cooperativă agricolă de producţie în anul 1963, că, deşi a adresat pârâtei notificare, în baza Legii nr. 10/2001 nu a primit niciun răspuns şi că, deşi, prin sentinţa civilă nr. 4338/2004 a Judecătoriei Piteşti, pârâta a fost obligată să soluţioneze notificarea formulată de reclamant prin emiterea unei decizii motivate, aceasta nu s-a conformat obligaţiei stabilite de instanţă.
Ulterior, a susţinut reclamantul, s-a emis dispoziţia nr. 1/2006, care a fost contestată de acesta în dosarul nr. 1764/2006 al Tribunalului Argeş, prin contestaţia formulată la 5 aprilie 2006, dosar ce a fost conexat la prezenta cauză.
Prin sentinţa civilă nr. 38 din 26 ianuarie 2007, pronunţată în dosarul nr. 1908/109/2006, Tribunalul Argeş a admis acţiunea formulată de reclamant, a modificat Decizia nr. 1/2006 şi a constatat că petentul este îndreptăţit să i se restituie în natură terenul în suprafaţă de 624 mp şi respectiv cel de 440 mp, notate cu 1 I şi II în schiţa raportului de expertiză întocmit de expert M.G. (f. 99), situate în comuna Vedea, sat Vedea, iar pentru diferenţa de 4625 mp să i se acorde despăgubiri în echivalent în condiţiile legii speciale.
Pentru a se pronunţa astfel, tribunalul a reţinut următoarele: reclamantul a făcut dovada că autorul său a fost proprietarul unui teren în suprafaţă de 8406 mp, care a fost preluat abuziv de stat, precum şi dovada legăturii de rudenie cu titularul dreptului de proprietate de la care statul a preluat terenul; autorul reclamantului s-a înscris cu terenul în cooperativa agricolă de producţie, însă ulterior, acesta a trecut la I.L.F. Vedea, astfel că la 1 ianuarie 1990, se nu mai afla în patrimoniul cooperativei; din raportul de expertiză întocmit în cauză, s-a reţinut că, din întreaga suprafaţă de 12.566 mp proprietatea autorului reclamantului. S-a reconstituit reclamantului, în baza Legii nr. 18/1991, dreptul de proprietate pentru porţiunea de 5-534 mp, restul suprafeţei fiind amplasată astfel: 727 mp – ocupat de căminul cultural, 694 mp – ocupat de magazinul cooperaţiei, iar restul de 5.659 mp se află în proprietatea pârâtei, care are mai mute construcţii permanente edificate pe această suprafaţă de teren; singurele suprafeţe libere neafectate de investiţii sunt cele de 624 mp şi, respectiv 440 mp; pârâta nu a dovedit că este o societate comercială cu capital integral privat, deoarece nu a precizat când s-a privatizat şi în ce modalitate, de altfel, avea obligaţia să încunoştiinţeze pe petent că trebuie să se adreseze societăţii care a efectuat privatizarea.
Apelurile declarate de reclamant şi pârâtă împotriva sentinţei civile nr. 38 din 26 ianuarie 2007 a Tribunalului Argeş au fost admise de Curtea de Apel Piteşti, care, prin Decizia nr. 380/R din 29 octombrie 2007, a schimbat sentinţa civilă nr. 38 din 26 ianuarie 2007 a Tribunalului Argeş şi a modificat Decizia nr. 1/2006 emisă de SC I. SA, în sensul că a constatat îndreptăţirea contestatoarei la plata despăgubirilor pentru suprafaţa de 4000 mp, precum şi pentru suprafeţele de 624, respectiv 440 mp identificate în dispozitivul sentinţei; a constatat micşorarea câtimii obiectului acţiunii pentru terenul de 4625 mp la 4000 mp; a înlăturat dispoziţiile de restituire în natură şi în echivalent către contestator şi dispune înaintarea notificării împreună cu documentaţia către Comisia centrală pentru stabilirea despăgubirilor.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a reţinut că sunt întemeiate motivul de apel privind greşita aplicare a dispoziţiilor art. 21 şi art. 29 din Legea nr. 10/2001, aşa cum a fost republicată, faţă de situaţia că imobilele solicitate de contestator se află în patrimoniul unei societăţi comerciale privatizate integral, precum şi motivul de apel prin care s-a criticat lipsa de rol activ a primei instanţe care nu a fost preocupată de clarificarea aspectului dacă societatea a fost privatizată şi în ce modalitate.
A mai reţinut instanţa de apel că reclamantul a făcut dovada că beneficiază de dispoziţiile legii în calitatea sa de moştenitor legal al autorului C.G. şi este persoană îndreptăţită, în sensul legii, să beneficieze de măsurile reparatorii, respectiv, despăgubiri pentru suprafaţa de 4000 mp, aşa cum a fost modificată în câtimea ei de către reclamant şi pentru suprafeţele de 624 mp şi respectiv 440 mp, documentaţia şi notificarea urmând să fie înaintate Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor de către societatea pârâtă, care are obligaţie în acest sens.
De asemenea, instanţa de apel a mai reţinut că susţinerea societăţii pârâte, în sensul că terenul în litigiu nu face obiectul Legii nr. 10/2001, ci al legilor fondului funciar este neîntemeiată, întrucât, aşa cum corect a reţinut prima instanţă, s-a făcut dovada că terenul nu se afla în patrimoniul cooperativei Vedea la 1 ianuarie 1990, ci la fostul I.L.F. Vedea, astfel încât motivele de apel privind aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 2 din Legea nr. 10/2001, ale art. 1169 C. civ. şi ale art. 8 din Legea nr. 10/2001 sunt neîntemeiate.
Împotriva deciziei civile nr. 380/R din 29 octombrie 2007 a declarat recurs reclamantul C.D.T., invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi susţinând că, în speţă, nu se regăseşte niciunul din cazurile limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 18 din Legea nr. 10/2001 şi că, în condiţiile în care raportul de expertiză reliefează că două dintre suprafeţele identificate pot fi restituite în natură, în mod greşit instanţa de apel a apreciat că nu ar fi posibil acest lucru.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce succed.
Admiţând apelurile formulate de reclamant şi pârâtă, Curtea de Apel Piteşti a reţinut greşita aplicare, de către instanţa de fond, a dispoziţiilor art. 21 şi ale art. 29 din Legea nr. 10/2001, republicată, faţă de situaţia că imobilele solicitate de reclamant se află în patrimoniul unei societăţi comerciale privatizate integral.
Astfel, instanţa de apel a statuat că, aşa cum rezultă din înscrisurile depuse la filele 145-146 dosar apel, pârâta SC I. SA Piteşti este o societate cu capital integral privat, astfel că, în sensul art. 29 din Legea nr. 10/2001, pentru imobilele evidenţiate în patrimoniul său, persoanele îndreptăţite au dreptul la despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor, şi nu la restituirea în natură a acestor imobile.
Analizând Decizia pronunţată de instanţa de apel prin prisma criticilor formulate, se constată că acestea nu au legătură cu motivarea instanţei de apel, cu alte cuvinte, nu se referă la modul în care aceasta a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 21 şi art. 29 din Legea nr. 10/2001, invocate în considerente, ci se referă la faptul că, în speţă, „nu ne găsim în niciuna din situaţiile prevăzute în mod expres în lege, mai precis în cazurile limitativ prevăzute de art. 18 din Legea nr. 10/2001".
Or, pe lângă dispoziţiile art. 18, care prevăd că măsurile reparatorii se stabilesc numai în echivalent şi în următoarele cazuri: (a) persoana îndreptăţită era asociat la persoana juridică proprietară a imobilelor şi a activelor la data preluării acestora în mod abuziv, cu excepţia cazului în care persoana îndreptăţită era unic asociat sau persoanele îndreptăţite asociate erau membri ai aceleiaşi familii; (b) imobilul nu mai există la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu excepţia imobilelor distruse ca urmare a unor calamităţi naturale; (c) imobilul a fost înstrăinat cu respectarea dispoziţiilor legale, Legea nr. 10/2001, republicată mai prevede, la art. 29 (fost art. 27)că:
Pentru imobilele evidenţiate în patrimoniul unor societăţi comerciale privatizate, altele decât cele prevăzute la art. 21alin. (1) şi (2), persoanele îndreptăţite au dreptul la despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, corespunzătoare valorii de piaţă a imobilelor solicitate.
În condiţiile în care aplicabilitatea în cauză a dispoziţiilor art. 29 din Legea nr. 10/2001, faţă de împrejurarea că pârâta este o societate comercială integral privatizată, nu se critică de către recurent, Decizia apare ca fiind dată cu aplicarea corectă a legii.
Văzând şi dispoziţiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., recurentul-reclamant va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată către intimata-pârâtă SC I. SA Piteşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul C.T. împotriva deciziei nr. 380 R din 28 octombrie 2007 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă.
Obligă pe recurent la plata sumei de 2000 lei, cheltuieli de judecată către intimata SC I. SA Piteşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3792/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3611/2006. Civil. întoarcere executare. Recurs → |
|---|
