ICCJ. Decizia nr. 3836/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3836
Dosar nr. 11280/99/2006
Şedinţa publică din 11 iunie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 265 din 31 ianuarie 2007 Tribunalul Iaşi a respins acţiunea formulată de reclamanţii E.T. şi N.I. (decedat în cursul procesului, fără moştenitori legali) în contradictoriu cu Primarul Municipiului Iaşi.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut că prin dispoziţia nr. 1904 din 9 iunie 2006 emisă de pârât s-a propus acordarea, către reclamanţi, a măsurilor reparatorii prin echivalent conform dispoziţiilor Titlului VII din Legea 247/2005 pentru terenul în suprafaţă de 831,85 mp situat în Iaşi.
Reclamanţii au făcut dovada calităţii de persoane îndreptăţite la acordarea măsurilor reparatorii, pentru terenul de 831,85 mp, prin testamentul şi certificatele de moştenitor depuse la dosar.
În ceea ce priveşte suprafaţa de 700,15 mp reclamanţilor li s-a reconstituit dreptul de proprietate în baza Legii 18/1991 pentru 268,15 mp, iar pentru diferenţa de 432 mp nu au făcut dovada dreptului de proprietate.
Restituirea în natură a terenului nu este posibilă întrucât acesta este afectat de utilităţi, respectiv stradă, trotuar şi rondul liniei de tramvai, astfel încât reclamanţii sunt îndreptăţiţi la acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent în condiţiile Titlului VII al Legii 247/2005.
Pe parcursul soluţionării cauzei în fond a decedat reclamantul N.I., la data de 22 iulie 2006.
Împotriva sentinţei a declarat apel reclamantul E.T. susţinând că din suprafaţa de 832 mp teren se pot restitui 350 mp care sunt liberi, fapt ce se poate confirma prin administrarea unei expertize de specialitate. Cât priveşte suprafaţa de teren de 432 mp din str. D. nr. 7, pentru care s-a respins cererea întrucât nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate, instanţa de fond a preluat motivarea din cuprinsul dispoziţiei, fără a se pronunţa asupra acesteia.
În apel s-a administrat proba cu expertiza tehnică de specialitate.
Curtea de Apel Iaşi, prin Decizia civilă nr. 163 din 31 octombrie 2007 a admis apelul, a schimbat în tot sentinţa, a admis contestaţia şi a modificat dispoziţia atacată în sensul că măsurile reparatorii vor fi stabilite pentru suprafaţa de 931,85 mp şi a menţinut restul dispoziţiilor.
În motivarea deciziei instanţa a reţinut că autorul reclamantului a avut în proprietate 1200 mp teren, din care i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru 268,15 mp în baza Legii 18/1991, astfel încât i se cuvin măsuri reparatorii în sensul Legii 10/2001 pentru restul de 931,85 mp.
Prin dispoziţia contestată în mod corect s-a respins cererea de acordare de măsuri reparatorii pentru suprafaţa de teren ce excede totalului de 1200, respectiv 432 mp.
Împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs reclamantul E.T., în temeiul art. 304 pct. 7 şi 8 C. proc. civ. susţinând că în mod greşit a fost înlăturată concluzia raportului de expertiză referitoare la posibilitatea restituirii în natură a porţiunii de teren libere. De asemenea, instanţa de apel nu a motivat imposibilitatea restituirii în natură.
Recursul urmează a fi admis pentru motivul de ordine publică invocat din oficiu şi pus în discuţia părţilor.
Potrivit art. 41 alin. (1) C. proc. civ. orice persoană care are folosinţa drepturilor civile poate să fie parte în judecată.
Capacitatea procesuală de folosinţă nu este decât un aspect al capacităţii civile, atribut pe plan procesual al capacităţii de folosinţă, care potrivit art. 7 alin. (1) din Decretul nr. 31/1954, începe la naşterea persoanei şi încetează la moartea acesteia.
În plan procesual, aceasta înseamnă că o persoană decedată şi-a pierdut capacitatea de folosinţă şi nu poate figura ca parte într-o acţiune injustiţie.
În speţă, reclamantul N.I. a decedat la 22 iulie 2006, pe parcursul soluţionării cauzei în fond, iar în cauză nu au fost introduşi moştenitorii acestuia întrucât instanţa a luat act, în încheierea de şedinţă din 8 noiembrie 2006 de declaraţia reclamantului E.T. autentificată sub nr. 4728 la BNP V.D. şi I.M., fila 89 a dosarului, din care rezultă că defunctul nu are moştenitori.
Susţinerile reclamantului E.T. în legătură cu inexistenţa moştenitorilor celuilalt reclamant sunt irelevante. În această situaţie, instanţa trebuia să facă aplicarea dispoziţiilor art. 243 pct. 1 C. proc. civ. şi, eventual, în ipoteza în care într-adevăr nu există moştenitori, să constate dacă a fost sau nu emis certificatul de vacantă succesorală.
Judecând cauza fără a fi preocupate de lămurirea cadrului procesual, urmare a decesului reclamantului N.I., instanţele au pronunţat hotărâri lovite de nulitate, în condiţiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ.
Pentru aceste considerente, se impune casarea ambelor hotărâri pronunţate în cauză şi trimiterea dosarului la aceeaşi instanţă de fond pentru reluarea judecăţii.
În rejudecare, după lămurirea situaţiei de fapt privind existenţa sau inexistenţa moştenitorilor reclamantului N.I., se vor avea în vedere şi criticile inserate în motivarea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul E.T. împotriva deciziei nr. 163 din 31 octombrie 2007 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă.
Casează Decizia atacată precum şi sentinţa nr. 265 din 31 ianuarie 2007 a Tribunalului Iaşi, secţia civilă, şi trimite cauza la această din urmă instanţă pentru rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3835/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 377/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
