ICCJ. Decizia nr. 3912/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ

Decizia nr. 3912

Dosar nr. 4313/44/2006

Şedinţa publică din 15 mai 2007

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Galaţi, la 16 august 2005, reclamanţii M.R., S.R., L.S. şi L.F. au chemat în judecată pe pârâta Primăria municipiului Galaţi, solicitând anularea Dispoziţiei nr. 1977/SR din 11 iulie 2005 şi restituirea în natură a suprafeţei de 8,55 mp situate în Galaţi.

În motivarea acţiunii reclamanţii au susţinut că dispoziţia contestată prin care se respinge notificarea cu argumentul că nu s-a făcut dovada deposedării autorilor lor, este nelegală, în condiţiile în care, în urma cererilor adresate Arhivelor Naţionale, s-a confirmat faptul că acest teren nu a fost înstrăinat de foştii proprietari anterior preluării în patrimoniul statului.

Tribunalul Galaţi, secţia civilă, prin sentinţa nr. 920 din 6 iulie 2006, a admis acţiunea reclamanţilor, a dispus anularea dispoziţiei nr. 1977/SR din 11 iulie 2005 şi, pe cale de consecinţă, restituirea în natură a suprafeţei de 8,55 mp, situate în Tecuci, Galaţi.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 9 pct. 1 din Legea nr. 10/2001, completată şi modificată prin Legea nr. 247/2005, precum şi art. 10 pct. 3 şi art. 11 pct. 3 din acelaşi act normativ.

Împotriva sentinţei menţionate a declarat apel pârâta criticând-o ca nelegală şi netemeinică pentru neadministrarea tuturor probelor necesare, în baza cărora să se poată stabili actuala numerotare a imobilelor de pe str. T. Pe de altă parte, s-a susţinut că reclamanţii nu au făcut dovada deposedării abuzive, solicitându-se schimbarea hotărârii în sensul respingerii acţiunii.

Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă, prin Decizia nr. 416/A din 21 noiembrie 2006, a respins apelul pârâtei ca nefondat, reţinând că terenul în litigiu, în suprafaţă de 8,55 mp este alipit imobilului din str. T. nr. 45, pe această porţiune asigurându-se practic ieşirea la stradă, astfel cum rezultă din cuprinsul expertizei efectuate în cauză.

S-a considerat că, deşi nu s-a putut face dovada modului de preluare a imobilului de către stat, este cert că, dată fiind actuala deţinere a acestuia de către Consiliul Local Galaţi, terenul a ieşit din proprietatea autoarei reclamanţilor, trecerea în proprietatea statului fiind abuzivă, fapt ce îi îndreptăţeşte pe intimaţi să beneficieze de prevederile Legii nr. 10/2001.

Împotriva deciziei menţionate a declarat recurs în termen legal pârâtul Primarul Municipiului Galaţi, criticând-o ca nelegală pentru greşita reţinere a deposedării autoarei reclamanţilor de terenul în litigiu, teren ce nu a putut fi identificat prin expertiză.

S-a arătat că, în realitate instanţa de apel nu a cenzurat hotărârea primei instanţe, reţinând că reclamanţii au solicitat restituirea în natură a imobilului construcţie şi teren şi admiţând că autorii acestora nu au fost niciodată proprietarii construcţiei, motiv pentru care nu puteau formula cerere de restituire.

Intimaţii reclamanţi au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

În faza recursului nu s-au administrat probe noi.

Analizând ansamblul probatoriu administrat în cauză, raportat la criticile invocate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va constata că recursul pârâtului este nefondat pentru considerentele ce succed:

Aşa cum corect au reţinut instanţele de fond şi apel terenul în litigiu a aparţinut autoarei reclamanţilor, R.R., fiind dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat de Tribunalul Covurlui sub nr. 817 din 9 martie 1922. Prin înscrisul menţionat s-a făcut astfel dovada că autoarea reclamanţilor a cumpărat „o parte din locul cu partea din şopron construit pe acest loc, situat în Galaţi.

Ca atare, rezultă cu certitudine că autoarea intimaţilor-reclamanţi a fost şi proprietara construcţiei edificate pe teren.

Din cuprinsul actului de proprietate rezultă că soţul acesteia, I.B.R. a închiriat şopronul, şi nu R.I.R., la acea dată operând regimul separaţiei de bunuri ori de câte ori soţii nu stabileau un alt regim patrimonial prin contractul de căsătorie.

Ca atare, susţinerea potrivit căreia autoarea reclamanţilor ar fi fost chiriaş şi nu proprietar al imobilului în litigiu este nefondată.

Mai mult, chiar şi în situaţia în care nu s-ar fi făcut dovada dreptului de proprietate asupra construcţiei (şopron), conform dispoziţiilor Legii nr. 247/2005, de modificare şi completare a Legii nr. 10/2001, art. 9 pct. 1, imobilele preluate abuziv, indiferent în posesia cui se află în prezent, se restituie în natură în starea în care se află la data formulării cererii, libere de orice sarcini.

Conform dispoziţiilor art. 10 pct. 3 din Legea nr. 10/2001, se restituie în natură terenurile pe care s-au ridicat construcţii uşoare sau demontabile.

Or, aşa cum rezultă din expertiza efectuată în cauză, imobilul din str. T. fost nr. 43, alipit de imobilul din str. T. nr. 45 este format din teren în suprafaţă de 8,55 mp, fără a se specifica nimic cu privire la existenţa vreunei construcţii (şopron).

În consecinţă, susţinerile recurentului cu privire la construcţii sunt nefondate.

Totodată, Curtea va reţine că aşa cum corect a apreciat instanţa de apel, simplul fapt al deţinerii imobilului de către Consiliul Local Galaţi face dovada că acesta a ieşit din proprietatea reclamanţilor.

Pentru aceste considerente, Curtea va constata că, în raport de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., criticile invocate sunt neîntemeiate şi, având în vedere dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge recursul pârâtului ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de pârâtul primarul municipiului Galaţi împotriva deciziei civile nr. 416/A din 21 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Galaţi, secţia civilă, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 mai 2007.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3912/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs