ICCJ. Decizia nr. 3985/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3985
Dosar nr. 15642/1/2006
Şedinţa publică din 17 mai 2007
Asupra recursurilor civile de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Giurgiu, reclamanţii L.E.E., L.E.C., L.G. şi L.N. au chemat în judecată pe pârâta SC A. SA Grădiştea, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună restituirea terenului intravilan în suprafaţă de 0,5 ha din satul Grădiştea, comuna Comana, ce a fost naţionalizat prin Legea nr. 119/ 1948 şi care în prezent este ocupat de pârâtă.
În motivarea acţiunii, reclamanţii arată că sunt fiii defuncţilor L.C.E. (L.E.E. şi L.G.) şi L.C.N.(L.N.N. şi L.N.E.), şi că autorii lor au fost proprietarii imobilului format din moară şi teren aferent în suprafaţă de 0,5 ha situat în comuna Comana, sat Grădiştea, judeţul Giurgiu. Mai arată reclamanţii că moara a fost demolată, terenul se află în stăpânirea pârâtei iar părinţii lor nu au fost despăgubiţi pentru imobilul de mai sus.
În baza Legii nr. 10/2001, reclamanţii au notificat-o pe pârâtă însă aceasta a refuzat să răspundă.
Prin sentinţa civilă nr. 31 din 17 aprilie 2003, Tribunalul Giurgiu, în baza art. l, art. 9 şi art. 20 din Legea nr. 10/2001, a admis în parte acţiunea reclamanţilor şi a obligat pe pârâtă să restituie reclamanţilor, liber de orice sarcini, terenul intravilan în suprafaţă de 4.978 mp situat în incinta S.C. A. S.A. Grădiştea, conform schiţei de plan nr. 2 anexat la raportul de expertiză, teren ce este marcat cu numerele 41-40-35-39 şi la care reclamanţii au acces prin curtea lor, conform aceleiaşi schiţe de plan.
Împotriva sentinţei tribunalului au declarat apel atât reclamanţii cât şi pârâta.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă, prin Decizia nr. 677/A pronunţată la 16 decembrie 2003, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanţi; a admis apelul declarat de pârâtă şi a schimbat în tot sentinţa apelată, în sensul că a respins acţiunea formulată de reclamanţi ca inadmisibilă.
Reclamanţii au declarat recurs împotriva acestei ultime decizii, invocând motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţinând, în esenţă, că dispoziţiile art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 obligă unitatea deţinătoare să se pronunţe asupra notificării în termen de 60 de zile de la înregistrarea acesteia. Au mai arătat reclamanţii că de la împlinirea termenului de 60 de zile au trecut peste 2 ani, iar unitatea pârâtă nu a înţeles să emită dispoziţie motivată, fapt care i-a determinat să se adreseze instanţei de judecată.
Prin Decizia nr. 6722 din 14 septembrie 2005 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, a fost admis recursul formulat de reclamanţi, a fost casată Decizia recurată şi s-a trimis cauza aceleiaşi curţi de apel pentru a soluţiona pe fond apelul reclamanţilor.
Pentru a se pronunţa astfel, Înalta Curte a apreciat că instanţa de apel trebuia să constate că pârâta şi-a exprimat punctul de vedere cu privire la notificarea reclamanţilor, în sensul că a apreciat-o ca nefondată.
Din această perspectivă, soluţia instanţei de apel de a îndruma reclamanţii să promoveze o nouă acţiune prin care unitatea deţinătoare să exprime, prin dispoziţie sau decizie scrisă, punctul de vedere apare şi formală, cât timp opinia fermă a pârâtei de a respinge notificarea reclamanţilor a fost reluată constant de aceasta în cele două grade de jurisdicţie, în sensul refuzului de a restitui în natură terenul în dispută, considerând că reclamanţilor le-a fost soluţionată cererea în cadrul Legii nr. 18/1999.
Rejudecând după casare, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia nr. 509/A pronunţată la 28 septembrie 2006, a admis apelul formulat de reclamanţi; a schimbat în tot sentinţa apelată în sensul că a menţinut sentinţa instanţei de fond; a respins ca nefondat apelul formulat de pârâta SC A. SA Grădiştea; a obligat pârâta la 250 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei ultime decizii au formulat recurs atât reclamanţii cât şi pârâta.
Recurenţii au formulat critici cu privire la motivele contradictorii sau lipsa acestor motive din Decizia recurată, la faptul că Decizia a fost pronunţată cu aplicarea greşită a legii, la greşita interpretare a actului juridic dedus judecăţii precum şi la împrejurarea că instanţa de apel nu a acordat ceea ce s-a cerut, motive de recurs ce circumscriu art. 304 pct. 6, 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
Pârâta a criticat hotărârea recurată sub aspectul greşitei aplicări a legii de către curtea de apel deoarece, în opinia sa, instanţa nu poate dispune restituirea în natură a imobilului în situaţia când unitatea deţinătoare nu soluţionează notificarea prin dispoziţie sau decizie motivată; ci o poate doar obliga pe aceasta la emiterea dispoziţiei sau deciziei motivate, precum şi a faptului că Decizia nr. 509/A din 28 septembrie 2006, prin care s-a respins apelul său, nu cuprinde motivele pe care se sprijină în fapt şi în drept, motive de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
Recursurile se vor admite pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Motivele de recurs invocate de reclamanţi urmează a fi primite pentru următoarele considerente:
- instanţa de apel nu a acordat ceea ce au cerut reclamanţii, respectiv restituirea imobilului pe vechiul amplasament şi, deşi a admis apelul acestora şi a dispus schimbarea în tot a sentinţei, de fapt a menţinut-o (art. 304 pct. 6 C. proc. civ.);
- motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. este întemeiat deoarece Decizia recurată cuprinde motive contradictorii sau nu cuprinde motivele pe care se sprijină, instanţa de apel mărginindu-se la a relua o parte din considerentele deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 6722 din 14 septembrie 2005, la opinia caracterului fondat al apelului reclamanţilor, dar nu şi cu privire la modalitatea concretă de admitere a apelului şi schimbarea sentinţei în sensul solicitat de aceştia;
- Decizia instanţei de apel este urmarea unei greşite interpretări a actului juridic dedus judecăţii (art. 304 pct. 8 C. proc. civ.) deoarece, este evident faptul că instanţa de apel a înţeles doar sensul acţiunii reclamanţilor nu şi al criticilor aduse sentinţei pronunţate de prima instanţă. Acesta este şi motivul pentru care curtea de apel nu a analizat critica în sine a sentinţei, fiind redată doar, în general, pretenţia reclamanţilor şi caracterul vădit fondat al acesteia, caracter recunoscut şi de tribunal;
- al patrulea şi ultimul motiv de recurs întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ. potrivit căruia hotărârea a fost dată cu aplicarea greşită a legii va fi primit întrucât, în raport cu art. 296 C. proc. civ., instanţa de apel poate păstra ori schimba, în tot sau în parte, hotărârea atacată.
În speţă, instanţa de apel a dispus schimbarea în tot a sentinţei apelate în sensul că a menţinut sentinţa instanţei de fond.
Astfel, a schimbat în tot sentinţa, dar a şi menţinut-o.
Şi recursul declarat de pârâtă, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct.7 C. proc. civ., în raport cu care Decizia recurată nu cuprinde motivele pe care se sprijină va fi primit deoarece, Decizia recurată nu este motivată.
În considerentele deciziei atacate, curtea de apel menţionează că, „în ceea ce priveşte apelul formulat de pârâta S.C. A. S.A. Grădiştea, acesta urmează a fi respins ca nefondat", fără ca instanţa să-şi motiveze atât în fapt cât şi în drept soluţia pronunţată.
Aşa fiind, urmează a se admite ambele recursuri, a se casa hotărârea recurată şi, în raport cu dispoziţiile art. 313 C. proc. civ., a se trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru rejudecarea apelurilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de reclamanţii L.E.E., L.E.C., L.G. şi L.N. precum şi de pârâta SC A. Grădiştea SA împotriva deciziei nr. 509/A din 28 septembrie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează Decizia atacată şi trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru rejudecarea apelurilor.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 mai 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4015/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3910/2006. Civil. Expropriere. Recurs → |
|---|
