ICCJ. Decizia nr. 3910/2006. Civil. Expropriere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3910
Dosar nr. 1600/32/2006
Şedinţa publică din 15 mai 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele.
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Neamţ la 21 decembrie 2005, reclamantele B.C., E.A., P.V.R. şi G.A. au chemat în judecată pe pârâtul Municipiul Piatra Neamţ, reprezentat prin primar, solicitând ca în temeiul Legii nr. 33/1994 să le fie restituite o casă din lemn compusă din 4 camere şi două bucătării, o magazie din lemn acoperită cu carton şi terenul aferent în suprafaţă de 327,52 mp, imobile situate în Piatra Neamţ.
Totodată reclamantele au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se menţioneze existenţa dreptului de servitute înscris în actul de veşnică vânzare transcris la Tribunalul Neamţ, cu privire la drumul în lăţime de 2/1 m şi în lungime de 28 m, care asigură ieşirea la strada S. cu piciorul şi maşina.
În motivarea cererii, reclamantele au arătat că imobilele menţionate au fost expropriate prin Decretul nr. 270 din 2 noiembrie 1989, în vederea edificării a 238 apartamente şi a dotărilor tehnico-edilitare aferente, însă în realitate bunurile au rămas în proprietatea părinţilor reclamantelor şi ulterior decesului acestora, au fost stăpânite în coproprietate de reclamante.
S-a mai arătat că pentru bunurile expropriate nu s-au primit despăgubiri, împrejurare certificată prin adeverinţa nr. 13213 din 3 noiembrie 2005, emisă de SC A.C. S.A.P. Piatra Neamţ.
Tribunalul Neamţ, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 306/C din 20 iunie 2006, a admis în parte acţiunea reclamantelor şi a dispus retrocedarea în natură a construcţiilor identificate cu indicativele CI, C2, O şi C4 în fişa cadastrală înregistrată sub nr. 2/10977 la O.CP.I. Neamţ şi a terenului aferent în suprafaţă de 234 mp, situat în intravilanul municipiului Piatra Neamţ, învecinat la N cu V.A. şi municipiul Piatra Neamţ, la S - M.I., la V – G.P. şi moştenitorii defunctului G.I. şi la E – V.A.
S-a respins ca nefondată cererea având ca obiect dreptul de servitute cu privire la drumul în lăţime de 2, ½ m şi lungime de 28 m.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că şi după exproprierea pentru cauză de utilitate publică prin Decretul nr. 270 din 2 noiembrie 1989, atât autorii reclamantelor cât şi ulterior decesului lor, reclamantele au exercitat atributele unei posesii şi folosinţe precare, în condiţiile în care scopul exproprierii nu s-a realizat.
Instanţa de fond a reţinut aplicabilitatea art. 35 din Legea 33/1994.
Pentru diferenţa de teren stăpânită în plus conform actului de veşnică vânzare şi pentru dreptul de servitute constituit în favoarea fondului în litigiu, pe o suprafaţă de teren învecinată, s-a apreciat că nu se justifică interesul retrocedării, în condiţiile în care acest drept nu a făcut obiectul exproprierii pentru utilitate publică.
Împotriva sentinţei menţionate au declarat apel reclamantele cu privire la constatarea existenţei dreptului de servitute înscris în actul de vânzare.
Curtea de Apel Bacău, secţia civilă, prin Decizia civilă nr. 264 din 13 decembrie 2006,a respins apelul reclamantelor ca nefondat, reţinând că servitutea de trecere, ca dezmembrământ al dreptului de proprietate, nu a făcut obiectul exproprierii.
S-a avut în vedere că deşi, imobilele au fost expropriate, în fapt reclamantele şi autorii acestora le-au stăpânit în continuare, situaţie ce duce la concluzia că s-au folosit şi de dreptul de trecere creat de vânzător.
S-a apreciat că pentru valorificarea acestui drept în raport cu cei ce stăpânesc terenul, reclamantele au deschisă calea unei acţiuni la judecătorie.
Împotriva deciziei au declarat recurs în termen legal reclamantele B.C., E.A., P.V.R. şi G.A., criticând-o ca nelegală pentru greşita soluţionare a capătului de cerere privind menţinerea existenţei dreptului de servitute înscris în actul de veşnică vânzare.
Prin motivele de recurs, reclamantele au susţinut că la soluţionarea cauzei nu s-au avut în vedere prevederile art. 28 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 şi nici împrejurarea că dreptul de servitute nu are o existenţă de sine-stătătoare, transmiţându-se împreună cu fondul aservit.
Intimatul Municipiul Piatra Neamţ, prin primar a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
În faza recursului nu s-au administrat probe noi.
Analizând ansamblul probatoriu administrat în cauză, raportat la dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., cărora se circumscriu criticile invocate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va constata că recursul este nefondat pentru considerentele ce succed:
Instanţele de fond şi apel au făcut o corectă aplicare a art. 35 din Legea nr. 33/1994, apreciind că numai pentru suprafaţa de teren de 234 mp, înscrisă în Decretul de expropriere nr. 270/1989, s-a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor prevăzute în actul normativ menţionat.
Pentru diferenţa de teren stăpânită în plus până la 327 mp, înscrisă în certificatul de moştenitor nr. 481 din 4 mai 1995 nu există un titlu valabil astfel că nu se justifică restituirea.
Este posibil ca în certificatul de moştenitor de care se prevalează reclamantele să se fi inclus şi calea de acces cu dreptul de servitute, însă acest drept nu a făcut obiectul exproprierii pentru utilitate publică şi nu poate fi valorificat pe calea Legii nr. 33/1994.
Dispoziţiile art. 28 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, potrivit cărora servitutile stabilite prin faptul omului se sting în măsura în care devin incompatibile cu situaţia naturală şi juridică a scopului urmărit prin expropriere, dispoziţii invocate prin motivele de recurs sunt nerelevante în cauză, în condiţiile în care reclamantele şi autorii acestora nu au pierdut posesia bunului expropriat.
Pentru toate aceste considerentele, Curtea va aprecia că nu sunt întrunite dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi, în temeiul art. 312 alin. (l) C. proc. civ., va respinge recursul reclamantelor ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIV.
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantele B.C., E.A., P.V.R. şi G.A. împotriva deciziei civile nr. 264 din 13 decembrie 2006 a Curţii de Apel Bacău, secţia civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 15 mai 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3985/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3912/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
