ICCJ. Decizia nr. 4015/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4015
Dosar nr. 5990/54/2006
Şedinţa publică din 17 mai 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 29 septembrie 2005, reclamanţii P.P., Ş.L.E. şi D.M. au chemat în judecată Primăria municipiului Craiova contestând legalitatea dispoziţiei nr. 10.375 din 23 iunie 2005 a Primăriei municipiului Craiova, solicitând anularea acesteia şi admiterea cererii privind acordarea de măsuri reparatorii sub forma despăgubirilor băneşti pentru imobilele prin destinaţie, respectiv utilajele tipografice care au făcut obiectul notificării nr. 719/N din 6 august 2001.
În motivarea contestaţiei, întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 4 şi art. 6 din Legea nr. 10/2001, reclamanţii au arătat că în anul 1949 utilajele tipografice ce au aparţinut autorului comun, D.D., au fost preluate de stat, printr-o donaţie a cărei nulitate absolută a fost constatată ulterior, prin sentinţa civilă nr. 770 din 12 septembrie 2001 a Tribunalului Dolj, devenită irevocabilă prin Decizia nr. 4280 din 8 iunie 2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi că Primăria municipiului Craiova le-a respins notificarea, întrucât bunurile mobile solicitate nu fac obiectul Legii nr. 10/2001.
Prin sentinţa civilă nr. 87 din 9 februarie 2006, Tribunalul Dolj a respins contestaţia, reţinând că, raport de dispoziţiile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de textul mai sus citat, întrucât bunurile nu mai există în materialitatea lor, fiind casate.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanţii criticând-o pentru nelegalitate, în sensul greşitei interpretări dată de instanţa de fond prevederilor art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
Astfel s-a susţinut că dispoziţia contestată este nelegală, întrucât utilajele tipografice au fost considerate a fi bunuri ce nu fac obiectul reglementării Legii nr. 10/2001, iar Tribunalul Dolj deşi a stabilit incidenţa dispoziţiilor art. 6 alin. (2) din acest act normativ, a apreciat în mod eronat că se impunea ca aceste bunuri să existe în patrimoniul unităţii deţinătoare, la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001.
Curtea de Apel Craiova, prin Decizia civilă nr. 552 din 27 iunie 2006 a admis apelul reclamanţilor, a schimbat sentinţa tribunalului şi a anulat dispoziţia nr. 10375/2005 emisă de primarul municipiului Craiova.
A obligat pârâtul să comunice reclamanţilor persoana deţinătoare a bunurilor solicitate.
Pentru a decide ca atare, instanţa de control judiciar ordinar a reţinut că bunurile pentru care s-au solicitat măsurile reparatorii sunt cele care au fost reglementate de art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, că sunt incidente în cauză şi prevederile art. 26 din Legea nr. 10/2001 care stipulează că, în cazul în care persoana îndreptăţită nu cunoaşte deţinătorul bunului solicitat, notificarea se va trimite primăriei în a cărei rază teritorială se află imobilul, respectiv Primăria municipiului Bucureşti, iar conform alin. (2) „în termenul de 30 de zile, primăria notificată este obligată să identifice unitatea deţinătoare şi să comunice persoanei îndreptăţite elementele de identificare a acesteia".
S-a apreciat că Primăria municipiului Craiova nu s-a conformat acestor dispoziţii legale, considerând, în mod eronat că bunurile solicitate nu intră în categoria bunurilor ce fac obiectul Legii nr. 10/2001, caz în care, dispoziţia emisă de pârâtă este nelegală şi ca atare, anulabilă.
Cu privire la starea bunurilor solicitate, instanţa de apel a reţinut că deşi prin raportul de expertiză, s-a stabilit că inventarul Tipografiei „Speranţa" era modern în perioada 1931-1949, actual acesta a devenit inaplicabil, iar această interpretare nu constituie o dovadă în sensul că bunurile au fost înlocuite, casate sau distruse.
Decizia pronunţată în apel a făcut obiectul criticilor promovate de pârâţii Consiliul Local al municipiului Craiova şi Primăria municipiului Craiova, prin intermediul recursului, pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Astfel s-a susţinut că bunurile mobile ce fac obiectul reglementării art. 6 din Legea nr. 10/2001 trebuie să existe în materialitatea lor la momentul intrării în vigoare a actului normativ menţionat şi că, în raport de împrejurarea potrivit căreia utilajele ce au deservit tipografia „Speranţa" nu mai sunt funcţionale, nemaiîntâlnindu-se în tipografiile de astăzi se impune admiterea recursului, modificarea deciziei Curţii de Apel Craiova, în sensul respingerii apelului reclamanţilor şi menţinerii ca legală şi temeinică a sentinţei Tribunalului Craiova.
Faţă de motivele invocate, recursul este fondat şi urmează a fi admis pentru considerentele ce succed:
Reclamanţii au investit Tribunalul Craiova cu soluţionarea unei contestaţii îndreptată împotriva dispoziţiei emisă în baza Legii nr. 10/2001, prin care Primăria Municipiului Craiova a respins cererea de acordare a măsurilor reparatorii, astfel cum au fost solicitate (sub forma despăgubirilor băneşti) pentru bunurile mobile ce au constituit utilajele Tipografiei „Speranţa".
Este de observat că măsurile reparatorii, prin echivalent (potrivit modalităţilor acestora conform modificărilor aduse prin Legea nr. 247/2005, în vigoare la data introducerii acţiunii) solicitate în baza art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, pot fi acordate cu condiţia expres prevăzută de legiuitor ca acestea să existe fizic în patrimoniul unităţii deţinătoare, la intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, respectiv 14 februarie 2001.
Se impune totodată ca aceste bunuri să nu fi fost casate, înlocuite sau distruse, îndeplinirea condiţiei pozitive ca bunurile mobile să existe la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 trebuind dovedită de către reclamanţi.
În cazul concret dedus judecăţii s-a stabilit printr-un raport de expertiză (fila 61 dosar 4795/2005 al Tribunalului Dolj) că, după naţionalizarea Tipografiei „Speranţa" întreg inventarul de utilaje a fost împărţit în ţară, constituind întreprinderi de stat poligrafice.
Primăria municipiului Craiova, prin Direcţia Administraţiei Publice Locale, în adresele nr. 37909 din 12 ianuarie 1998 şi nr. 4221 din 9 februarie 1998 învederează că nu deţine în arhiva sa, documente care să ateste destinaţia inventarului Tipografiei „Speranţa", iar reclamanţii nu au probat existenţa acestora, în materialitatea lor, la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001.
Mai mult, din concluziile raportului de expertiză rezultă indubitabil că utilajele respective chiar dacă există nu mai pot fi folosite în tipografiile moderne, acestea fiind dotate la nivelul tehnic actual cu utilaje ultramoderne de productivitate ridicată.
Întregul inventar al fostei Tipografii „Speranţa" nu mai poate fi utilizat în prezent, utilajele „casate" prin trecerea timpului, fiind neidentificate şi nemaiexistând fizic.
Aşa fiind, Înalta Curte va admite recursul reclamanţilor, va casa Decizia din apel, va respinge apelul declarat de aceştia împotriva sentinţei Tribunalului Dolj, făcând aplicarea prevederilor art. 312 alin. (1) teza primă şi alin. (3) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâţii Consiliul Local al municipiului Craiova, Primăria municipiului Craiova, prin primar împotriva deciziei nr. 552 din 27 iunie 2006 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă.
Casează Decizia recurată şi respinge apelul declarat de reclamanţi împotriva sentinţei civile nr. 87 din 9 februarie 2006 a Tribunalului Dolj, pe care o menţine.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 mai 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4018/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3985/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
