ICCJ. Decizia nr. 4018/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4018
Dosar nr. 8888/2/2006
Şedinţa publică din 17 mai 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele.
La 10 martie 2006 reclamantul C.M. a chemat în judecată pârâta Primăria municipiului Călăraşi, prin primar contestând legalitatea dispoziţiei nr. 764 din 15 februarie 2006 emisă de pârâtă, solicitând modificarea acesteia, în sensul includerii în locul moştenitorului C.C.(decedat), a moştenitorilor cuprinşi în certificatul de moştenitor nr. 57 din 28 martie 2003 şi obligarea la plata despăgubirilor băneşti în valoare de 1.400.000.000 lei, urmare ofertei făcută de Primăria Călăraşi, prin dispoziţia nr. 788 din 31 iulie 2001.
În motivarea contestaţiei, întemeiată în drept pe prevederile Legii nr. 10/2001, reclamantul a arătat că prin dispoziţia contestată s-a propus notificatorilor T.N., C.C., C.V. şi C.M. acordarea de despăgubiri, în condiţiile legi speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor pentru imobilul situat în Călăraşi, iar prin art. 3 al aceleiaşi dispoziţii s-a stabilit că odată cu intrarea în vigoare a dispoziţiei nr. 764 din 15 februarie 2006 se revocă dispoziţia nr. 788 din 3 iulie 2001.
Prin sentinţa civilă nr. 842 din 23 mai 2006, Tribunalul Călăraşi a admis contestaţia, apreciind că notificarea ce a avut ca obiect acordarea despăgubirilor băneşti pentru imobilul mai sus individualizat, a fost formulată de T.N., C.C., C.V., B.A. şi C.M., aceştia fiind moştenitorii defunctei A.E. (conform certificatului de moştenitor nr. 18/26 ianuarie 1998 emis de Biroul Notarului Public P.D.) şi că dispoziţia nr. 788 din 3 iulie 2001 a fost emisă numai cu privire la C.M., ceilalţi moştenitori, fiind omişi.
Instanţa de fond a arătat că nu poate fi precizat cuantumul despăgubirilor în raport de noile modificări aduse Legii nr. 10/2001 prin Legea nr. 247/2005.
S-a menţionat că notificatorul C.C. era decedat la data emiterii dispoziţiei contestate, fiind trecuţi moştenitorii acestuia, alături de ceilalţi notificatori.
Împotriva sentinţei Tribunalului Călăraşi a declarat apel pârâta Primăria municipiului Călăraşi, prin primar criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând că reclamantul a solicitat modificarea dispoziţiei nr. 764 din 15 februarie 2006 emisă de pârâtă, fără însă a indica care sunt moştenitorii defunctului C.C.
Prin Decizia nr. 739/A din 12 decembrie 2006, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a admis apelul pârâtei, a schimbat în tot sentinţa Tribunalului Călăraşi şi a respins contestaţia formulată de C.M., ca neîntemeiată.
Pentru a decide ca atare, instanţa de control judiciar ordinar a reţinut că din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă decesul defunctului C.C. şi arată că nu s-a făcut dovada calităţii de persoane îndreptăţite pentru moştenitorii acestuia, de astfel, neindicaţi.
Reclamantul a formulat acţiunea în calitate de moştenitor al defunctei A.E., susţinând că îi reprezintă şi pe ceilalţi moştenitori, fără însă a depune dovezi în acest sens.
Aşadar, dispoziţia nr. 788 din 3 iulie 2001 care nu a intrat în circuitul civil propunea restituirea prin echivalent sub forma despăgubirilor băneşti corespunzătoare valorii imobilului, iar Primăria municipiului Călăraşi era îndreptăţită a revoca această dispoziţie, întrucât despăgubirile băneşti nu se mai puteau acorda, în conformitate cu prevederile Legii noi nr. 247/2005, de imediată aplicare, în vigoare la data introducerii contestaţiei, care stabilesc în titlu VII regimul şi plata despăgubirilor, în acord cu noile prevederi legislative.
Decizia pronunţată de instanţa de apel a făcut obiectul recursului declarat de reclamantul C.M. pentru motivele de nelegalitate, şi încadrate generic în dispoziţiile art. 304 pct. 7,8 şi 9 C. proc. civ.
Din dezvoltarea criticilor, astfel cum acestea sunt expuse, Înalta Curte constată că acestea vizează istoricul litigiului, soluţiile date de instanţe, fără însă a evoca motivele de nelegalitate, în sensul textului procedural amintit.
Astfel, redactarea „motivelor de recurs" nu face posibilă încadrarea acestora, în mod concret, în vreunul din motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ.
Ca atare, deşi dispoziţiile art. 3021 alin. (1) din acelaşi cod stabilesc că, cererea de recurs va cuprinde sub sancţiunea nulităţii menţiunile descrise la lit. a) – d), având în vedere că este obligatorie indicarea, conform lit. c) a „motivelor de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat" şi faţă de împrejurarea că dezvoltarea acestora nu permit încadrarea „criticilor", astfel cum prevăd dispoziţiile art. 306 alin. (3) teza finală, instanţa va constata nulitatea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIV.
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nul recursul recursul declarat de reclamantul C.M. împotriva deciziei nr. 739 A din 12 decembrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 mai 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4022/2006. Civil. Limitarea exercitării... | ICCJ. Decizia nr. 4015/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
