ICCJ. Decizia nr. 4135/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4135
Dosar nr.2511/35/2006
Şedinţa publică din 22 mai 2007
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ. asupra recursului civil de faţă, a reţinut următoarele:
Prin acţiunea civilă înregistrată sub nr. 1587/2006 la Tribunalul Satu-Mare, reclamanţii S.I. şi S.E. au chemat în judecată Primarul municipiului Satu-Mare şi Consiliul local al municipiului Satu-Mare, solicitând instanţei să-i oblige pe pârâţi să le restituie în natură terenul în suprafaţă de 232 mp, situat în intravilanul municipiului Satu-Mare, înscris în C.F. 17500 Satu-Mare nr. top 13578/15 şi 13578/17 de sub B 7 , care a fost proprietatea lor tabulară.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că imobilul compus din casă şi grădină cu teren în suprafaţă de 692 mp a trecut în proprietatea Statului Român prin aplicarea Decretului nr. 223/1974, ca urmare a faptului că au rămas în fosta Republică Federală a Germaniei înainte de anul 1989. Reclamanţii au mai arătat că după apariţia Legii nr. 112/1995, casa şi o parte din teren, în suprafaţă de 460 mp au fost vândute cuscrului lor, O.A., diferenţa de 232 mp rămânând în proprietatea statului şi că au solicitat retrocedarea acestei suprafeţe prin cererile înregistrate sub nr. 19407 din 2 septembrie 2005 şi nr. 26108 din 16 noiembrie 2005 însă Primăria municipiului Satu-Mare Ie-a respins cu o motivaţie care nu este nici legală, nici temeinică. Au arătat că, în această situaţie, în termenul legal prevăzut de art 24 alin. (3)1 din Legea nr. 10/2001 astfel cm a fost modificată şi completată prin Legea nr. 247/2005 înţeleg să atace Decizia Primăriei municipiului Satu-Mare şi să solicite, pe cale judecătorească, obligarea pârâţilor să le restituie diferenţa de teren de 232 mp la care sunt îndreptăţiţi conform Legii nr. 10/2001.
În drept, şi-au întemeiat acţiunea pe prevederile Legii nr. 10/2001.
Prin sentinţa civilă nr. 395 D din 16 iunie 2006, Tribunalul Satu-Mare a respins acţiunea formulată de reclamanţii S.I. şi S.E. în contradictoriu cu primarul municipiului Satu-Mare şi Consiliul local al municipiului Satu-Mare.
Pentru a decide astfel, instanţa de fond a reţinut că prin cererile depuse la Primăria municipiului Satu-Mare, Comisia de aplicare a Legii nr. 247/2005 la data de 2 septembrie 2005 şi, respectiv, la data de 16 noiembrie 2005, S.I. şi S.E. au solicitat ca O.A. să fie împroprietărit cu suprafaţa de teren de 232 mp care a fost proprietatea lor, iar în cazul în care nu se poate, să se constituie în favoarea lor dreptul de proprietate iar prin adresa nr. 19407/2005, Comisia locală Satu-Mare pentru aplicarea Legilor fondului funciar a comunicat reclamanţilor că solicitarea lor nu poate fi soluţionată favorabil întrucât se încadrează în dispoziţiile Legii nr. 10/2001 iar ultimul termen pentru depunerea cererilor a fost 14 februarie 2002, termen care nu a fost prelungit prin Legea nr. 247/2005.
Instanţa de fond a reţinut că, deşi din modul în care au fost redactate cererile reclamanţilor nu se poate stabili cărei comisii îi sunt adresate şi în temeiul cărei legi solicită restituirea (Legea nr. 10/2001 sau Legea nr. 18/1991), totuşi, reclamanţii au insistat şi au indicat drept temei juridic al acţiunii Legea nr. 10/2001 şi că, în aceste condiţii, chiar dacă cererile depuse de reclamanţi, după intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005 ar fi calificate ca notificări, acestea sunt tardive în raport cu termenul prevăzut de art. 21 din Legea nr. 10/2001.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanţii, care au susţinut, în esenţă, că instanţa de fond nu şi-a manifestat rolul activ şi a respins acţiunea fără să ţină seama că s-au adresat în termen legal autorităţilor competente pentru restituirea în natură a întregului imobil şi că, urmare a modificărilor aduse legilor de restituire a imobilelor preluate abuziv de stat prin Legea nr. 247/2005, au revenit cu noi cereri pentru a li se restitui în natură şi diferenţa de 232 mp teren din totalul de 692 mp pe care l-au avut în proprietate.
Curtea de Apel Oradea, secţia civilă mixtă, prin Decizia nr. 144 A din 11 octombrie 2006 a admis apelul declarat de reclamanţi împotriva sentinţei nr. 395 D din 16 iunie 2006 pronunţată de Tribunalul Satu-Mare, pe care a schimbat-o în întregime, în sensul că a admis cererea reclamanţilor şi, în consecinţă, a obligat pe pârâtul primarul municipiului Satu-Mare să facă demersuri pentru eliberarea titlului de proprietate pentru suprafaţa de 232 mp, teren înscris în C.F. 17500 Satu-Mare nr. top 13578/15 şi 13578/17 în favoarea reclamanţilor.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că unitatea administrativ teritorială trebuia să rezolve într-un fel cererea reclamanţilor, fie că aceştia solicitau restituirea, fie că cerea.
eliberarea unui Ordin al prefectului în favoarea cumpărătorilor O. deoarece este vorba, în mod evident, de un teren intravilan în suprafaţă totală de 692 mp aferent în întregime construcţiei situată în Satu-Mare.
Instanţa de apel a motivat că, deşi are deschisă calea anulării sentinţei şi trimiterii cauzei la instanţa de fond pentru soluţionarea acesteia în temeiul Legii nr. 18/1991, deoarece reclamanţii sunt îndreptăţiţi, în temeiul Legii nr. 247/2005 la depunerea în termen a cererii de retrocedare a terenului, o astfel de soluţie ar însemna încălcarea noţiunii de termen rezonabil, în înţelesul Convenţiei Europene a Drepturilor Omului aşa încât, ca instanţă de control al soluţiilor privind legile retrocedării poate să constate îndreptăţirea reclamanţilor la retrocedarea în natură a imobilului supus litigiului şi să dispună în apel luarea măsurilor corespunzătoare.
Împotriva acestei din urmă decizii a declarata recurs pârâtul primarul municipiului Satu-Mare.
În dezvoltarea motivului de recurs întemeiat în drept pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pârâtul primarul municipiului Satu-Mare a susţinut că termenul limită de depune a notificărilor formulate în temeiul Legii nr. 10/2001 a fost 14 februarie 2002, aşa cum a fost prelungit prin ordonanţele de urgenţă emise de guvern şi că prin Legea nr. 247/2005 s-a prorogat doar termenul „de depunere a actelor doveditoare a dreptului de proprietate şi a legitimării de a solicita măsurile reparatorii până la momentul soluţionării notificării" şi nu s-a stabilit un nou termen pentru depunerea de notificări. Cum reclamanţii au depus cererile cu privire la terenul în litigiu în lunile septembrie 2005 şi noiembrie 2005, în mod corect li s-a comunicat răspunsul Primăriei municipiului Satu-Mare prin care notificarea era respinsă, fiind depusă tardiv, cu nerespectarea termenului prevăzut de Legea nr. 10/2001.
Recurentul-pârât primarul municipiului Satu-Mare a cerut admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii recurate în sensul respingerii apelului declarat de reclamanţi împotriva sentinţei nr. 395 D din 16 iunie 2006 a Tribunalului Satu-Mare.
Recursul este fondat pentru considerentele care succed.
Imobilul în litigiu a trecut în proprietatea Statului Român prin aplicarea prevederilor Decretului nr. 223/1974, regimul său juridic fiind reglementat de dispoziţiile Legii nr. 10/2001.
Reclamanţii S.I. şi S.E.C. au formulat la data de 2 septembrie 2005 şi, respectiv, la data de 16 noiembrie 2005, cereri prin care au solicitat, ca O.A. să fie „împroprietărit" cu terenul în suprafaţă de 232 mp, situat în intravilanul municipiului Satu-Mare, înscris în C.F. 17500 Satu-Mare nr. top 13578/15 şi 13578/17 iar dacă această operaţie nu se poate face, să se constituie în favoarea lor dreptul de proprietate asupra acestui teren (filele 27 şi 28 din dosarul nr. 158 din /28 martie 2006 al Tribunalului Satu-Mare).
Nemulţumiţi de răspunsul Primăriei municipiului Satu-Mare, care Ie-a comunicat că cererile lor, care se încadrează în Legea nr. 10/2001, nu pot fi soluţionate favorabil deoarece termenul până la care trebuiau depuse a fost data de 14 februarie 2002, reclamanţii s-au adresat justiţiei, întemeindu-şi demersul judiciar pe prevederile Legii nr. 10/2001 (fila 2 din dosarul nr. 1587 din 28 martie 2006 al Tribunalului Satu-Mare).
Art. 21 al Legii nr. 10/2001 (devenit art. 22 după republicarea legii) prevede la alin. (1) că persoana îndreptăţită va notifica persoana juridică deţinătoare, solicitând restituirea în natură a imobilului, în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi (termen ce fost prelungit prin art. unic din OUG 109/2001 cu 3 luni iar ulterior, cu încă 3 luni prin art. unic din OUG nr. 145/2001).
Alin. (4) şi alin. (5) ale aceluiaşi articol prevăd că notificarea înregistrată face dovada deplină în faţa oricăror autorităţi, persoane fizice sau juridice, a respectării termenului prevăzut la alin. (1), chiar dacă a fost adresată altei unităţi decât cea care deţine imobilul iar nerespectarea termenului de 12 luni prevăzut pentru trimiterea notificării atrage pierderea dreptului de a solicita în justiţie măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent.
Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei aduce o serie de modificări şi completări Legii nr. 10/2001, evidenţiate punctual prin Titlul I al legii.
Aceste modificări nu se referă însă la art. 21 din Legea nr. 10/2001 care prevede obligativitatea adresării notificării în termenul prelungit până la 12 luni, respectiv până la data de 14 februarie 2002. Termenul de decădere instituit prin dispoziţiile art. 21 alin. (1), actualmente art. 22, din Legea nr. 10/2001, modificată şi completată nu a fost modificat prin Legea nr. 247/2005, şi ca atare nu poate fi vorba de nici o repunere în termen.
Instanţa de fond a soluţionat raportul juridic dedus judecăţii în cadrul procesual stabilit de reclamanţi care, prin cererea de chemare în judecată, au solicitat „restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 232 mp (...)", întemeind-o în drept pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001 şi, astfel fiind, în mod corect instanţa de fond a respins-o, în raport cu prevederile art. 21 din lege (devenit art. 22 după republicarea legii).
În soluţionarea apelului cu care a fost investită, instanţa de control judiciar a făcut o greşită aplicare a legii atunci când, admiţând apelul declarat de reclamanţi împotriva sentinţei pronunţat.
de instanţa de fond, pe care a schimbat-o în întregime, a obligat pe intimatul-pârât primarul municipiului Satu-Mare să facă demersuri pentru eliberarea titlului de proprietate pentru suprafaţa de 232 mp, teren înscris în C.F. 17500 Satu-Mare nr. top 13578/15 şi 13578/17 în favoarea reclamanţilor.
Astfel, instanţa de control judiciar a stabilit că reclamanţii sunt îndreptăţiţi la depunerea în termen a cererii de retrocedare a terenului având în vedere dispoziţiile Legii nr. 247/2005 prin care s-au adus modificări Legii nr. 18/1991 , aplicând deci un text de lege care excede cadrului juridic iniţial stabilit, în care s-a pronunţat instanţa de fond, respectiv cel al Legii nr. 10/2001. Obligând pe intimatul-pârât primarul municipiului Satu-Mare să facă demersuri pentru eliberarea titlului de proprietate pentru suprafaţa de 232 mp, teren înscris în C.F. 17500 Satu-Mare nr. top 13578/15 şi 13578/17 în favoarea reclamanţilor, instanţa de apel a schimbat şi obiectul acţiunii, încălcând prevederile art. 294 alin. (1) C. proc. civ. care instituie regula potrivit căreia efectul devolutiv al apelului se răsfrânge numai asupra a ceea ce s-a judecat în primă instanţă deoarece, în caz contrar, s-ar încălca în mod grav principiul dublului grad de jurisdicţie.
Faţă de cele ce preced, criticile formulate de recurentul-pârât întrunesc cerinţele art. 304 pct. 9 C. proc. civ., motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ. recursul va fi admis şi hotărârea atacată va fi modificată în sensul că va fi respins apelul declarat de reclamanţii S.I. şi S.E.C. împotriva sentinţei nr. 395 D din 16 iunie 2006 a Tribunalului Satu-Mare, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul primarul municipiului Satu-Mare împotriva deciziei nr. 144 A din 11 octombrie 2006 a Curţii de Apel Oradea, secţia civilă mixtă.
Modifică Decizia atacată în sensul că respinge apelul declarat de reclamanţii S.I. şi S.E.C. împotriva sentinţei nr. 395 D din 16 iunie 2006 a Tribunalului Satu-Mare, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 22 mai 2007,
| ← ICCJ. Decizia nr. 4453/2006. Civil. Limitarea exercitării... | ICCJ. Decizia nr. 4136/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
