ICCJ. Decizia nr. 4144/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4144
Dosar nr. 610/119/2006
Şedinţa publică din 19 iunie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
La 19 iulie 2006, reclamanţii D.L. şi D.E.V., prin mandatar R.B.L., au chemat în judecată pe pârâţii Primăria Municipiului Sfântu Gheorghe şi Primarul Municipiului Sfântu Gheorghe, solicitând anularea Dispoziţiei nr. 1141 din 21 iunie 2006 şi restituirea în natură a terenului de 962 mp, înscris în C.F. 234 Chilieni, nr. ord. A+3, nr. top. 78/4/1 şi 77/2/b/2/4/4/1.
În motivarea cererii, întemeiate pe Legile nr. 10/2001 şi nr. 187/1945, reclamanţii au susţinut că:
- terenul revendicat făcea parte dintr-un imobil mai mare, de cca. 2 ha, care aparţinea E.S.(născută P.);
- ulterior decesului proprietarei, survenit în anul 1952, întreg imobilul a fost moştenit de P.G.A., fiul acesteia, care în anul 1965, l-a dezmembrat în mai multe parcele şi le-a vândut 962 mp;
- în anul 1969, la sesizarea autorităţilor comuniste, care invocau greşita aplicare a Legii nr. 187/1945, instanţele judecătoreşti au anulat certificatul de moştenitor al vânzătorului P.G.A., precum şi înstrăinările subsecvente, inclusiv cea referitoare la terenul cumpărat de ei;
- după preluarea de către stat, terenul a fost iniţial administrat de consiliul popular al oraşului şi apoi cedat C.A.P. Chilieni, iar din anul 1990 se află în posesia mandatarului R.B.L., ai cărui părinţi (în prezent decedaţi) l-au cumpărat în anul 1966, printr-un înscris sub semnătură privată, necontestat de ultimii proprietari tabulari;
- prin dispoziţia contestată, pârâţii le-au respins notificarea pe considerentul, greşit, că nu au calitatea de persoane îndreptăţite.
Tribunalul Covasna, prin sentinţa civilă nr. 582 din 3 mai 2007, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Primăria Municipiului Sfântu Gheorghe şi, pentru acest considerent, a respins acţiunea faţă de instituţia menţionată.
Totodată, tribunalul a respins acţiunea şi faţă de pârâtul Primarul Municipiului Sfântu Gheorghe.
S-a reţinut că:
- în speţă, calitate procesuală pasivă are doar unitatea administrativ teritorială care deţine terenul revendicat, respectiv Municipiul Sfântu Gheorghe;
- reclamanţii au cumpărat acest teren în anul 1965, de la P.G., devenit proprietar tabular în baza unui certificat de moştenitor emis în anul 1957;
- în perioada 1969-1970, la cererea autorităţilor locale, instanţele judecătoreşti au anulat certificatul de moştenitor al vânzătorului P.G., precum şi toate înstrăinările subsecvente, pe considerentul că imobilele care au format obiectul succesiunii erau proprietate de stat, fiind expropriate conform Legii nr. 187/1945 şi Decretului nr. 83/1949;
- dispoziţia de respingere a notificării este prin urmare corectă deoarece la data preluării terenului, reclamanţii nu erau proprietarii acestui bun.
Curtea de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia nr. 135 din 17 octombrie 2007, a respins apelul declarat de reclamanţi.
S-a reţinut că:
- reclamanţii îşi întemeiază pretenţiile pe dreptul de proprietate dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat în anul 1965 cu P.G.;
- acest contract a fost însă anulat de instanţele judecătoreşti în anul 1970, reclamanţii neîndeplinind aşadar condiţia prevăzută de art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001;
- acordarea de măsuri reparatorii succesorilor vânzătorului P.G. nu validează contractul anulat prin hotărâre judecătorească definitivă;
- nu sunt îndeplinite cerinţele art. 1201 C. civ. pentru existenţa autorităţii de lucru judecat în raport de o hotărâre pronunţată de Judecătoria Sf. Gheorghe într-o altă pricină.
Reclamanţii au declarat recurs, prin care au solicitat casarea ambelor hotărâri şi, pe fond, admiterea acţiunii, aşa cum a fost formulată.
În motivarea recursului, al cărui temei juridic nu a fost indicat, recurenţii au susţinut că erau proprietari tabulari ai terenului revendicat, iar preluarea acestui imobil de către stat a fost abuzivă.
Aceste critici, a căror dezvoltare permite încadrarea în ipoteza prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., sunt fondate deoarece:
- terenul revendicat este intravilan şi a fost preluat efectiv de stat în anul 1972, de la reclamanţi, după intabularea dreptului de proprietate dobândit de aceştia în anul 1965, prin act autentic de vânzare-cumpărare.
- desfiinţarea acestui act autentic şi a înregistrării dreptului de proprietate al reclamanţilor în cartea funciară s-a realizat în baza unor hotărâri judecătoreşti definitive, pronunţate în perioada 1969-1971, prin care s-a reţinut că imobilul achiziţionat, dobândit de vânzătorul P.G. în anul 1952, consecutiv decesului mamei sale, intra sub incidenţa Legii. nr. 187/1945 şi Decretului nr. 83/1949;
- actele normative menţionate se referă la exproprierea anumitor exploatări agricole fără plata vreunor despăgubiri şi, ca atare, preluările operate în baza lor au caracter abuziv.
- pe de altă parte, reclamanţii nu s-ar putea prevala de art. 39 din Legea nr. 18/1991 în privinţa teren revendicat, preluat formal de la autoarea vânzătorului, iar din înscrisurile depuse la dosar rezultă că acesta din urmă nu a fost obligat la restituirea preţului şi că moştenitorii săi au primit despăgubiri, conform Legii nr. 112/1995, pentru o casă şi 3422 mp teren aferent, expropriate în baza Legii nr. 187/1945 şi Decretului nr. 83/1949, de la antecesorul lor;
- prin urmare, nerecunoaşterea dreptului de proprietate al reclamanţilor îi privează pe aceştia de posibilitatea de a obţine repararea prejudiciului suferit prin preluarea abuzivă de către stat a terenului intravilan în discuţie, ceea ce este evident contrar finalităţii Legii nr. 10/2001;
- pentru soluţionarea pretenţiilor reclamanţilor trebuie însă lămurit dacă terenul revendicat a format ori formează obiectul altor cereri (de reconstituire a dreptului de proprietate sau de restituire în natură), precum şi care este situaţia actuală a acestui imobil, respectiv cine îl stăpâneşte efectiv.
Aşa fiind, conform art. 312 alin. (1) şi (3) şi art. 314 C. proc. civ., prezentul recurs va fi admis, în sensul casării ambelor hotărâri şi trimiterii cauzei spre rejudecare la prima instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanţii D.L. şi D.E.V. împotriva deciziei nr. 135/AP din 17 octombrie 2007 a Curţii de Apel Braşov , secţia civilă.
Casează Decizia atacată precum şi sentinţa nr. 582 din 3 mai 2007 a Tribunalului Covasna şi trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Covasna.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4145/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3899/2006. Civil. Anulare act. Revizuire -... → |
|---|
